DECIZIE Nr.
400 din 9 mai 2006
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 16 alin. (1) lit. c) din Ordonanta
Guvernului nr. 17/2002 privind stabilirea perioadelor de conducere si a
perioadelor de odihna ale conducatorilor vehiculelor care efectueaza
transporturi rutiere si organizarea timpului de munca al lucratorilor mobili in
transportul rutier de marfuri si persoane
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 485 din 5 iunie 2006
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Mihaela Cîrstea - procuror
Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 16 alin. (1) lit. c) din Ordonanţa
Guvernului nr. 17/2002 privind stabilirea perioadelor de conducere şi a
perioadelor de odihnă ale conducătorilor vehiculelor care efectuează
transporturi rutiere şi organizarea timpului de muncă al lucrătorilor mobili în
transportul rutier de mărfuri şi persoane, excepţie ridicată de Societatea
Comercială „Antares Transport" - S.A. din Râmnicu Vâlcea în Dosarul nr.
50/2006 al Judecătoriei Chişineu Criş.
La apelul nominal se prezintă partea Autoritatea
Rutieră Română - A.R.R. din Arad, prin consilier juridic Delia Durbaca. Lipseşte autorul excepţiei,
faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza este în stare de judecată.
Autoritatea Rutieră Română - A.R.R. solicită
respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, arătând că
obligaţia a cărei nerespectare atrage sancţiunea prevăzută de textul de lege
criticat este prevăzută la art. 9 din Ordonanţa Guvernului nr. 17/2002 care
reglementează obligaţiile întreprinderilor care efectuează transport rutier
public sau în cont propriu. In plus, arată că între operatorul de transport şi
conducătorul auto există un raport de prepuşenie. Astfel, dacă operatorul de
transport suferă pagube cauzate de conducătorul auto, el se poate întoarce
împotriva acestuia din urmă pentru recuperarea pagubelor.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei ca neîntemeiată, considerând că în cauză nu se ridică o
problemă de constituţionalitate, ci de aplicare a textului de lege criticat,
aspect ce nu intră în competenţa Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 27 februarie 2006, pronunţată în
Dosarul nr. 50/2006, Judecătoria Chişineu Criş a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 16
alin. (1) lit. c) din Ordonanţa Guvernului nr. 17/2002 privind stabilirea perioadelor
de conducere şi a perioadelor de odihnă ale conducătorilor vehiculelor care
efectuează transporturi rutiere şi organizarea timpului de muncă al
lucrătorilor mobili în transportul rutier de mărfuri şi persoane. Excepţia
a fost ridicată de Societatea Comercială „Antares Transport" - S.A. din
Râmnicu Vâlcea cu prilejul soluţionării plângerii contravenţionale formulate
împotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor
seria AIR nr. 0042606 din 6 decembrie 2005, încheiate de Autoritatea Rutieră
Română - A.R.R. din Arad.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că dispoziţiile art. 16 alin.
(1) lit. c) din Ordonanţa Guvernului nr. 17/2002 contravin art. 16 alin. (1) şi
art. 44 alin. (1) şi (2) din Constituţie, întrucât prevăd sancţionarea
contravenţională a operatorului de transport rutier pentru necompletarea pe
diagramă a datelor de identificare ale conducătorilor auto şi ale vehiculului,
în cazul în care vehiculul nu este dotat cu tahograf digital, sarcină ce revine
conducătorului auto. Astfel, se aduce atingere proprietăţii operatorului de
transport rutier, fără ca acesta să fie vinovat de încălcarea vreunei obligaţii
legale şi fără a fi cauzat cuiva vreun prejudiciu.
Judecătoria Chişineu Criş apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată, în
măsura în care operatorului de transport nu îi incumbă obligaţia pentru
nerespectarea căreia a fost sancţionat.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Guvernul apreciază că
excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată, întrucât în cauză se
ridică probleme de interpretare şi aplicare a legii, aspecte ce sunt exclusiv
de competenţa instanţelor judecătoreşti, neputând face obiectul controlului de
constituţionalitate.
Avocatul Poporului apreciază
că dispoziţiile at.16 alin. (1) lit. c) din Ordonanţa Guvernului nr. 17/2002
sunt constituţionale. Astfel, textul de lege criticat, instituind sancţiuni
pentru întreprindere, nu poate fi considerat a fi de natură să încalce
protecţia constituţională a dreptului de proprietate. Totodată, soluţia
legislativă criticată se justifică prin raportul de prepuşenie existent între
întreprindere şi angajatul acesteia, conducătorul auto. De asemenea, arată că
dispoziţiile legale supuse controlului de constituţionalitate se aplică în mod
egal tuturor persoanelor vizate de ipoteza normei legale, fără privilegii sau
discriminări.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere
asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale
Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit
de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului,
dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi
Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost
legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din
Constituţia României, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea
nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 16 alin. (1) lit. c) din Ordonanţa Guvernului nr.
17/2002 privind stabilirea perioadelor de conducere şi a perioadelor de odihnă
ale conducătorilor vehiculelor care efectuează transporturi rutiere şi
organizarea timpului de muncă al lucrătorilor mobili în transportul rutier de
mărfuri şi persoane, publicată în Monitorul Oficial la României, Partea I, nr. 94 din 2 februarie 2002, aprobată
prin Legea nr. 466/2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 837 din 25 noiembrie
2003, aşa cum au fost modificate aceste dispoziţii prin articolul unic pct. 9
din Legea nr. 335/2005 privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 55/2005
pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 17/2002 privind
stabilirea perioadelor de conducere şi a perioadelor de odihnă ale
conducătorilor vehiculelor care efectuează transporturi rutiere, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.101 din
7 decembrie 2005.
Textul de lege criticat are
următoarea redactare: „Contravenţiile prevăzute la art. 15 se sancţionează
după cum urmează: [...]
c) cele de la lit. c), g) şi h), cu amendă de la 1.500
lei (RON) la 2.000 lei (RON), aplicabilă operatorului de transport
rutier;".
In opinia autorului excepţiei
dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor constituţionale ale art.
16 alin. (1) referitoare la egalitatea cetăţenilor în faţa legii şi a
autorităţilor publice şi ale art. 44 alin. (1) şi (2) referitoare la garantarea
şi ocrotirea dreptului de proprietate.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că aspecte asemănătoare celor invocate de autorul excepţiei au mai
fost analizate şi prin Decizia nr. 125 din 16 februarie 2006, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 192 din 1 martie 2006, şi Decizia nr. 520 din 25 noiembrie
2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 67 din 19 ianuarie 2005, când
instanţa de contencios constituţional a reţinut că sancţionarea operatorului de
transport pentru nerespectarea unei obligaţii ce revine conducătorului auto
este justificată prin raportul de prepuşenie existent între operatorul auto şi
angajatul acestuia, raport în virtutea căruia comitentul are posibilitatea şi
obligaţia de a impune conducătorului auto respectarea dispoziţiilor legale
privind organizarea timpului de muncă.
De asemenea, prin deciziile amintite Curtea a reţinut
că sancţiunea contravenţională prevăzută de lege apare justificată şi nu poate
fi considerată a fi de natură să încalce protecţia constituţională a dreptului
de proprietate, fiind consecinţa legală a încălcării dispoziţiilor cuprinse în
actul normativ la care se referă critica de neconstituţionalitate.
De altfel, Curtea constată că operatorul de transport
care suferă pagube cauzate de conducătorul auto se poate întoarce împotriva
acestuia din urmă pentru recuperarea pagubelor.
Aşa fiind, nu poate fi reţinută nici critica autorului
excepţiei potrivit căreia textul de lege criticat ar crea o situaţie
privilegiată conducătorului auto în raport cu operatorul de transport,
contravenind astfel principiului constituţional al egalităţii în drepturi.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1)
lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor
art. 16 alin. (1) lit. c) din Ordonanţa Guvernului nr. 17/2002 privind
stabilirea perioadelor de conducere şi a perioadelor de odihnă ale
conducătorilor vehiculelor care efectuează transporturi rutiere şi organizarea
timpului de muncă al lucrătorilor mobili în transportul rutier de mărfuri şi
persoane, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Antares Transport" -
S.A. din Râmnicu Vâlcea în Dosarul nr. 50/2006 al Judecătoriei Chişineu Criş.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 9 mai 2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Patricia Marilena Ionea