Decizia Nr.41 din 24.01.2012

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 32 alin. (1) din Legea nr. 312/2001 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 98/1999 privind protecţia socială a persoanelor ale căror contracte individuale de muncă vor fi desfăcute ca urmare a concedierilor colective, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Legato“ - S.R.L. din Galaţi în Dosarul nr. 503/90/2010 al Tribunalului Vâlcea - Secţia civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 327D/2011.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilă, întrucât textul legal criticat nu are legătură cu soluţionarea cauzei.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 14 februarie 2011, pronunţată în Dosarul nr. 503/90/2010, Tribunalul Vâlcea - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 32 alin. (1) din Legea nr. 312/2001 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 98/1999 privind protecţia socială a persoanelor ale căror contracte individuale de muncă vor fi desfăcute ca urmare a concedierilor colective, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Legato“ - S.R.L. din Galaţi într-o cauză având ca obiect soluţionarea contestaţiei formulate ca urmare a intervenirii unui conflict de muncă, contestaţie prin care reclamantul solicită, printre altele, şi plăţi compensatorii în temeiul textului legal criticat.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arată că dreptul la plăţi compensatorii nu este un drept constituţional, astfel încât acestea nu pot fi solicitate de toate categoriile de persoane disponibilizate.Tribunalul Vâlcea - Secţia civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Avocatul Poporului consideră că textele legale criticate sunt constituţionale.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulat, îl constituie dispoziţiile art. 32 alin. (1) din Legea nr. 312/2001 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 98/1999 privind protecţia socială a persoanelor ale căror contracte individuale de muncă vor fi desfăcute ca urmare a concedierilor colective, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 365 din 6 iulie 2001. În realitate, Curtea constată că autorul excepţiei critică, de fapt, art. 32 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 98/1999 privind protecţia socială a persoanelor ale căror contracte individuale de muncă vor fi desfăcute ca urmare a concedierilor colective, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 303 din 29 iunie 1999, astfel cum a fost aprobată prin Legea nr. 312/2001, text care, prin urmare, formează obiectul prezentei excepţii de neconstituţionalitate. Acesta are următorul cuprins: „Art. 32. - (1) Suma totală de bani acordată cu titlu de plată compensatorie se stabileşte diferenţiat, pentru fiecare persoană căreia i s-a desfăcut contractul individual de muncă potrivit prezentei ordonanţe de urgenţă, şi este egală cu:a)6 salarii medii nete pe unitate pentru salariaţii cu o vechime în muncă mai mică de 5 ani;b)9 salarii medii nete pe unitate pentru salariaţii cu o vechime în muncă între 5 şi 15 ani;c)12 salarii medii nete pe unitate pentru salariaţii cu o vechime în muncă mai mare de 15 ani.“Autorul excepţiei susţine că dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 16 alin. (1) şi (2) privind egalitatea în drepturi, art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil, art. 24 alin. (1) privind dreptul la apărare şi ale art. 41 alin. (2) privind dreptul salariaţilor la măsuri de protecţie socială. Examinând excepţia de neconstituţionalitate formulată, Curtea constată că, potrivit art. 60¹ din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 98/1999, „începând cu data de 22 iunie 2000 beneficiază de plăţi compensatorii acordate din bugetul Fondului pentru plata ajutorului de şomaj numai persoanele disponibilizate prin concedieri colective din unităţile prevăzute în Planul de restructurare în vederea aplicării Programului de restructurare a întreprinderilor şi de reconversie profesională (RICOP), cuprinse în anexa la legea de aprobare a prezentei ordonanţe de urgenţă, care devine anexa nr. 2 «Lista cuprinzând unităţile prevăzute în Planul de restructurare în vederea aplicării Programului de restructurare a întreprinderilor şi de reconversie profesională (RICOP)»“. În această anexă nu se regăseşte societatea comercială pârâtă, autor al prezentei excepţii de neconstituţionalitate, prin urmare dispoziţiile legale criticate nu sunt aplicabile cauzei, ordonanţa de urgenţă vizând aplicarea unor plăţi compensatorii numai persoanelor disponibilizate prin concedieri colective din unităţile cuprinse în anexa nr. 2 la ordonanţa de urgenţă, astfel cum aceasta a fost aprobată. În consecinţă, Curtea constată că instanţa judecătorească nu a analizat cu minuţiozitate condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 29 alin. (1)-(3) din Legea nr. 47/1992, revenindu-i astfel Curţii Constituţionale sarcina de a respinge, în temeiul art. 29 alin. (1) şi (5) din Legea nr. 47/1992, excepţia de neconstituţionalitate ca inadmisibilă. În final, Curtea observă că, indiferent de modul în care părţile îşi întemeiază acţiunea introductivă, instanţa judecătorească trebuie să aibă un rol activ în lămurirea acestor temeiuri şi să se manifeste activ în ceea ce priveşte rolul său de filtru în privinţa excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate, pentru că, în caz contrar, se ajunge la situaţia de a fi sesizată Curtea Constituţională cu excepţii de neconstituţionalitate care vizează texte ce în mod vădit nu se aplică în cauzele respective, dar care constituie, în mod greşit, unul dintre temeiurile acţiunii principale. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 32 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 98/1999 privind protecţia socială a persoanelor ale căror contracte individuale de muncă vor fi desfăcute ca urmare a concedierilor colective, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Legato“ - S.R.L. din Galaţi în Dosarul nr. 503/90/2010 al Tribunalului Vâlcea - Secţia civilă. Definitivă şi general obligatorie. Pronunţată în şedinţa publică din data de 24 ianuarie 2012. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent-şef, Benke Károly