DECIZIE Nr. 403 din 14 iulie 2005
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 197 alin.
1 si 4 din Codul de procedura penala cu referire la art. 255 si art. 257 din
acelasi cod
ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 697 din 3 august 2005
Ioan Vida - presedinte
Nicolae Cochinescu - judecator
Aspazia Cojocaru - judecator
Constantin Doldur - judecator
Acsinte Gaspar - judecator
Kozsokar Gabor - judecator
Petre Ninosu - judecator
Ion Predescu - judecator
Serban Viorel Stanoiu - judecator
Iuliana Nedelcu - procuror
Marieta Safta - magistrat-asistent
Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 197 alin. 1 si 4 din Codul de procedura penala cu referire
la art. 255 si art. 257 din acelasi cod, exceptie ridicata de Dan Vasilica
Petrea in Dosarul nr. 338/P/2005 al Curtii de Apel Galati - Sectia penala.
La apelul nominal lipseste autorul exceptiei, fata de care procedura de
citare este legal indeplinita.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei
de neconstitutionalitate, invocand jurisprudenta Curtii Constitutionale in
materie.
CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, retine urmatoarele:
Prin Decizia penala nr. 187/R din 22 martie 2005, pronuntata in Dosarul nr.
338/P/2005, Curtea de Apel Galati - Sectia penala a sesizat Curtea
Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 197
alin. 1 si 4 din Codul de procedura penala cu referire la art. 255 si art. 257
din acelasi cod. Exceptia a fost ridicata de Dan Petrea Vasilica in fata
Tribunalului Vrancea care, prin Incheierea de sedinta din 28 februarie 2005,
pronuntata in Dosarul nr. 1.261/P/2004, a respins ca inadmisibila exceptia
invocata. Impotriva acestei incheieri, inculpatul a declarat recurs. Curtea de
Apel Galati - Sectia penala a admis recursul astfel formulat si a sesizat
Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate invocata.
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine ca dispozitiile
legale criticate aduc atingere dreptului invinuitului la un proces echitabil,
precum si dreptului la aparare al acestuia, intrucat conditioneaza anularea
actelor facute cu incalcarea dispozitiilor legale. Astfel, cata vreme
incalcarea dispozitiilor art. 255 si art. 257 din Codul de procedura penala nu
este sanctionata de lege decat in conditiile in care s-a adus o vatamare care
nu poate fi inlaturata decat prin anularea actului in cauza, si numai daca
aceasta incalcare este invocata intr-un anumit termen, este lasata la
latitudinea instantei restituirea cauzei la procuror in vederea refacerii
actelor de urmarire penala intocmite cu nesocotirea legii. Ca urmare, se
permite organelor de urmarire penala sa nesocoteasca drepturile constitutionale
ale invinuitului, fara a fi sanctionate in mod obligatoriu actele nelegale ale
acestora.
Se mai arata ca aprecierea pe care trebuie sa o faca instanta de judecata
in conditiile art. 197 alin. 4 din Codul de procedura penala, potrivit caruia
instanta ia in considerare din oficiu incalcarile, in orice stare a procesului,
"daca anularea actului este necesara pentru aflarea adevarului si justa
solutionare a cauzei", "este pur arbitrara", intrucat "in
dispozitiile de procedura penala nu exista o delimitare a actelor de urmarire
penala care servesc aflarii adevarului, fata de anumite acte de procedura care
ar duce la alterarea adevarului judiciar". Ca urmare, "invinuitul
poate sau nu beneficia de refacerea acelor acte prin care i-au fost vatamate
drepturile constitutionale".
Autorul exceptiei sustine, de asemenea, ca textele de lege criticate
creeaza o inegalitate intre invinuitii care invoca incalcarile drepturilor
consacrate de dispozitiile art. 255 si art. 257 din Codul de procedura penala
"la primul termen de judecata cu procedura completa" si cei care nu
fac acest lucru din nestiinta sau pentru ca nu beneficiaza de asistenta
juridica.
Curtea de Apel Galati - Sectia penala arata ca "punctul de vedere al
instantei cu privire la exceptia invocata [...]" este "[...] cel
aratat in motivarea incheierii de sedinta din 28.02.2005, pronuntata in Dosarul
nr. 1.261/P/2004 al Tribunalului Vrancea", incheiere prin care s-a respins
ca inadmisibila exceptia de neconstitutionalitate invocata de Dan Petrea
Vasilica, motivat de faptul ca aceasta nu are legatura cu solutionarea cauzei.
In conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
decizia de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale
Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele
de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
Guvernul considera ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata,
intrucat dispozitiile criticate nu sunt in contradictie cu textele
constitutionale pretins incalcate, argumentele aduse de autorul exceptiei in
motivarea acesteia privind doar probleme de aplicare a legii. Totodata, arata
ca, potrivit art. 361 alin. 2 si 3 din Codul de procedura penala, inculpatul
poate ataca cu apel incheierile instantei considerate nelegale.
Avocatul Poporului apreciaza ca exceptia este neintemeiata. In ceea ce
priveste neconstitutionalitatea dispozitiilor de lege criticate in raport cu
prevederile art. 21 alin. (3) din Constitutie, arata ca aceasta nu poate fi
retinuta, deoarece conditionarea anularii actului de procedura care nu
indeplineste conditiile legale, de existenta unei vatamari ce nu poate fi
inlaturata in alt mod, nu are semnificatia unei sustrageri a acestuia de la
aplicarea sanctiunilor legale. Totodata, considera ca prevederile legale ce fac
obiectul exceptiei nu aduc atingere dreptului la aparare si nici normelor
constitutionale care reglementeaza egalitatea in fata legii. Se invoca
jurisprudenta Curtii Constitutionale in materie.
Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele
lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
CURTEA,
examinand decizia de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului
Poporului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului,
dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si
dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit
dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2),
ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze exceptia de
neconstitutionalitate ridicata.
Obiectul exceptiei il constituie dispozitiile art. 197 alin. 1 si 4 din
Codul de procedura penala, potrivit carora "Incalcarile dispozitiilor
legale care reglementeaza desfasurarea procesului penal atrag nulitatea
actului, numai atunci cand s-a adus o vatamare care nu poate fi inlaturata
decat prin anularea acelui act. [...]
Incalcarea oricarei alte dispozitii legale decat cele prevazute in alin. 2
atrage nulitatea actului in conditiile alin. 1, numai daca a fost invocata in
cursul efectuarii actului cand partea este prezenta sau la primul termen de
judecata cu procedura completa cand partea a lipsit la efectuarea actului.
Instanta ia in considerare din oficiu incalcarile, in orice stare a procesului,
daca anularea actului este necesara pentru aflarea adevarului si justa
solutionare a cauzei."
De asemenea, autorul exceptiei face referire si la prevederile art. 255 si
art. 257 din Codul de procedura penala, care reglementeaza ascultarea
invinuitului inainte de terminarea cercetarii, respectiv prezentarea
materialului de urmarire penala de catre procuror.
Textele constitutionale invocate in motivarea exceptiei au urmatorul
cuprins:
- Art. 16 alin. (1): "Cetatenii sunt egali in fata legii si a
autoritatilor publice, fara privilegii si fara discriminari.";
- Art. 21 alin. (3): "Partile au dreptul la un proces echitabil si la
solutionarea cauzelor intr-un termen rezonabil.";
- Art. 24 alin. (2): "In tot cursul procesului, partile au dreptul sa
fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu."
Examinand exceptia de neconstitutionalitate formulata, Curtea constata ca
aceasta este neintemeiata si urmeaza sa fie respinsa.
Curtea retine ca nulitatea reprezinta o sanctiune procedurala extrema, care
intervine numai atunci cand alte remedii nu sunt posibile. Cum insa nu orice
incalcare a unei norme procedurale provoaca o vatamare care sa nu poata fi reparata
decat prin anularea actului, legiuitorul, in art. 197 alin. 1 din Codul de
procedura penala, a instituit regula potrivit careia nulitatea actului facut cu
incalcarea dispozitiilor legale care reglementeaza desfasurarea procesului
penal intervine numai atunci cand s-a adus o vatamare ce nu poate fi inlaturata
in alt mod. Aceasta reglementare reflecta preocuparea legiuitorului de a salva
actele procedurale care, desi initial nu au respectat formele procedurale, isi
pot atinge scopul, prin completarea sau refacerea lor. Nimic nu impiedica
persoana interesata ca, in ipoteza in care exista o vatamare ce nu poate fi
inlaturata, sa invoce si sa dovedeasca vatamarea pretinsa.
Asa fiind, normele criticate nu aduc atingere prevederilor constitutionale
privind egalitatea cetatenilor in fata legii si dreptul la un proces echitabil,
deoarece, pe de o parte, acestea sunt aplicabile in egala masura tuturor celor
carora li s-a produs o vatamare in drepturile lor procesuale prin incalcarea
dispozitiilor legale care reglementeaza desfasurarea procesului penal,
asigurandu-se astfel dreptul partilor la un proces echitabil, iar pe de alta
parte, conditionarea anularii actului de procedura care nu indeplineste
conditiile prevazute de lege de existenta unei vatamari ce nu poate fi
inlaturata in alt mod nu are semnificatia unei sustrageri a acestuia de la
aplicarea sanctiunilor legale sau a unei derogari de la obligativitatea
respectarii legii de catre organele de cercetare penala.
Curtea mai retine ca instituirea, prin art. 197 alin. 4 din Codul de
procedura penala, a unor termene privind invocarea incalcarii dispozitiilor
legale ce reglementeaza desfasurarea procesului penal (cu exceptia incalcarilor
vizand dispozitiile prevazute de art. 197 alin. 2 din acelasi cod), nu este de
natura sa aduca atingere drepturilor constitutionale invocate de autorul
exceptiei, ci, dimpotriva, este menita sa asigure solutionarea cauzei intr-un
termen rezonabil, in concordanta cu exigentele constitutionale ale dreptului la
un proces echitabil. De asemenea, contrar sustinerilor autorului exceptiei, nu
se aduce atingere in acest mod principiului egalitatii cetatenilor in fata
legii, eventuala necunoastere a legii nefiind, de altfel, un criteriu de
discriminare, in sensul dispozitiilor art. 4 alin. (2) din Legea fundamentala.
In plus, faptul ca, in conformitate cu art. 197 alin. 4 teza finala din Codul
de procedura penala, instanta ia in considerare din oficiu incalcarile, in
orice stare a procesului, daca anularea actului este necesara pentru aflarea
adevarului si justa solutionare a cauzei, constituie o garantie ca
nerespectarea legii nu va ramane nesanctionata.
In sfarsit, nu poate fi retinuta nici critica formulata in raport de
dispozitiile constitutionale privind dreptul la aparare, intrucat textele
legale ce fac obiectul exceptiei nu impiedica partile sa fie asistate de un
aparator, ales sau numit din oficiu.
In argumentarea exceptiei de neconstitutionalitate se face referire si la
dispozitiile art. 255 si art. 257 din Codul de procedura penala, care
reglementeaza ascultarea invinuitului inainte de terminarea cercetarii,
respectiv prezentarea materialului de urmarire penala de catre procuror. Curtea
observa in acest sens ca, in realitate, ceea ce a determinat invocarea
exceptiei de neconstitutionalitate este modul de aplicare si interpretare a
legii, pretinsa incalcare, in speta, a dispozitiilor art. 255 si art. 257 din
Codul de procedura penala determinand critica normelor procedural penale care
reglementeaza nulitatile. Or, art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind
organizarea si functionarea Curtii Constitutionale stabileste ca aceasta nu se
poate pronunta sub aceste aspecte, ci numai asupra intelesului contrar al legii
in raport cu dispozitiile Constitutiei.
De altfel, in jurisprudenta sa, Curtea Constitutionala s-a mai pronuntat
asupra constitutionalitatii prevederilor art. 197 alin. 1 si 4 din Codul de
procedura penala cu referire la art. 255 si art. 257 din acelasi cod, in raport
de critici similare, prin Decizia nr. 113 din 24 februarie 2005, publicata in
Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 215 din 14 martie 2005. Intrucat
nu au intervenit elemente noi de natura sa determine schimbarea jurisprudentei
Curtii, atat solutia pronuntata prin aceasta decizie, cat si considerentele
care au fundamentat-o sunt valabile si in prezenta cauza.
Pentru considerentele aratate, in temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147
alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1 - 3, al art. 11 alin. (1) lit.
A.d) si al art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUTIONALA
In numele legii
DECIDE:
Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 197 alin. 1
si 4 din Codul de procedura penala cu referire la art. 255 si art. 257 din
acelasi cod, exceptie ridicata de Dan Vasilica Petrea in Dosarul nr. 338/P/2005
al Curtii de Apel Galati - Sectia penala.
Definitiva si general obligatorie.
Pronuntata in sedinta publica din data de 14 iulie 2005.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat asistent,
Marieta Safta