DECIZIE Nr. 409 din 4 noiembrie 2003
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 35 din
Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauza de utilitate publica si ale
Deciziei nr. VI din 27 septembrie 1999 a Sectiilor Unite ale Curtii Supreme de
Justitie
ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 848 din 27 noiembrie 2003
Nicolae Popa - presedinte
Costica Bulai - judecator
Nicolae Cochinescu - judecator
Constantin Doldur - judecator
Kozsokar Gabor - judecator
Petre Ninosu - judecator
Serban Viorel Stanoiu - judecator
Lucian Stangu - judecator
Ioan Vida - judecator
Aurelia Popa - procuror
Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent
Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 35 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauza
de utilitate publica si ale Deciziei nr. VI din 27 septembrie 1999 a Sectiilor
Unite ale Curtii Supreme de Justitie, exceptie ridicata de Elena Paduraru si
Stana Berejovschi in Dosarul nr. 1.922/2001 al Curtii Supreme de Justitie -
Sectia civila.
La apelul nominal raspund autoarele exceptiei prin avocat, precum si partea
Ileana Rodica Stanescu, de asemenea prin avocat, lipsind celelalte parti, fata
de care procedura de citare este legal indeplinita.
Reprezentantul autoarelor exceptiei sustine retroactivitatea dispozitiilor
art. 35 din Legea nr. 33/1994, care, potrivit Deciziei nr. VI/1999, pronuntata
de Sectiile Unite ale Curtii Supreme de Justitie in solutionarea recursului in
interesul legii, se aplica si in cazul cererilor avand ca obiect retrocedarea
de bunuri imobile expropriate anterior intrarii in vigoare a legii criticate.
Se apreciaza ca exproprierea in baza Decretului nr. 545/1958 este declarata
retroactiv nevalabila, Legea nr. 33/1994 aplicandu-se unor situatii legal constituite
pe baza unei legi anterioare, ceea ce contravine principiului constitutional
prevazut de art. 15 alin. (2).
Partea Ileana Rodica Stanescu, prin avocat, arata ca textul de lege
criticat nu aduce atingere principiului neretroactivitatii, intrucat instanta
chemata sa se pronunte intr-o astfel de cauza constata doar efectele
nefinalizate ale unor acte normative anterioare, respectiv neindeplinirea
conditiilor pentru care a operat exproprierea, iar nu valabilitatea actelor de
expropriere emise in temeiul acelor acte normative. In ceea ce priveste
controlul de constitutionalitate a Deciziei nr. VI/1999 a Sectiilor Unite ale
Curtii Supreme de Justitie, se apreciaza ca acesta excedeaza cadrului de
competenta a Curtii Constitutionale, exceptia fiind inadmisibila.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei
de neconstitutionalitate a art. 35 din Legea nr. 33/1994 ca fiind neintemeiata,
aratand ca acest text de lege se aplica raporturilor juridice nascute dupa
intrarea sa in vigoare, precum si celor nascute anterior, ale caror efecte nu
au fost finalizate, ceea ce nu este de natura a contraveni principiului
neretroactivitatii legii civile. Referitor la Decizia nr. VI/1999 a Sectiilor
Unite ale Curtii Supreme de Justitie, se arata ca o hotarare judecatoreasca nu
poate face obiectul controlului de constitutionalitate si, prin urmare, critica
este inadmisibila.
CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, retine urmatoarele:
Prin Incheierea din 8 aprilie 2003, pronuntata in Dosarul nr. 1.922/2001,
Curtea Suprema de Justitie - Sectia civila a sesizat Curtea Constitutionala cu
exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiile art. 35 din Legea nr. 33/1994
privind exproprierea pentru cauza de utilitate publica si ale Deciziei nr. VI
din 27 septembrie 1999 a Sectiilor Unite ale Curtii Supreme de Justitie,
exceptie ridicata de Elena Paduraru si Stana Berejovschi.
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate, autoarele arata ca, desi,
in conformitate cu dispozitiile art. 144 lit. c) din Constitutie, Curtea
Constitutionala poate hotari doar asupra exceptiilor de neconstitutionalitate
ale legilor si ordonantelor, Decizia nr. VI din 27 septembrie 1999, pronuntata
de Sectiile Unite ale Curtii Supreme de Justitie, in solutionarea unui recurs
in interesul legii poate fi supusa controlului Curtii, in virtutea
dispozitiilor art. 329 din Codul de procedura civila care stabilesc ca aceste
decizii sunt obligatorii pentru instanta. Prin urmare, sunt considerate
neconstitutionale dispozitiile art. 35 din Legea nr. 33/1994 si ale deciziei
mai sus mentionate, intrucat incalca principiul neretroactivitatii legii,
consacrat de art. 15 alin. (2) din Constitutie, atunci cand reglementarea
potrivit careia fostii proprietari pot sa ceara retrocedarea bunurilor imobile
expropriate, care nu au fost utilizate in termen de un an potrivit scopului
pentru care au fost preluate, se poate rasfrange si asupra unor situatii legal
constituite pe baza unei legi anterioare, respectiv Decretul nr. 545/1958. Se
sustine ca unui act de autoritate savarsit in anul 1964, potrivit normelor in
vigoare la acea data, nu i se pot aplica dispozitiile unei legi ulterioare, cu
atat mai mult cu cat imobilul a carui retrocedare se solicita a fost expropriat
contra plata prin Decretul nr. 648/1964 coroborat cu Decretul nr. 545/1958,
care la art. 5 prevedea ca "Pentru asigurarea terenurilor necesare
constructiilor sau pentru efectuarea altor lucrari sau actiuni de interes de
stat, pot fi expropriate, contra plata, terenuri cu sau fara constructii".
Curtea Suprema de Justitie - Sectia civila apreciaza exceptia de
neconstitutionalitate ca fiind neintemeiata, aratand ca art. 35 din Legea nr.
33/1994 nu incalca prevederile constitutionale cuprinse in art. 15 alin. (2), art.
16 alin. (2), art. 20, 41, 54 si art. 135 alin. (1) si (6). In ceea ce priveste
Decizia nr. VI din 27 septembrie 1999, prin care Sectiile Unite ale Curtii
Supreme de Justitie au admis recursul in interesul legii cu privire la
aplicabilitatea dispozitiilor art. 35 din Legea nr. 33/1994 in cazul cererilor
avand ca obiect retrocedarea de bunuri imobile expropriate anterior intrarii in
vigoare a acestei legi, daca nu s-a realizat scopul exproprierii, se arata ca,
potrivit art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, Curtea
Constitutionala decide asupra exceptiilor privind neconstitutionalitatea unei
legi sau ordonante, iar, conform art. 329 din Codul de procedura civila,
solutiile prin care Sectiile Unite ale Curtii Supreme de Justitie se pronunta in
interesul legii nu au efect asupra hotararilor judecatoresti examinate.
Potrivit dispozitiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
republicata, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua
Camere ale Parlamentului, precum si Guvernului, pentru a-si formula punctele de
vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate ridicata. De asemenea,
in conformitate cu dispozitiile art. 18^1 din Legea nr. 35/1997, cu
modificarile ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al institutiei
Avocatul Poporului.
Guvernul retine ca art. 35 din Legea nr. 33/1994 contine norme de procedura
care sunt de imediata aplicare, referindu-se atat la raporturile juridice
aparute dupa intrarea in vigoare a legii, cat si la situatiile juridice existente
la data intrarii ei in vigoare. Textul de lege criticat are in vedere efecte
nefinalizate dupa emiterea actului de expropriere intemeiat pe legile
anterioare, care urmeaza a fi guvernate de dispozitiile legii noi,
interpretarea contrara conducand la solutionarea in mod diferit a unor situatii
juridice identice.
Avocatul Poporului arata ca Legea nr. 33/1994 stabileste un nou regim
juridic aplicabil in cazul exproprierii, art. 35 introducand un termen
inauntrul caruia decizia de expropriere trebuie realizata, fara a cuprinde nici
o prevedere din care sa rezulte ca dispozitiile sale se aplica retroactiv.
Referitor la invocarea de catre autoarele exceptiei a
neconstitutionalitatii Deciziei nr. VI din 27 septembrie 1999, pronuntata de
Sectiile Unite ale Curtii Supreme de Justitie, se arata ca instanta
constitutionala nu este abilitata, potrivit art. 23 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, republicata, sa decida asupra caracterului neconstitutional al unei
astfel de decizii si nici nu se poate considera ca de aceasta decizie depinde
solutionarea cauzei, intrucat, conform art. 329 din Codul de procedura civila,
solutiile prin care Sectiile Unite ale Curtii Supreme de Justitie se pronunta
in interesul legii "nu au efect asupra hotararilor judecatoresti examinate".
Prin urmare, se apreciaza ca dispozitiile art. 35 din Legea nr. 33/1994
sunt constitutionale.
Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctul lor
de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.
CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si
Avocatului Poporului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile
procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile
Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
Curtea Constitutionala este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146
lit. d) din Constitutia Romaniei, republicata, ale art. 1 alin. (1), art. 2, 3,
12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, sa solutioneze exceptia de
neconstitutionalitate cu care a fost sesizata.
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie art. 35 din Legea
nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauza de utilitate publica si Decizia
nr. VI din 27 septembrie 1999 a Sectiilor Unite ale Curtii Supreme de Justitie.
Textul de lege criticat are urmatorul continut:
- Art. 35: "Daca bunurile imobile expropriate nu au fost utilizate in
termen de un an potrivit scopului pentru care au fost preluate de la
expropriat, respectiv lucrarile nu au fost incepute, fostii proprietari pot sa
ceara retrocedarea lor, daca nu s-a facut o noua declarare de utilitate
publica."
Decizia nr. VI din 27 septembrie 1999 a Sectiilor Unite ale Curtii Supreme
de Justitie privind recursul in interesul legii cu privire la aplicabilitatea
dispozitiilor art. 35 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauza
de utilitate publica stabileste ca dispozitiile textului de lege mentionat sunt
aplicabile si in cazul cererilor avand ca obiect retrocedarea unor bunuri
imobile expropriate anterior intrarii in vigoare a acestei legi, daca nu s-a
realizat scopul exproprierii.
Autoarele exceptiei sustin ca dispozitiile legale criticate, precum si
Decizia Curtii Supreme de Justitie incalca prevederile art. 15 alin. (2) din
Constitutia Romaniei, care, ulterior sesizarii, a fost modificata si completata
prin Legea de revizuire nr. 429/2003, publicata in Monitorul Oficial al
Romaniei, Partea I, nr. 758 din 29 octombrie 2003, republicata de Consiliul
Legislativ, in temeiul art. 152 din Constitutie, in Monitorul Oficial al
Romaniei, Partea I, nr. 767 din 31 octombrie 2003, cu reactualizarea
denumirilor si dandu-se textelor o noua numerotare. Textul constitutional are
urmatorul continut:
- Art. 15 alin. (2): "Legea dispune numai pentru viitor, cu exceptia
legii penale sau contraventionale mai favorabile."
1. Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea Constitutionala
constata ca, potrivit art. 146 lit. d) din Constitutia Romaniei, republicata,
este competenta sa hotarasca asupra "exceptiilor de neconstitutionalitate
privind legile si ordonantele [...]". In aplicarea acestei dispozitii
constitutionale, conform art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata,
"Curtea Constitutionala decide asupra exceptiilor ridicate in fata
instantelor judecatoresti privind neconstitutionalitatea unei legi sau
ordonante ori a unei dispozitii dintr-o lege sau dintr-o ordonanta in vigoare,
de care depinde solutionarea cauzei". Prin urmare, atat Constitutia, cat
si legea de organizare si functionare a instantei constitutionale stabilesc ca
obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il pot constitui exclusiv
dispozitiile cuprinse intr-o lege sau o ordonanta. Asa fiind, sesizarea
referitoare la Decizia nr. VI/1999 a Sectiilor Unite ale Curtii Supreme de
Justitie, deci la o hotarare judecatoreasca, nu poate face obiectul controlului
de constitutionalitate, urmand a fi respinsa ca inadmisibila, in temeiul art.
23 alin. (6) din Legea nr. 47/1992, republicata.
2. In ceea ce priveste exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor
art. 35 din Legea nr. 33/1994, Curtea retine ca formula redactionala a textului
legal dedus controlului nu ofera temei criticii referitoare la incalcarea art.
15 alin. (2) din Constitutie, intrucat nu contine in sine nici o dispozitie cu
caracter retroactiv, textul urmand a-si gasi aplicarea exclusiv de la data
intrarii in vigoare a legii. In ceea ce priveste determinarea situatiilor
juridice care raman supuse vechii reglementari, precum si a celor care vor fi
guvernate de noua reglementare, aceasta nu constituie o problema de
constitutionalitate, ci de aplicare a legii in timp, de competenta exclusiva a
instantelor judecatoresti.
In legatura cu principiul neretroactivitatii legilor, Curtea constata ca,
potrivit acestui principiu, o lege devine obligatorie numai dupa publicarea ei
in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, ea ramanand in vigoare pana la
aparitia unei alte legi care o abroga in mod explicit sau implicit. Prin
urmare, ori de cate ori o lege noua modifica starea legala anterioara cu
privire la anumite raporturi, toate efectele susceptibile a se produce din
raportul anterior, daca s-au realizat inainte de intrarea in vigoare a noii
legi, nu mai pot fi modificate ca urmare a adoptarii acestei legi, care trebuie
sa respecte suveranitatea legii anterioare. A decide ca prin dispozitiile sale
legea noua ar putea desfiinta sau modifica situatii juridice anterioare,
existente ca o consecinta a actelor normative care nu mai sunt in vigoare, ar
insemna sa se incalce principiul constitutional al neretroactivitatii legii
civile. Insa legea noua este aplicabila de indata tuturor situatiilor care se
vor constitui, se vor modifica sau se vor stinge dupa intrarea ei in vigoare,
precum si tuturor efectelor produse de situatiile juridice formate dupa
abrogarea legii vechi.
Raportand cele aratate cu titlu principial la norma dedusa controlului,
Curtea constata ca aceasta isi limiteaza incidenta exclusiv la situatii
juridice cu persistenta in timp, asadar integrate domeniului sau temporal de
aplicare legitim, ceea ce impune concluzia ca exceptia de neconstitutionalitate
este neintemeiata. Neadmiterea unei atare solutii ar determina rezolvarea
diferentiata a aceleiasi situatii juridice, in raport cu data exproprierii,
ceea ce ar contraveni principiului egalitatii in drepturi a cetatenilor,
aplicand persoanelor aflate in aceeasi situatie juridica un tratament
discriminatoriu, contrar spiritului legii noi.
Asa fiind, Curtea constata ca dispozitiile art. 35 din Legea nr. 33/1994,
aplicabile si in cazul cererilor avand ca obiect retrocedarea de bunuri imobile
expropriate anterior intrarii in vigoare a acestei legi, daca nu s-a realizat
scopul exproprierii nu contravin principiului constitutional privind
neretroactivitatea legii civile.
Pentru considerentele expuse mai sus, in temeiul art. 146 lit. d) si al
art. 147 alin. (4) din Constitutie, al art. 1, 2, 3, al art. 13 alin. (1) lit.
A.c), precum si al art. 23 si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
republicata,
CURTEA
In numele legii
DECIDE:
1. Respinge, ca fiind inadmisibila, exceptia de neconstitutionalitate avand
ca obiect Decizia nr. VI din 27 septembrie 1999 a Sectiilor Unite ale Curtii
Supreme de Justitie, exceptie ridicata de Elena Paduraru si Stana Berejovschi
in Dosarul nr. 1.922/2001 al Curtii Supreme de Justitie - Sectia civila.
2. Respinge, ca fiind neintemeiata, exceptia de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 35 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauza
de utilitate publica, exceptie ridicata de aceleasi autoare in acelasi dosar.
Definitiva si obligatorie.
Pronuntata in sedinta publica din data de 4 noiembrie 2003.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat asistent,
Mihaela Senia Costinescu