Decizia Nr.401 din 03.05.2012

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 lit. h) şi art. 3 din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, excepţie ridicată de Silviu Mic în Dosarul nr. 6.445/100/2010 al Tribunalului Maramureş - Secţia civilă şi care face obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 274D/2011.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Preşedintele dispune să se facă apelul şi în Dosarul nr. 512D/2011, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 lit. h) din Legea nr. 119/2010, excepţie ridicată de Ioan Ignat în Dosarul nr. 3.525/102/2010 (nr. vechi 6.710/2010) al Tribunalului Mureş - Secţia civilă.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Curtea, având în vedere obiectul parţial identic al excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 274D/2011 şi nr. 512D/2011, pune în discuţie, din oficiu, problema conexării cauzelor.Reprezentantul Ministerului Public nu se opune conexării dosarelor.Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea Dosarului nr. 512D/2011 la Dosarul nr. 274D/2011, care este primul înregistrat.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:Prin Încheierea din 1 februarie 2011, pronunţată în Dosarul nr. 6.445/100/2010, Tribunalul Maramureş - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 lit. h) şi art. 3 din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor.Excepţia a fost ridicată de Silviu Mic cu prilejul soluţionării contestaţiei formulate împotriva deciziei de pensionare.Prin Încheierea din 1 februarie 2011, pronunţată în Dosarul nr. 3.525/102/2010 (nr. vechi 6.710/2010), Tribunalul Mureş - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 lit. h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor.Excepţia a fost ridicată de Ioan Ignat cu prilejul soluţionării contestaţiei formulate împotriva deciziei Casei Judeţene de Pensii Mureş de recalculare a pensiei.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin, în esenţă, că textele de lege criticate, care prevăd transformarea pensiilor de serviciu în pensii contributive, în înţelesul Legii nr. 19/2000, cu efectul reducerii cuantumului pensiei, contravin dispoziţiilor art. 53 şi art. 47 alin. (1) şi (2) din Constituţie. În acest sens, arată că simpla necesitate de reducere a cheltuielilor bugetare, generată de criza economică şi de imperativul de a respecta acordul cu Fondul Monetar Internaţional pentru primirea de către România a tranşelor de împrumut, nu justifică limitarea dreptului la pensie. De asemenea, consideră că Guvernul nu a evaluat şi alte măsuri posibile şi a alocat în mod nejustificat sume unor companii de stat, amplificând criza existentă prin măsuri economice ineficiente. Totodată, arată că dreptul la pensie este asimilat unui „bun“ în sensul art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, astfel că diminuarea cuantumului pensiei are şi semnificaţia încălcării dreptului de proprietate. Autorii excepţiei susţin şi faptul că textele de lege criticate sunt retroactive, deoarece afectează drepturi câştigate în temeiul legislaţiei anterioare. În sfârşit, arată că dispoziţiile Legii nr. 119/2010 creează un paralelism legislativ în materia pensiilor de serviciu, întrucât, deşi modifică regimul acestora, nu abrogă reglementările anterioare diferite.Tribunalul Maramureş - Secţia civilă consideră că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată.Tribunalul Mureş - Secţia civilă consideră că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată, prevederile de lege criticate fiind contrare principiului constituţional al neretroactivităţii legii civile. Astfel, consideră că o aplicare retroactivă a legii ar înfrânge principiul securităţii juridice, fiind totodată o aplicare vădit eronată şi arbitrară. În acest sens, arată că dispoziţiile Legii nr. 119/2010 dispun că pensiile de serviciu (drepturi născute în temeiul legislaţiei anterioare) devin pensii de drept comun, născându-se astfel drepturi noi, dar cu acelaşi cuantum. Aceste din urmă pensii se supun recalculării. Pensiile aflate în plată nu ar putea fi recalculate retroactiv, cu consecinţa reducerii cuantumului acestora. În sprijinul celor arătate invocă cele reţinute de Curtea Constituţională prin deciziile nr. 3/1993, nr. 5/1993, nr. 375/2005, nr. 46/2002, nr. 466/2004, nr. 57/2006 şi nr. 120/2007. În concluzie, arată că pensia de serviciu reprezintă un drept constituit încă din perioada activă a individului, supus unui statut profesional special şi riguros, acestuia corespunzându-i obligaţia statului ca în perioada pasivă a vieţii persoanei să îi plătească o pensie al cărei cuantum să fie generat de principiul mutualităţii.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele de vedere solicitate.CURTEA,examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 1 lit. h) şi art. 3 din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 441 din 30 iunie 2010, dispoziţii potrivit cărora:– „Art. 1: Pe data intrării în vigoare a prezentei legi, următoarele categorii de pensii, stabilite pe baza legislaţiei anterioare, devin pensii în înţelesul Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările şi completările ulterioare: [...]h)pensiile de serviciu ale personalului Curţii de Conturi.“;

– „Art. 3: (1) Pensiile prevăzute la art. 1, stabilite potrivit prevederilor legilor cu caracter special, cuvenite sau aflate în plată, se recalculează prin determinarea punctajului mediu anual şi a cuantumului fiecărei pensii, utilizând algoritmul de calcul prevăzut de Legea nr. 19/2000, cu modificările şi completările ulterioare. (2) În situaţia pensiilor dintre cele prevăzute la alin. (1), care au fost stabilite în baza legilor speciale, pensia din sistemul public se determină considerându-se a fi îndeplinite condiţiile de acordare prevăzute de Legea nr. 19/2000, cu modificările şi completările ulterioare.(3) În termen de 15 zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi, se elaborează metodologia de recalculare a pensiilor prevăzute la art. 1, care se aprobă prin hotărâre a Guvernului.“Autorii excepţiei consideră că aceste texte de lege contravin următoarelor dispoziţii din Constituţie: art. 47 alin. (2) referitor la dreptul la pensie, art. 15 alin. (2) privind neretroactivitatea legii civile, art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea în drepturi a cetăţenilor, art. 44 alin. (2) teza întâi şi alin. (3) referitor la dreptul de proprietate şi art. 53 referitor la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau libertăţi. De asemenea, consideră că sunt încălcate art. 18 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale referitor la limitarea folosirilor restrângerilor drepturilor, art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţie referitor la proprietate şi art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenţie referitor la interzicerea generală a discriminării. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că, prin Decizia nr. 297 din 27 martie 2012*), nepublicată până la data pronunţării în prezenta cauză, dispoziţiile art. 1 lit. h) din Legea nr. 119/2010 au fost declarate neconstituţionale „în măsura în care se aplică şi consilierilor de conturi“. Întrucât, însă, autorii excepţiei de neconstituţionalitate nu au făcut parte din această categorie de personal al Curţii de Conturi, Curtea urmează a analiza pe fond criticile de neconstituţionalitate invocate, temeiurile de respingere ca devenită inadmisibilă a excepţiei prevederilor art. 1 alin. h) din Legea nr. 119/2010, potrivit dispoziţiilor art. 29 alin. (3) şi (5) din Legea nr. 47/1992, nefiind incidente.*) Decizia nr. 297 din 27 martie 2012 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 309 din 9 mai 2012. Analizând textele de lege criticate, Curtea constată că acestea au mai constituit obiect al analizei de constituţionalitate în raport cu aceleaşi dispoziţii din Constituţie şi argumente asemănătoare celor invocate în prezenta cauză. Astfel, răspunzând criticilor de neconstituţionalitate referitoare la încălcarea dreptului de proprietate şi a principiului neretroactivităţii legii civile, Curtea, prin Decizia nr. 1.270 din 27 septembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 826 din 22 noiembrie 2011, şi Decizia nr. 1.380 din 18 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 847 din 29 noiembrie 2011, a reţinut că pensiile de serviciu sunt compuse din două elemente, indiferent de modul de calcul specific stabilit de prevederile legilor speciale, şi anume: pensia contributivă şi un supliment din partea statului, care, prin adunarea cu pensia contributivă, să reflecte cuantumul pensiei de serviciu stabilit în legea specială. Acordarea acestui supliment, neavând ca temei contribuţia la sistemul de asigurări sociale, ţine de politica statului în domeniul asigurărilor sociale şi nu se subsumează dreptului constituţional la pensie, ca element constitutiv al acestuia. Prin urmare, dobândirea dreptului la pensie specială nu poate fi considerată ca instituind o obligaţie ad aeternum a statului de a acorda acest drept, singurul drept câştigat reprezentând doar prestaţiile deja realizate până la intrarea în vigoare a noii reglementări şi asupra cărora legiuitorul nu ar putea interveni decât prin încălcarea dispoziţiilor art. 15 alin. (2) din Constituţie. Conformându-se dispoziţiilor art. 15 alin. (2) din Constituţie, textele de lege criticate afectează pensiile speciale doar pe viitor şi numai în ceea ce priveşte cuantumul acestora. Celelalte condiţii privind acordarea acestora, respectiv stagiul efectiv de activitate în acea profesie şi vârsta eligibilă, nu sunt afectate de noile reglementări. De asemenea, Legea privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor nu se răsfrânge asupra prestaţiilor deja obţinute anterior intrării sale în vigoare, care constituie facta praeterita. Totodată, Curtea a statuat că partea necontributivă a pensiei de serviciu, chiar dacă poate fi încadrată, potrivit interpretării pe care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a dat-o art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, în noţiunea de „bun“, ea reprezintă totuşi, din această perspectivă, un drept câştigat numai cu privire la prestaţiile de asigurări sociale realizate până la data intrării în vigoare a noii legi, iar suprimarea acestora pentru viitor nu are semnificaţia exproprierii. De asemenea, prin Decizia nr. 871 din 25 iunie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010, Curtea a arătat că dispoziţiile art. 53 din Constituţie sunt lipsite de relevanţă, „întrucât dreptul la pensie vizează pensia obţinută în sistemul general de pensionare, neexistând un drept constituţional la pensie specială, deci la suplimentul financiar acordat de stat“. În ceea ce priveşte criticile referitoare la existenţa unei reglementări paralele în materia acordării dreptului la pensie de serviciu, Curtea, prin decizia mai sus amintită, a reţinut că „legiuitorul a menţinut, într-adevăr, în vigoare reglementările referitoare la stabilirea pensiei de serviciu, însă, prin art. 12 al legii criticate, a stabilit că «persoanele ale căror drepturi la pensie sunt stabilite, în condiţiile legii, ulterior datei intrării în vigoare a prezentei legi, vor fi supuse automat procesului de recalculare, astfel cum este reglementat de prezenta lege». Această reglementare are semnificaţia faptului că legile care stabilesc pensii speciale trebuie interpretate coroborat cu această nouă şi ultimă lege. Eo ipso această situaţie nu produce efecte neconstituţionale, întrucât actele normative în cauză cuprind şi alte referiri cu privire la condiţiile specifice pe care trebuie să le îndeplinească persoana în cauză pentru a dobândi calitatea de pensionar potrivit statutelor speciale pe care le au; practic, condiţiile de pensionare specifice pensiilor speciale rămân în vigoare, fiind mai favorabile decât cele prevăzute de Legea nr. 19/2000, iar noua lege reglementează numai cuantumul pensiei la care beneficiarii acesteia sunt îndrituiţi.“ Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice reconsiderarea jurisprudenţei în materie a Curţii Constituţionale, considerentele şi soluţiile deciziilor amintite îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză. Cât priveşte criticile referitoare la încălcarea principiului egalităţii în drepturi a cetăţenilor, Curtea constată că autorii excepţiei nu arată în ce mod textele de lege supuse controlului de constituţionalitate creează discriminări. Întrucât Curtea nu se poate substitui autorilor excepţiei în motivarea criticii de neconstituţionalitate, urmează ca susţinerile referitoare la încălcarea dispoziţiilor constituţionale şi internaţionale referitoare la egalitatea în drepturi şi interzicerea discriminării să fie respinse ca fiind inadmisibile. De asemenea, criticile referitoare la măsurile pe care statul ar fi trebuit să le adopte în sensul prevenirii şi combaterii crizei economice şi la modul de distribuire a banilor publici nu pot fi supuse analizei Curţii Constituţionale, acestea neconstituind veritabile aspecte de neconstituţionalitate, ci chestiuni ce ţin de politica socială şi economică a statului. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,*)*) A se vedea opinia separată de la Decizia nr. 871 din 25 iunie 2010 referitoare la obiecţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010. CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 lit. h) şi art. 3 din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, excepţie ridicată de Silviu Mic în Dosarul nr. 6.445/100/2010 al Tribunalului Maramureş - Secţia civilă şi de Ioan Ignat în Dosarul nr. 3.525/102/2010 (nr. vechi 6.710/2010) al Tribunalului Mureş - Secţia civilă. Definitivă şi general obligatorie. Pronunţată în şedinţa publică din data de 3 mai 2012. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Patricia Marilena Ionea