DECIZIE Nr.
406 din 16 mai 2006
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 5 pct. 2 din Ordonanta Guvernului
nr. 102/2000 privind statutul si regimul refugiatilor in Romania
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 511 din 13 iunie 2006
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Petre Ninosu -
judecător
Ion Predescu - judecător
Ion Tiucă -
procuror
Claudia Margareta Niţă - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstitu-tionalitate a dispoziţiilor art. 5 pct. 2 din Ordonanţa
Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiaţilor în România,
excepţie ridicată de Wang Genfa în Dosarul nr. 15.545/302/2005 (14.883/2005) al Judecătoriei Sectorului 5
Bucureşti, înregistrată la Curtea Constituţională sub nr. 188D/2006.
La apelul nominal se prezintă autorul excepţiei,
însoţit de interpretul desemnat în cauză spre a asigura traducerea, domnul Ioan
Budura. Lipseşte partea Oficiul Naţional pentru Refugiaţi, faţă de care
procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Magistratul-asistent referă Curţii faptul că partea
Oficiul Naţional pentru Refugiaţi a transmis prin Serviciul de registratură al
Curţii Constituţionale note scrise, depuse la dosarul cauzei, prin care
solicită respingerea excepţiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată.
Curtea dispune a se face apelul si în dosarele nr.
225D/2006, 258D/2006, 260D/2006 şi 391 D/2006, având ca obiect aceeaşi excepţie
de neconstitutionalitate, ridicată de Huang Xiong Wei, Liu Miaoyan, Ji Zong
Zheng si Lei Dadeng în dosarele nr. 6.824/R.F./2005 (43.103/3/R.F./2005),
8.880/R.F./2005 (45.768/3/2005) şi 8.037/R.F./2005 (44.953/3/2005) ale
Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale,
contencios administrativ şi fiscal, respectiv în Dosarul nr. 17.436/302/2005
(16.748/2005) al Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti.
La apelul nominal răspund Liu Miaoyan, Ji Zong Zheng şi
Lei Dadeng, însoţiţi de acelaşi interpret de limbă chineză, domnul loan Budura.
Lipsesc unul dintre autorii excepţiei, Huang Xiong Wei, precum şi partea
Oficiul Naţional pentru Refugiaţi, faţă de care procedura de citare a fost
legal îndeplinită.
Magistratul-asistent referă faptul că şi în aceste
dosare partea Oficiul Naţional pentru Refugiaţi a transmis Curţii
Constituţionale note scrise cu un conţinut identic, prin care solicită
respingerea excepţiilor de neconstitutionalitate ca neîntemeiate.
Curtea, având în vedere identitatea obiectului
excepţiilor de neconstitutionalitate ridicate în dosarele sus-menţionate, pune
în discuţie, din oficiu, problema conexării cauzelor.
Părţile prezente şi reprezentantul Ministerului Public
sunt de acord cu conexarea dosarelor.
Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr.
47/1992, dispune conexarea dosarelor nr. 391 D/2006,
260D/2006, 258D/2006 şi 225D/2006 la Dosarul nr. 188D/2006, care a fost primul
înregistrat.
Având cuvântul pe fond, autorii excepţiei solicită,
prin intermediul translatorului de limbă chineză, admiterea excepţiei, fiecare
prezentând în acest sens aspecte referitoare la situaţia personală şi la riscul
pe care returnarea în ţara de origine, China, l-ar reprezenta asupra vieţii lor
şi a familiilor lor.
Reprezentantul Ministerului Public arată, pe de o
parte, că susţinerile autorilor prezenţi ai excepţiei relevă aspecte de fapt
care pot fi apreciate doar de instanţa de judecată, iar, pe de altă parte, Curtea
Constituţională s-a pronunţat în mod constant în sensul respingerii excepţiei
de neconstitutionalitate a dispoziţiilor art. 5 pct. 2 din Ordonanţa Guvernului
nr. 102/2000, de exemplu, prin Decizia nr. 92/2006, excepţii fundamentate pe
aceleaşi temeiuri constituţionale şi convenţionale ca şi cea din prezenta
decizie. Se solicită respingerea excepţiei ca neîntemeiată, deoarece în cauza
de faţă nu au intervenit elemente noi, de natură să impună reconsiderarea
jurisprudenţei constante în materie a Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin încheierile din 6 februarie, 12 ianuarie, 9 februarie si 3 martie 2006, pronunţate în dosarele nr.
15.545/302/2005 (14.883/2005), 6.824/R.F./2005 (43.103/3/R.F./2005),8.880/R.F./2005
(45.768/3/2005), 8.037/R.F./2005 (44.953/3/2005) şi 17.436/302/2005
(16.748/2005), Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti şi Tribunalul Bucureşti -
Secţia a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ
şi fiscal au sesizat Curtea Constituţională cu excepţiile de
neconstitutionalitate ale dispoziţiilor art. 5 pct. 2 din Ordonanţa Guvernului
nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiaţilor în România. Excepţiile
au fost ridicate de Wang Genfa, Huang Xiong Wei, Liu Miaoyan, Ji Zong Zheng şi
Lei Dadeng în cauze având ca obiect plângeri împotriva refuzului acordării
statutului de refugiat, respectiv recursuri împotriva unor hotărâri prin care
au fost respinse plângeri cu acelaşi obiect.
In motivarea excepţiei de neconstitutionalitate având un conţinut similar se arată că dispoziţiile art. 5 pct. 2
din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 sunt contrare prevederilor art. 20 alin.
(2) şi ale art. 22 alin. (2) din Constituiţie, interpretate în raport de dispoziţiile
art. 3 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor
fundamentale, dar şi cu jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului în
materia protecţiei împotriva torturii, pedepselor sau tratamentelor inumane sau
degradante.
Se susţine în acest sens că textul legal criticat nu
îndeplineşte criteriul de claritate şi precizie al legii, statuat atât în
Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale,
cât şi de practica jurisprudenţială a Curţii Europene a Drepturilor Omului.
Astfel, dispoziţiile legale indicate permit, pe de o parte, limitarea cazurilor
de acordare a protecţiei umanitare condiţionate numai la situaţiile în care
riscul de tortură, pedepse sau tratamente inumane ori degradante ar surveni dintr-o
temere bine întemeiată de persecuţie, pentru unul sau mai multe dintre cele 5
motive de persecuţie (rasa, religia, naţionalitatea, opinia politică şi
apartenenţa la un anumit grup social), în condiţiile în care prevederile art. 3
din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor
fundamentale, referitoare la interzicerea torturii, au un caracter absolut şi
necondiţionat. Pe de altă parte, dispoziţiile legale criticate permit
interpretări „eronate" şi în ceea ce priveşte „natura şi conţinutul
pedepselor şi tratamentelor inumane ori degradante", în raport cu
definiţia tratamentelor inumane şi a celor degradante oferite de jurisprudenţa
Curţii Europene a Drepturilor Omului în materie (Cauza B. contra Franţei, 1992).
Se mai precizează că instanţa europeană se abţine, ca
regulă, a face aprecieri asupra legii naţionale, însă în ceea ce priveşte
calitatea ei exercită „un control de convenţionalitate", iar constatarea
nerespectării acestui criteriu din prisma încălcării caracterului absolut al
protecţiei instituite de art. 3 din Convenţie „o determină să declare ca
neconvenţională o lege represivă".
Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti şi Tribunalul
Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios
administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de
neconstitutionalitate este neîntemeiată. Dispoziţiile legale criticate sunt
suficient de clare în stabilirea criteriilor pentru acordarea protecţiei
umanitare condiţionate, fiind în deplină concordanţă cu prevederile în materie
din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor
fundamentale.
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
formula punctele de vedere cu privire la excepţiile de neconstitutionalitate.
Guvernul, în punctul său
de vedere transmis în dosarele nr. 225D, 258D, 260D şi 391 D/2006, apreciază că
excepţia de neconstitutionalitate este neîntemeiată.
In esenţă, arată că, prin decizii anterioare având
acelaşi obiect al excepţiei de neconstitutionalitate, Curtea Constituţională
s-a mai pronunţat în sensul respingerii excepţiei de neconstitutionalitate a
dispoziţiilor art. 5 pct. 2 din Ordonanţa Guvernului nr.
102/2000, stabilind conformitatea acestora faţă de normele constituţionale
şi convenţionale pretins a fi încălcate şi în cauza de faţă. De asemenea,
susţine că textul legal criticat, raportat la dispoziţiile Convenţiei pentru apărarea
drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, prin reglementarea
condiţiilor în care se poate acorda protecţia umanitară condiţionata,
reprezintă tocmai asumarea de către stat a obligaţiei pozitive de a oferi o
formă de protecţie persoanei care, rieîndeplinind condiţiile pentru acordarea
statutului de refugiat, ar fi expusă pericolului ca în situaţia în care ar fi
returnată în ţara de origine să sufere o vătămare a drepturilor sale constând
în tortură, tratamente sau pedepse inumane ori degradante. Dispoziţiile legale
indicate condiţionează acordarea acestei forme de protecţie internaţională de
dovedirea de către solicitant a potenţialului risc de a fi supus torturii sau
tratamentelor inumane sau degradante, fără a conţine nicio referire la motivele
care ar putea genera acest risc, urmând ca instanţa de judecată să aprecieze
circumstanţele proprii fiecărei cauze şi să aplice legea.
Avocatul Poporului apreciază
că dispoziţiile art. 5 alin. (1) pct. 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000
privind statutul şi regimul refugiaţilor în România sunt constituţionale.
Dispoziţiile de lege criticate, reglementând condiţiile în care se poate acorda
protecţie umanitară condiţionată, sunt în deplină concordanţă cu prevederile
constituţionale ale art. 22 alin. (2), prin care se defineşte dreptul la viaţă
şi la integritate fizică şi psihică, precum şi cu instrumentele juridice
internaţionale referitoare la statutul şi regimul refugiaţilor.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiilor de
neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare,
punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite
de judecătorul-raportor, susţinerile părţilor prezente, concluziile
procurorului şi dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 5 pct. 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul
refugiaţilor în România, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.136 din 1 decembrie 2004,
care au următorul cuprins: „Protecţia umanitară condiţionată se poate acorda
străinului care nu îndeplineşte condiţiile prevăzute la art. 2 alin. (1) şi cu
privire la care există motive serioase să se creadă că, dacă va fi returnat în
ţara de origine, riscă să sufere o vătămare a drepturilor sale constând în:
(...)
2. tortură, tratamente sau pedepse inumane ori degradante."
In motivarea excepţiei ridicate autorii invocă
încălcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 20 alin. (2), referitoare la
prioritatea, în caz de neconcordanţă faţă de legile interne nefavorabile, a
prevederilor din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, din pactele şi din
celelalte tratate la care România este parte, precum şi ale art. 22 alin. (2), prin care tortura, pedepsele sau tratamentele inumane ori
degradante sunt interzise.
De asemenea, aceştia invocă şi dispoziţiile art. 3 din Convenţia
pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, referitoare
de asemenea la interzicerea torturii.
Analizând excepţia de neconstituţionalitate ridicată,
Curtea Constituţională constată că s-a mai pronunţat în repetate rânduri cu
privire la dispoziţiile art. 5 pct. 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000
privind statutul şi regimul refugiaţilor în România, statuând, de exemplu, prin
Decizia nr. 321 din 18 aprilie 2006, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 402 din
9 mai 2006, că acestea nu contravin prevederilor art. 22 din Constituţie şi
nici celor ale art. 3 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a
libertăţilor fundamentale, referitoare la interzicerea torturii.
Soluţia pronunţată prin decizia menţionată, precum şi
considerentele care au stat la baza acesteia îşi menţin valabilitatea şi în
cauza de faţă, neintervenind elemente noi, de natură să modifice jurisprudenţa
Curţii.
Având în vedere cele arătate, nu se poate reţine nici
contrarietatea dintre textul legal criticat şi normele constituţionale ale art.
20 alin. (2), invocate în plus în prezenta cauză.
In ceea ce priveşte susţinerile referitoare la situaţia
de fapt, Curtea observa că aspectele relevate ţin de corecta interpretare şi
aplicare a normelor juridice de către organele competente, aceste operaţiuni
fiind supuse în cele din urmă controlului judecătoresc al instanţelor de drept
comun.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum si al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 5 pct. 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 privind
statutul si regimul refugiaţilor în România, excepţie ridicată de Wang Genfa si
Lei Dadeng în dosarele nr. 15.545/302/2005 (14.883/2005) si 17.436/302/2005
(16.748/2005) ale Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti, precum si de Huang Xiong
Wei, Liu Miaoyan şi Ji Zong Zheng în dosarele nr.
6.824/R.F./2005 (43.103/3/R.F./2005), 8.880/R.F./2005 (45.768/3/2005) şi 8.037/R.F./2005 (44.953/3/2005) ale Tribunalului Bucureşti -
Secţia a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ
şi fiscal.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 16 mai 2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Claudia Margareta Niţă