DECIZIE   Nr. 405 din 28 octombrie 2003

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 8 alin. (3) teza a doua din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 36/2001 privind regimul preturilor si tarifelor reglementate, care se stabilesc cu avizul Oficiului Concurentei, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 205/2002, cu modificarile si completarile ulterioare

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 850 din 28 noiembrie 2003

    Nicolae Popa          - presedinte
    Costica Bulai         - judecator
    Nicolae Cochinescu    - judecator
    Constantin Doldur     - judecator
    Kozsokar Gabor        - judecator
    Petre Ninosu          - judecator
    Serban Viorel Stanoiu - judecator
    Lucian Stangu         - judecator
    Ioan Vida             - judecator
    Dana Titian           - procuror
    Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent sef

    Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 8 alin. (3) teza a doua din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 36/2001 privind regimul preturilor si tarifelor reglementate, care se stabilesc cu avizul Oficiului Concurentei, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 205/2002, cu modificarile si completarile ulterioare, exceptie ridicata de Societatea Comerciala "Apa Nova Bucuresti" - S.A. in Dosarul nr. 1.615/2003 al Judecatoriei Sectorului 1 - municipiul Bucuresti.
    Dezbaterile au avut loc in sedinta publica din 21 octombrie 2003 si au fost consemnate in incheierea de la acea data, cand Curtea, avand nevoie de timp pentru a delibera, a dispus amanarea pronuntarii la data de 28 octombrie 2003.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
    Prin Incheierea din 27 februarie 2003, pronuntata in Dosarul nr. 1.615/2003, Judecatoria Sectorului 1 - municipiul Bucuresti a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 8 alin. (3) teza a doua din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 36/2001 privind regimul preturilor si tarifelor reglementate, care se stabilesc cu avizul Oficiului Concurentei, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 205/2002, cu modificarile si completarile ulterioare. Exceptia a fost ridicata de Societatea Comerciala "Apa Nova Bucuresti" - S.A. intr-o cauza civila avand ca obiect plangerea impotriva procesului-verbal de constatare si de sanctionare a unei contraventii.
    In motivarea exceptiei se sustine ca prevederile de lege criticate, care permit aplicarea masurii confiscarii sumelor incasate necuvenit ca urmare a corectarii preturilor si tarifelor stabilite si practicate gresit de catre producatori, prestatori si importatori, chiar in situatia in care sumele confiscate nu apartin contravenientului, ci unor terte persoane a caror identitate este cunoscuta sau ar putea fi cunoscuta, incalca prevederile art. 41 din Constitutie, privind protectia proprietatii private. Astfel, in opinia autorului exceptiei, incalcarea consta in aceea ca aplicarea coroborata a dispozitiilor alin. (3) si (5) ale art. 8 din ordonanta de urgenta criticata are drept consecinta exproprierea proprietarilor bunurilor confiscate in favoarea statului, in alte conditii decat cele prevazute de Constitutie.
    Judecatoria Sectorului 1 - municipiul Bucuresti apreciaza ca exceptia ridicata este neintemeiata. In acest sens, se arata ca dispozitiile art. 8 alin. (3) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 36/2001 "constituie pe plan legislativ tocmai legea speciala la care face trimitere art. 41 alin. (8) din Constitutie" si "nu face decat sa prevada conditiile in care urmeaza sa opereze confiscarea, relevand astfel o deplina concordanta cu textele constitutionale pretins incalcate".
    Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctul de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
    Presedintele Camerei Deputatilor apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate ridicata este neintemeiata. In acest sens, arata ca producatorii, prestatorii si importatorii au obligatia de a-si desfasura activitatea in conditiile stabilite de lege, ceea ce "constituie un mijloc prin care statul asigura libertatea comertului si protectia concurentei loiale obiective, prevazute in art. 134 alin. (2) din Constitutie", iar "confiscarea sumelor incasate necuvenit si varsarea lor la bugetul de stat reprezinta o masura de refacere a prejudiciului suferit de consumatori si a patrimoniului acestora". Mai arata ca legiuitorul "are dreptul de a stabili norme de conduita ce implica si instituire de sanctiuni, in speta sanctiuni contraventionale constand inclusiv din confiscarea sumelor incasate necuvenit, atunci cand au fost practicate preturi cu incalcarea regimului legal".
    Guvernul apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate ridicata este neintemeiata. In acest sens, in esenta, arata ca dispozitiile de lege criticate nu fac decat sa reglementeze conditiile in care urmeaza sa opereze confiscarea, iar aceasta masura "are natura juridica a unei sanctiuni contraventionale complementare, neputand echivala prin efecte cu o expropriere". Mai arata ca de altfel asupra constitutionalitatii prevederilor art. 8 alin. (3) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 36/2001 Curtea Constitutionala s-a mai pronuntat prin Decizia nr. 43 din 12 februarie 2002.
    Presedintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere.

    CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale presedintelui Camerei Deputatilor si Guvernului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si celor ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
    Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie prevederile art. 8 alin. (3) teza a doua din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 36/2001 privind regimul preturilor si tarifelor reglementate, care se stabilesc cu avizul Oficiului Concurentei, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 205/2002, cu modificarile si completarile ulterioare, prevederi care au urmatorul continut: "Preturile si tarifele stabilite si practicate gresit se corecteaza, iar sumele incasate necuvenit ca urmare a savarsirii contraventiei prevazute la alin. (1) lit. a) si b) se confisca."
    In opinia autorului exceptiei de neconstitutionalitate aceste dispozitii de lege contravin dispozitiilor art. 41 din Constitutie, potrivit carora:
    Art. 41. "(1) Dreptul de proprietate, precum si creantele asupra statului, sunt garantate. Continutul si limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege.
    (2) Proprietatea privata este ocrotita in mod egal de lege, indiferent de titular. Cetatenii straini si apatrizii nu pot dobandi dreptul de proprietate asupra terenurilor.
    (3) Nimeni nu poate fi expropriat decat pentru o cauza de utilitate publica, stabilita potrivit legii, cu dreapta si prealabila despagubire.
    (4) Pentru lucrari de interes general, autoritatea publica poate folosi subsolul oricarei proprietati imobiliare, cu obligatia de a despagubi proprietarul pentru daunele aduse solului, plantatiilor sau constructiilor, precum si pentru alte daune imputabile autoritatii.
    (5) Despagubirile prevazute in alineatele (3) si (4) se stabilesc de comun acord cu proprietarul sau, in caz de divergenta, prin justitie.
    (6) Dreptul de proprietate obliga la respectarea sarcinilor privind protectia mediului si asigurarea bunei vecinatati, precum si la respectarea celorlalte sarcini care, potrivit legii sau obiceiului, revin proprietarului.
    (7) Averea dobandita licit nu poate fi confiscata. Caracterul licit al dobandirii se prezuma.
    (8) Bunurile destinate, folosite sau rezultate din infractiuni ori contraventii pot fi confiscate numai in conditiile legii."
    Examinand exceptia de neconstitutionalitate ridicata, Curtea Constitutionala constata ca prevederile art. 8 alin. (3) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 36/2001 au mai facut obiectul controlului de neconstitutionalitate, tot prin raportare la art. 41 din Constitutie si, in esenta, pentru aceleasi considerente ca si in prezenta cauza, adica masura confiscarii prevazuta de textul de lege criticat reprezinta o expropriere a proprietarului bunului. Prin Decizia nr. 43 din 12 februarie 2002, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 255 din 16 aprilie 2002, Curtea Constitutionala a respins exceptia de neconstitutionalitate, statuand ca "Art. 8 din ordonanta de urgenta nu face decat sa prevada conditiile in care urmeaza sa opereze confiscarea, relevand astfel o deplina concordanta cu textele constitutionale pretins incalcate".
    Intrucat nu au intervenit elemente noi de natura sa modifice jurisprudenta Curtii, solutia si argumentele care au justificat aceasta decizie isi mentin valabilitatea si in cauza de fata.

    Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (1) si (6) din Legea nr. 47/1992, republicata, cu majoritate de voturi,

    CURTEA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 8 alin. (3) teza a doua din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 36/2001 privind regimul preturilor si tarifelor reglementate, care se stabilesc cu avizul Oficiului Concurentei, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 205/2002, cu modificarile si completarile ulterioare, exceptie ridicata de Societatea Comerciala "Apa Nova Bucuresti" - S.A. in Dosarul nr. 1.615/2003 al Judecatoriei Sectorului 1 - municipiul Bucuresti.
    Definitiva si obligatorie.
    Pronuntata in sedinta publica din data de 28 octombrie 2003.

          PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
              prof. univ. dr. NICOLAE POPA

                              Magistrat-asistent sef,
                              Gabriela Dragomirescu

                              OPINIE SEPARATA

    Consideram ca exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 8 alin. (3) teza a doua din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 36/2001 privind regimul preturilor si tarifelor reglementate, care se stabilesc cu avizul Oficiului Concurentei, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 205/2002, cu modificarile si completarile ulterioare, este intemeiata si trebuia sa fie admisa ca atare. Dispozitiile legale criticate prevad ca Preturile si tarifele stabilite si practicate gresit se corecteaza, iar sumele incasate necuvenit ca urmare a savarsirii contraventiei prevazute la alin. (1) lit. a) si b) [a) practicarea de catre producatori, prestatori si importatori a unor preturi sau tarife fara avizul Oficiului Concurentei sau a unor preturi si tarife mai mari decat cele avizate; si b) prezentarea de catre producatori, prestatori si importatori de date eronate la fundamentarea cererii de stabilire sau de ajustare a preturilor si tarifelor (n.n.)] se confisca. In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate s-a aratat ca aceste dispozitii legale, care permit luarea masurii confiscarii chiar in situatia in care bunurile confiscate (sumele incasate necuvenit) nu apartin contravenientului, ci unor terte persoane a caror identitate este cunoscuta sau ar putea fi cunoscuta, contravin prevederilor constitutionale care garanteaza dreptul de proprietate privata. In situatia mentionata singura masura justa este restituirea acestor sume catre cei in drept, potrivit prevederilor art. 44 din Constitutia Romaniei recent revizuita. In loc de aceasta, potrivit alin. (5) al aceluiasi art. 8 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 36/2001, persoanele imputernicite in acest scop de Oficiul Concurentei, care constata si sanctioneaza contraventiile, vor dispune varsarea la bugetul de stat a sumelor confiscate. Cum aceste sume nu apartin contravenientului, ci persoanelor de la care au fost incasate in mod ilicit, prin savarsirea unei contraventii, confiscarea lor echivaleaza cu o expropriere in favoarea statului, in alte conditii decat cele prevazute de Constitutie.
    Confiscarea bunurilor destinate, folosite sau rezultate din infractiuni ori contraventii, la care se refera prevederea constitutionala din art. 44 alin. (9), este, prin natura sa juridica, o masura de siguranta destinata sa inlature o stare de pericol pentru savarsirea unor noi infractiuni sau contraventii, dupa caz, stare ce rezulta din lasarea in patrimoniul infractorului sau contravenientului a bunurilor folosite ori destinate a fi folosite la savarsirea unei infractiuni sau contraventii, ori rezultate din savarsirea acestora. Dar confiscarea nu-si poate realiza aceasta finalitate prin incalcarea dreptului de proprietate al altei persoane fizice sau juridice. De aceea, prin dispozitiile art. 118 din Codul penal referitoare la confiscarea speciala (urmare a savarsirii unei fapte prevazute de legea penala, reguli aplicabile si confiscarii luate in urma savarsirii unei contraventii), s-a prevazut la lit. b) ca lucrurile care au servit sau care au fost destinate sa serveasca la savarsirea unei infractiuni sunt supuse confiscarii numai daca sunt ale infractorului, iar la lit. d) s-a prevazut ca lucrurile dobandite in mod vadit prin savarsirea infractiunii sunt supuse confiscarii numai daca nu sunt restituite persoanei vatamate si numai in masura in care nu servesc la despagubirea acesteia.
    Aceste principii sunt intru totul aplicabile si confiscarii ce are ca temei savarsirea unei contraventii, deoarece esenta si functiile preventive ale confiscarii, ca si conditiile in care acestea se realizeaza sunt aceleasi in cele doua situatii. In consecinta, sumele de bani incasate necuvenit, ca urmare a savarsirii contraventiilor prevazute in art. 8 alin. (1) lit. a) si b), nu pot fi confiscate decat daca nu sunt restituite persoanelor de la care au fost incasate si in masura in care nu servesc la despagubirea acestora, iar dispozitiile din art. 8 alin. (3) teza a doua din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 36/2001 sunt neconstitutionale, fiind contrare prevederilor art. 44 alin. (1) din Constitutie.

                               Judecator,
                      prof. univ. dr. Costica Bulai

                             OPINIE SEPARATA

    Contrar opiniei majoritatii membrilor Curtii, exprimata in cuprinsul Deciziei nr. 405/2003, consideram ca textul legal dedus controlului este neconstitutional, intrucat contravine prevederilor art. 41 alin. (1), (2) si (3) din Constitutie [art. 44 alin. (1), (2) si (3) din Constitutia republicata dupa revizuire].
    Masura confiscarii sumelor incasate necuvenit, in temeiul unor preturi si tarife stabilite si practicate gresit - manopera constitutiva de contraventie - nu reprezinta o sanctiune sui-generis care isi gaseste aplicare exclusiv in acest domeniu, ci este o varietate a confiscarii speciale, reglementata de art. 118 din Codul penal, cu titlu de masura de siguranta. Or, potrivit prevederilor textului mentionat, "sunt supuse confiscarii speciale: lucrurile dobandite in mod vadit prin savarsirea infractiunii, daca nu sunt restituite persoanei vatamate si in masura in care nu servesc la despagubirea acesteia".
    Asadar, in viziunea legiuitorului penal, masura de siguranta a confiscarii speciale are un caracter subsidiar, urmand a fi aplicata numai daca lucrurile - produs al infractiunii -, nefiind restituite sau acordate cu titlu de despagubire persoanei vatamate, raman in patrimoniul autorului, care, astfel, realizeaza o imbogatire fara justa cauza, rezultat al faptei sale ilicite.
    Pentru ratiuni care ne scapa, transpunerea acestei institutii din domeniul penal in cel contraventional s-a facut fara preluarea acestei conditii de aplicare, ceea ce impune concluzia ca, in materie contraventionala, confiscarea se dispune ori de cate ori se constata savarsirea contraventiei prevazute in ipoteza textului.
    La prima vedere, o asemenea omisiune poate fi considerata ca o derogare de la reglementarea de drept comun in materie, pe care legiuitorul este indreptatit sa o practice ori de cate ori specificul domeniului supus reglementarii o face necesara.
    O analiza mai aprofundata impune insa o alta concluzie.
    Astfel, de plano, este dificil de inteles de ce contravenientul sa aiba o situatie mai grea decat infractorul, intrucat, asa cum va rezulta din cele ce vom arata in continuare, aceasta este consecinta paradoxala pe care o antreneaza omisiunea mentionata.
    Independent de o atare obiectie si esential din punctul de vedere care aici intereseaza, acela al controlului de constitutionalitate, omisiunea in cauza face ca dispozitia legala criticata sa contravina textelor de referinta din Constitutie.
    Intr-adevar, in masura in care sumele percepute in plus, in temeiul unor preturi si tarife practicate gresit, sunt confiscate, platitorii acestora, asadar persoanele prejudiciate, nu vor mai avea posibilitatea sa pretinda restituirea, o asemenea restituire, in ceea ce-i priveste avandu-si temeiul in imbogatirea fara justa cauza a contravenientului care insa, urmare confiscarii, nu mai exista, pretentia lor ramanand, astfel, fara obiect. Drept urmare, prejudiciul, prin vointa legiuitorului, se va localiza definitiv in patrimoniul acestora, dreptul lor de proprietate fiind, astfel, incalcat. Mai mult decat atat, in conditiile in care emolumentul imbogatirii fara justa cauza a intrat prin efectul confiscarii in patrimoniul statului, punandu-i astfel in imposibilitate de a obtine repararea prejudiciului suferit, in ceea ce-i priveste, aceasta se converteste intr-o veritabila expropriere realizata cu incalcarea exigentelor prevazute expres si limitativ de Constitutie.
    Fara indoiala, tocmai in considerarea acestei ratiuni, art. 118 din Codul penal a consacrat caracterul subsidiar al confiscarii speciale, recunoscand astfel implicit, dar indubitabil, imposibilitatea legala a obligarii autorului infractiunii la o prestatie dubla fata de ceea ce a dobandit prin infractiune (o data prin confiscare si a doua oara prin restituire sau prin despagubirea persoanei vatamate).
    Dar, chiar daca, facand abstractie de argumentele infatisate, care demonstreaza ca interventia confiscarii creeaza un fine de neprimire a actiunii de in rem verso a celui pagubit, am admite - asa cum s-a sustinut - posibilitatea acestuia din urma de a promova o asemenea actiune, cu toate ca, prin efectul confiscarii, emolumentul imbogatirii fara justa cauza a iesit din patrimoniul autorului contraventiei, care, astfel, este tinut la o prestatie dubla fata de produsul contraventiei de care a beneficiat, si intr-o atare ipoteza, prevederile constitutionale de referinta ar fi incalcate. De aceasta data insa incalcat ar fi dreptul de proprietate al contravenientului, al carui patrimoniu ar fi diminuat in maniera aratata.
    Cele aratate converg in a demonstra - contrar opiniei majoritatii membrilor Curtii - ca textul legal dedus controlului este neconstitutional, concluzie care ne-a impus prezenta opinie separata.

                                Judecatori,
                           Serban Viorel Stanoiu
                              Kozsokar Gabor