DECIZIE Nr. 41
din 20 ianuarie 2011
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 50 alin. (2) lit. f), art. 51 alin.
(2) si art. 77 alin. (1) lit. b) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.
194/2002 privind regimul strainilor în Romania
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 165 din 8 martie 2011
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Mircea Ştefan Minea -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Valentina Bărbăţeanu - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public,
procuror Carmen-Cătălina Gliga.
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 50 alin. (2) lit. f), art. 51 alin.
(2) şi art. 77 alin. (1) lit. b) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.
194/2002 privind regimul străinilor în România, excepţie ridicată de Shen
Shangen în Dosarul nr. 8.579/2/2009 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a
VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare a fost legal îndeplinită. Se prezintă domnul Ioan
Budura, interpretul autorizat de limba chineză solicitat pentru a asigura
traducerea în cauză.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii
acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate. Apreciază că textele de lege
criticate explică suficient de clar care sunt condiţiile care trebuie
îndeplinite în scopul prelungirii dreptului cetăţenilor străini de şedere pe
teritoriul României. Precizează că autorul excepţiei invocă aspecte de fapt, pe
care Curtea Constituţională nu le poate examina.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 22 aprilie 2010, pronunţată în
Dosarul nr. 8.579/2/2009, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a
contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia
de neconstituţionalitate a prevederilor art. 50 alin. (2) lit. f), art. 51
alin. (2) şi art. 77 alin. (1) lit. b) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului
nr. 194/2002 privind regimul străinilor în
România, excepţie ridicată de Shen Shangen într-o
cauză având ca obiect soluţionarea contestaţiei introduse împotriva deciziei de
anulare a dreptului său de şedere pe teritoriul României, emisă de Oficiul
Român pentru Imigrări.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că textele de lege criticate
sunt lipsite de precizie şi claritate, neîndeplinind criteriul de calitate
prevăzut de Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor
fundamentale în înţelesul dat de practica jurisprudenţială a Curţii Europene a
Drepturilor Omului. Aceasta, deoarece textele de lege criticate nu prevăd cu
privire la situaţii similare cu cea în care aceasta se află, astfel încât să
poată avea o indicare precisă asupra normelor aplicabile în situaţia sa, şi nu
protejează suficient străinii împotriva arbitrarului şi abuzurilor Oficiului
Român pentru Imigrări. In acest sens, susţine că „legea ar fi trebuit să fie mai specifică pe aspectul
înţelesului de «obţinut prin folosirea de informaţii false, documente false
sau falsificate ori de alte mijloace ilegale», ca motiv de anulare a
dreptului de şedere temporară şi de emitere a unei dispoziţii de returnare, în
condiţiile în care documentele folosite pentru obţinerea dreptului de şedere
temporară sunt conforme cu realitatea, iar nicidecum false ori
falsificate".
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a
contencios administrativ şi fiscal consideră că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât prevederile
legale criticate indică într-un mod suficient de clar elementele şi condiţiile
necesare pentru prelungirea dreptului de şedere temporară în România, nerespectarea
acestora având, de asemenea, o consecinţă previzibilă.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată
preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului
Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului apreciază
că textele de lege criticate sunt constituţionale, întrucât nu încalcă dreptul
părţilor la un proces echitabil.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile
procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 50 afin. (2) lit. f), art. 51 alin.
(2) şi art. 77 alin. (1) lit. b) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.
194/2002 privind regimul străinilor în România, republicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 421 din 5 iunie 2008, care au următorul
conţinut:
- Art. 50 alin. (2) lit. f): „(2) Dreptul de şedere temporară în România se poate prelungi
succesiv pentru perioade de până la un an, numai dacă: [...]
f) face dovada deţinerii legale a spaţiului de
locuit la adresa la care declară că are reşedinţa pe teritoriul României. In cazul
străinilor care beneficiază de un drept de şedere pentru reîntregirea familiei,
dovada deţinerii legale a spaţiului de locuit se poate face de către sponsorul
sau cetăţeanul român ai cărui membri de familie sunt şi cu care aceştia
locuiesc."
- Art. 51 alin. (2): „(2)
Cererea va fi însoţită de documentul de trecere a frontierei de stat, în
original şi în copie, de un certificat medical eliberat de o instituţie
sanitară publică sau privată, din care să rezulte că nu suferă de boli care pot
pune în pericol sănătatea publică, de dovada deţinerii legale a spaţiului de locuit la adresa la care
declară că are reşedinţa pe teritoriul României, de dovada asigurării sociale
de sănătate, a mijloacelor de întreţinere şi a taxelor aferente prelungirii
dreptului de şedere şi costului documentului ce se emite în acest scop, precum
şi de celelalte acte prevăzute în prezentul capitol, în funcţie de scopul
pentru care solicită aprobarea şederii în România."
- Art. 77 alin. (1) lit. b): „(1) Oficiul Român pentru Imigrări anulează, prin decizie motivată,
dreptul de şedere permanentă sau temporară în România, dacă se constată
ulterior că: [...]
b) dreptul de şedere permanentă sau prelungirea
dreptului de şedere temporară a fost obţinut/obţinută prin folosirea de
informaţii false, documente false sau falsificate ori de alte mijloace
ilegale."
In opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate,
textele de lege criticate contravin dispoziţiilor art. 21 din Legea
fundamentală şi ale art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea
drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale care consacră dreptul la un
proces echitabil.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că dispoziţiile constituţionale şi convenţionale care garantează
dreptul la un proces echitabil nu sunt incidente în cauză, având în vedere că
textele de lege criticate îşi găsesc aplicabilitatea în cursul unei proceduri
administrative în cadrul căreia Oficiul Român pentru Imigrări analizează
cererile de prelungire a dreptului de şedere al străinilor pe teritoriul
României ori anulează dreptul de şedere acordat anterior. Cuprinzând operaţiuni
de natură strict administrativă, textele de lege supuse controlului de
constituţionalitate nu pot fi examinate prin prisma exigenţelor unui proces echitabil. Curtea constată,
totodată, că străinul nemulţumit de deciziile sau măsurile dispuse de Oficiul
Român pentru Imigrări are posibilitatea de a se adresa unei instanţe
judecătoreşti independente şi imparţiale, care se va pronunţa asupra plângerii
în cadrul unui proces care prezintă toate garanţiile specifice procesului
echitabil, în care părţile vor beneficia de toate drepturile procesuale şi îşi
vor putea susţine apărările pe care le consideră necesare.
Curtea reţine, de asemenea, că textele de lege
criticate au fost edictate în virtutea dreptului suveran al statelor părţi la
Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale de
a controla intrarea, şederea şi îndepărtarea străinilor de pe teritoriul lor,
drept recunoscut de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudenţa sa,
reprezentată, de exemplu, de Hotărârea din 15 noiembrie 1996, pronunţată în
Cauza Chahal împotriva Marii Britanii.
In ceea ce priveşte modul de redactare a textelor de
lege criticate sub aspectul pretinsei lipse de precizie şi claritate, Curtea
apreciază că acestea sunt redactate într-o manieră lipsită de echivoc, ce
permite destinatarilor acestora să le înţeleagă pe deplin semnificaţia, astfel
încât să fie în măsură să se conformeze regulilor impuse de acestea. De altfel,
referitor la respectarea criteriului calităţii legii în cadrul procesului de
legiferare, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a precizat că
previzibilitatea consecinţelor ce decurg dintr-un act normativ determinat nu
poate avea o certitudine absolută, întrucât, oricât de dorită ar fi aceasta, ea
ar da naştere la o rigiditate excesivă a reglementării (Hotărârea din 20 mai
1999, pronunţată în Cauza Reckvenyi contra
Ungariei).
Pentru considerentele expuse mai sus, in temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 50 alin. (2) lit. f), art. 51 alin.
(2) şi art. 77 alin. (1) lit. b) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.
194/2002 privind regimul străinilor în România, excepţie ridicată de Shen
Shangen în Dosarul nr. 8.579/2/2009 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a
VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 20 ianuarie
2011.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Valentina Bărbăţeanu