DECIZIE Nr.
405 din 10 aprilie 2008
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 28 1 pct. 1 lit. b) din Codul de
procedura penala
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 349 din 6 mai 2008
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu
-judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar
-judecător
Petre Ninosu
-judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Marinela Mincă -
procuror
Valentina Bărbăţeanu
- magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate
a dispoziţiilor art. 281 pct. 1 lit. b) din Codul de procedură penală, excepţie invocată de
Mircea Dolha în Dosarul nr. 9.464/ 100/2006 al Curţii de Apel Cluj - Secţia
penală şi de minori.
La apelul nominal se prezintă, pentru autorul excepţiei,
doamna avocat Elena Tofan, din cadrul Baroului Bucureşti.
Având cuvântul, apărătorul ales al autorului excepţiei
solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate aşa cum a fost formulată,
reiterând pe larg motivele susţinute în faţa instanţei de judecată.
Ministerul Public pune concluzii de respingere a
excepţiei ca neîntemeiată, arătând că normele criticate nu încalcă dispoziţiile
constituţionale invocate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 26 septembrie 2007, pronunţată în
Dosarul nr. 9.464/100/2006, Curtea de Apel Cluj - Secţia penală şi de minori
a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 281 pct. 1 lit. b) din Codul de procedură penală, excepţie invocată de Mircea Dolha în Dosarul nr. 9.464/100/2006 al
Curţii de Apel Cluj - Secţia penală şi de minori.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că
textul de lege criticat încalcă dispoziţiile constituţionale privind egalitatea
în drepturi şi dreptul la un proces echitabil. Se invocă şi o inconsecvenţă a
legiuitorului. In acest sens, se arată că, anterior adoptării Legii nr. 79/2007, care a modificat art. 281 pct. 1 lit. b) din Codul de procedură penală şi a stabilit
competenţa de primă instanţă a curţii de apel şi pentru infracţiunile săvârşite
de avocaţi, notari publici şi executori judecătoreşti, Codul de procedură
penală fusese modificat prin Legea nr. 356/2006, „în sens invers, al suprimării
situaţiei de competenţă după calitatea persoanei, având în vedere necesitatea
respectării dreptului la un proces echitabil şi egalitatea părţilor".
Curtea de Apel Cluj - Secţia penală şi de minori apreciază că excepţia invocată este nefondată, deoarece dispoziţiile
criticate stabilesc doar competenţa curţilor de apel de a soluţiona în primă
instanţă infracţiunile săvârşite de anumite persoane, printre care şi avocaţi,
şi nu sunt de natură să încalce egalitatea în faţa legii, care presupune egala
răspundere a cetăţenilor pentru faptele săvârşite, nu şi judecarea acestora de
către aceleaşi instanţe.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul consideră că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, invocând şi jurisprudenţa Curţii Constituţionale în
această materie.
Avocatul Poporului apreciază
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, arătând că dispoziţiile
art. 281 pct. 1
lit. b) din Codul de procedură penală nu încalcă dispoziţiile constituţionale
privind egalitatea în drepturi şi dreptul la un proces echitabil. In plus,
arată că stabilirea competenţei, inclusiv a celei după calitatea persoanei, şi
instituirea regulilor de desfăşurare a procesului în faţa instanţelor
judecătoreşti sunt de competenţa exclusivă a legiuitorului, precum şi faptul că
normele criticate asigură dreptul la două grade de jurisdicţie - judecata în
primă instanţă şi judecata în recurs - în materie penală, în concordanţă cu
art. 2 din Protocolul nr. 7 adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor
omului şi a libertăţilor fundamentale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul
întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile reprezentantului autorului
excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate raportate la
prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
celor ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 281 pct. 1 lit. b) din Codul de procedură penală, potrivit cărora „Curtea de Apel:
1. judecă în primă instanţă:
b) infracţiunile săvârşite de judecătorii de la
judecătorii şi tribunale şi de procurorii de la parchetele care funcţionează pe
lângă aceste instanţe, precum şi de avocaţi, notari publici, executori
judecătoreşti şi de controlorii financiari ai Curţii de Conturi."
In opinia autorului excepţiei,
prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art.
16 alin. (1) referitoare la egalitatea cetăţenilor în faţa legii, fără
privilegii şi fără discriminări, ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un
proces echitabil şi ale art. 20 cu raportare la art. 6 paragraful 1 din
Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale,
care consacră dreptul la un proces echitabil, şi la art. 2 paragraful 1 din
Protocolul nr. 7 adiţional la Convenţie, privind dreptul la două grade de
jurisdicţie în materie penală.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată,
Curtea constată că aceasta este neîntemeiată pentru următoarele considerente:
Stabilirea competenţei, inclusiv a celei după calitatea
persoanei, şi instituirea regulilor de desfăşurare a procesului în faţa
instanţelor judecătoreşti sunt de competenţa exclusivă a legiuitorului, care
poate prevedea, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de
procedură, precum şi modalităţi de exercitare a drepturilor procesuale fără ca
prin aceasta să se aducă atingere prevederilor constituţionale. Astfel,
reglementarea competenţei curţilor de apel de a soluţiona în primă instanţă
infracţiunile săvârşite de judecătorii de la judecătorii şi tribunale şi de
procurorii de la parchetele care funcţionează pe lângă aceste instanţe, precum
şi de avocaţi, notari publici, executori judecătoreşti şi de controlorii
financiari ai Curţii de Conturi nu este de natură să aducă atingere
prevederilor art. 16 din Legea fundamentală şi nici celor ale art. 7 din Declaraţia
Universală a Drepturilor Omului, deoarece situaţia deosebită a acestor
categorii profesionale justifică un tratament juridic diferit.
De asemenea, textul de lege criticat nu contravine
liberului acces la justiţie şi nici dreptului la un
proces echitabil. Instituirea unor reguli de competenţă după calitatea
persoanei nu îngrădeşte dreptul persoanelor, în speţă al avocaţilor, de a se
adresa instanţelor judecătoreşti şi de a beneficia de drepturile şi garanţiile
procesuale instituite prin lege, în cadrul unui proces public, judecat de către
o instanţă independentă, imparţială şi stabilită prin lege, într-un termen
rezonabil, condiţii care sunt asigurate şi în situaţia judecării cauzelor în
primă instanţă de către curţile de apel. Totodată, prevederile criticate
asigură dreptul la două grade de jurisdicţie în materie penală, reglementat de
art. 2 din Protocolul nr. 7 adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor
omului şi a libertăţilor fundamentale.
In ceea ce priveşte criticile
privind „inconsecvenţa legiuitorului", acestea nu pot fi reţinute,
deoarece nu intră în competenţa de soluţionare a Curţii Constituţionale, care,
potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, „se pronunţă numai asupra
constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată [...]".
Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146
lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 281 pct. 1 lit. b) din Codul de procedură penală, excepţie invocată de
Mircea Dolha în Dosarul nr. 9.464/100/2006 al Curţii de Apel Cluj -Secţia
penală şi de minori.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 10 aprilie
2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Valentina Bărbăteanu