DECIZIE Nr.
405 din 13 aprilie 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 403 alin. 1 din Codul de procedura
civila si ale art. I din Legea nr. 110/2007 pentru modificarea si completarea
Ordonantei Guvernului nr. 22/2002 privind executarea obligatiilor de plata ale
institutiilor publice, stabilite prin titluri executorii
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 364 din 3 iunie 2010
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu
-judecător
Aspazia Cojocaru
-judecător
Acsinte Gaspar
-judecător
Petre
Lăzăroiu -judecător
Ion Predescu -judecător
Tudorel Toader
-judecător
Puskas Valentin Zoltan
-judecător
Augustin Zegrean
-judecător
Carmen-Cătălina Gliga -
procuror
Maria Bratu -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 403 alin. 1 din Codul de
procedură civilă şi ale Legii nr. 110/2007 pentru modificarea
şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 22/2002 privind executarea
obligaţiilor de plată ale instituţiilor publice, stabilite prin
titluri executorii, excepţie ridicată de Primăria oraşului
Balş în Dosarul nr. 2.411/184/2009 al Judecătoriei Balş.
La apelul nominal se prezintă, pentru autorul
excepţiei, Constantin Dinu, secretar al Primăriei oraşului
Balş. Lipsesc celelalte părţi, faţă de care procedura
de citare este legal îndeplinită.
Cauza se află în stare de judecată.
Reprezentantul părţii prezente solicită
admiterea excepţiei pentru aceleaşi motive pe care le-a invocat în
faţa instanţei de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările
dosarului, constată următoarele:
Prin Incheierea din 16 noiembrie 2009,
pronunţată în Dosarul nr. 2.411/184/2009, Judecătoria
Balş a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 403 alin. 1 din Codul de procedură
civilă şi ale Legii nr. 110/2007 pentru modificarea şi
completarea Ordonanţei Guvernului nr. 22/2002 privind executarea
obligaţiilor de plată ale instituţiilor publice, stabilite prin
titluri executorii, excepţie ridicată de Primăria
oraşului Balş.
In motivarea excepţiei de
neconstituţionalitate autorul acesteia
susţine, în esenţă, că prevederile de lege criticate
contravin dispoziţiilor art. 21, 53 şi 136 din Constituţie
deoarece obligaţia contestatorului de a plăti o cauţiune pentru
a i se admite cererea de suspendare a executării constituie o sarcină
disproporţionată şi împovărătoare, de natură a
limita accesul liber la justiţie, iar dispoziţiile din Legea nr.
110/2007 contravin prevederilor art. 120 din Constituţie întrucât
instituie în favoarea creditorilor instituţiilor publice posibilitatea de
a-şi valorifica creanţele în condiţiile dreptului comun.
Judecătoria Balş consideră că excepţia de neconstituţionalitate
este neîntemeiată.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului,
pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor două Camere ale
Parlamentului, Guvernul şi Avocatul
Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente,
concluziile procurorului, prevederile de lege criticate, raportate la
dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992,
reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal
sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art.
146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2,3, 10
şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de
neconstituţionalitate.
Examinând excepţia, Curtea observă că,
deşi a fost sesizată de instanţa de judecată cu
neconstituţionalitatea Legii nr. 110/2007 în integralitatea ei, în
realitate, autorul excepţiei critică numai art. I din această
lege.
Aşadar, Curtea urmează să exercite
controlul de constituţionalitate asupra prevederilor art. 403 alin. 1 din
Codul de procedură civilă şi ale art. I din Legea nr. 110/2007
pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 22/2002
privind executarea obligaţiilor de plată ale instituţiilor
publice, stabilite prin titluri executorii, publicată în Monitorul Oficial
al României, Partea I, nr. 300 din 5 mai 2007.
Textele de lege criticate au următoarea redactare:
- Art. 403 alin. 1 din Codul de procedură
civilă: „Până la soluţionarea contestaţiei la executare
sau a altei cereri privind executarea silită, instanţa
competentă poate suspenda executarea, dacă se depune o cauţiune
în cuantumul fixat de instanţă, în afară de cazul în care legea
dispune altfel.";
- Art. I din Legea nr. 110/2007:
„Art. I. - Ordonanţa Guvernului nr. 22/2002
privind executarea obligaţiilor de plată ale instituţiilor
publice, stabilite prin titluri executorii, publicată în Monitorul Oficial
al României, Partea I, nr. 81 din 1 februarie 2002, aprobată cu
completări prin Legea nr. 288/2002, se modifică şi se
completează astfel:
1. Articolul 1 se modifică şi va avea
următorul cuprins:
«Art. 1. - Creanţele
stabilite prin titluri executorii în sarcina instituţiilor publice se
achită din sumele aprobate prin bugetele acestora, de la titlurile de
cheltuieli la care se încadrează obligaţia de plată
respectivă.»
2. Articolul 2 se modifică şi va avea
următorul cuprins:
«Art. 2. - Dacă
executarea creanţei stabilite prin titluri executorii nu începe sau
continuă din cauza lipsei de fonduri, instituţia debitoare este
obligată ca, în termen de 6 luni, să facă demersurile necesare
pentru a-şi îndeplini obligaţia de plată. Acest termen curge de
la data la care debitorul a primit somaţia de plată comunicată
de organul competent de executare, la cererea creditorului.»
3. Articolul 3 se modifică şi va avea
următorul cuprins:
«Art. 3. - In cazul
în care instituţiile publice nu îşi îndeplinesc obligaţia de
plată în termenul prevăzut la art. 2, creditorul va putea solicita
efectuarea executării silite potrivit Codului de procedură
civilă şi/sau potrivit altor dispoziţii legale aplicabile în
materie.»
4. Articolul 4 se modifică şi va avea
următorul cuprins:
«Art. 4. - (1)
Ordonatorii principali de credite bugetare au obligaţia să
dispună toate măsurile ce se impun, inclusiv virări de credite
bugetare, în condiţiile legii, pentru asigurarea în bugetele proprii
şi ale instituţiilor din subordine a creditelor bugetare necesare
pentru efectuarea plăţii sumelor stabilite prin titluri executorii.
(2) Virările de credite bugetare prevăzute
la alin. (1) se pot efectua pe parcursul întregului an bugetar, prin derogare
de la prevederile art. 47 din Legea nr. 500/2002 privind finanţele
publice, cu modificările ulterioare, şi ale art. 49 din Legea nr.
273/2006 privind finanţele publice locale.»
5. După articolul 4 se introduce un nou
articol, articolul 5, cu următorul cuprins:
«Art. 5. - Creditorul
şi debitorul pot conveni asupra altui termen decât cel prevăzut la
art. 2, precum şi asupra unor alte condiţii de îndeplinire a
oricăror obligaţii stabilite prin titlul executoriu.»
Dispoziţiile constituţionale invocate ca
fiind încălcate sunt cele ale art. 21 privind accesul liber la
justiţie, art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau
al unor libertăţi, art. 120 privind principiile
funcţionării administraţiei publice locale şi art. 136
alin. (5) privind inviolabilitatea proprietăţii private în
condiţiile legii organice.
Analizând criticile de neconstituţionalitate,
Curtea constată următoarele:
I. Prevederile art. 403 alin. 1 din Codul de
procedură civilă au mai fost supuse controlului de
constituţionalitate în numeroase cauze, prin raportare la aceleaşi
norme constituţionale ca şi cele invocate în prezenta cauză.
De exemplu, prin Decizia nr. 88 din 26 ianuarie 2010,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 163 din 15
martie 2010, şi Decizia nr. 248 din 19 februarie 2009, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 163 din 17 martie 2009, Curtea a
reţinut că aceste prevederi de lege sunt norme de procedură pe
care legiuitorul este abilitat să le instituie în temeiul art. 126 alin.
(2) din Constituţie, evident cu condiţia ca acestea să nu
contravină principiilor consacrate de Legea fundamentală şi de
normele internaţionale.
De asemenea, a mai reţinut că instituirea
obligaţiei de plată a cauţiunii, ca o condiţie a
suspendării executării, are o dublă finalitate, şi anume,
pe de o parte, aceea de a constitui o garanţie pentru creditor, în ceea ce
priveşte acoperirea eventualelor daune suferite ca urmare a întârzierii
executării silite, prin efectul suspendării acesteia, şi, pe de
altă parte, de a preveni şi limita eventualele abuzuri în
valorificarea unui atare drept de către debitorii rău-platnici.
Intrucât plata cauţiunii nu constituie o condiţie de admisibilitate a
contestaţiei la executare, ci exclusiv pentru a putea solicita suspendarea
executării silite, instituirea acestei obligaţii nu poate fi
calificată ca o modalitate de a împiedica accesul liber la justiţie.
Considerentele şi soluţiile deciziilor
menţionate sunt valabile şi în cauza de faţă.
II. Cu privire la art. I al Legii nr. 110/2007 pentru
modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 22/2002 privind
executarea obligaţiilor de plată ale instituţiilor publice,
stabilite prin titluri executorii, Curtea constată următoarele:
Ordonanţa Guvernului nr. 22/2002 a mai fost
supusă controlului de constituţionalitate sub aspectul criticat în
prezenta cauză. Astfel, prin Decizia nr. 127 din 19 februarie 2008,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 298 din 16
aprilie 2008, Curtea, făcând referire la jurisprudenţa sa anterioară,
a reţinut că această ordonanţă are o evidentă
finalitate de protecţie a patrimoniului instituţiilor publice, ca o
premisă indispensabilă a derulării în condiţii optime a
activităţii acestora şi, prin aceasta, a îndeplinirii
atribuţiilor ce le revin ca parte integrantă a mecanismului statului.
Curtea a reţinut că ar fi disproporţionat şi inechitabil a
recunoaşte creditorilor instituţiilor publice dreptul de a-şi
valorifica creanţele împotriva acestora în condiţiile dreptului comun,
cu consecinţa perturbării grave a activităţii care
constituie însăşi raţiunea de a fi a unor asemenea
instituţii.
Aceste considerente reţinute de Curte în decizia
menţionată îşi păstrează valabilitatea şi în
cauza de faţă, întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură
a determina o reconsiderare a jurisprudenţei Curţii.
Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146
lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al
art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă şi
ale art. I din Legea nr. 110/2007 pentru modificarea şi completarea
Ordonanţei Guvernului nr. 22/2002 privind executarea obligaţiilor de
plată ale instituţiilor publice, stabilite prin titluri
executorii, excepţie ridicată de Primăria oraşului
Balş în Dosarul nr. 2.411/184/2009 al Judecătoriei Balş.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică
din data de 13 aprilie 2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Maria Bratu