DECIZIE Nr. 40
din 11 ianuarie 2007
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 11 din Legea nr. 51/1991 privind
siguranta nationalt a Romaniei
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 94 din 6 februarie 2007
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu
- judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Tudorel Toader - judecător
Ion Tiucă - procuror
Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 din Legea nr. 51/1991 privind
siguranţa naţională a României, excepţie ridicată din oficiu de instanţa de
judecată, precum si de Haddad Aquil Jamil Aiman în Dosarul nr. 1.790/45/2006 (nr. vechi 1.790/2006) al Curţii de Apel
laşi - Secţia de contencios administrativ si fiscal.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 25 septembrie 2006, pronunţată în
Dosarul nr. 1.790/45/2006 (nr. vechi 1.790/2006), Curtea de Apel laşi -
Secţia de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională
cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 11 din Legea nr.
51/1991 privind siguranţa naţională a României, excepţie ridicată din
oficiu de către instanţă, precum şi de Haddad Aquil Jamil Aiman în dosarul de
mai sus având ca obiect soluţionarea unei acţiuni în contencios administrativ.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că prevederile legale menţionate încalcă
dispoziţiile constituţionale ale art. 21 referitoare la accesul liber la
justiţie, ale art. 53 referitoare la restrângerea exerciţiului unor drepturi
sau al unor libertăţi, precum şi cele ale art. 6 (dreptul la un proces
echitabil) şi art. 13 (dreptul la un recurs efectiv) din Convenţia pentru
apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi ale Protocolului
adiţional nr. 4 la convenţie, care, în acord cu art. 20 din Constituţie,
garantează libertatea de circulaţie a persoanelor.
Astfel, potrivit textului legal criticat, nici persoana
interesată, şi nici instanţa de judecată nu se regăsesc între autorităţile
enumerate cărora le pot fi comunicate informaţii din domeniul siguranţei
naţionale. Or, prin refuzul de a comunica judecătorului informaţiile cerute,
relevante în aprecierea actului administrativ atacat, se aduce atingere
dreptului garantat de art. 21 din Legea fundamentală, instanţa aflându-se în
imposibilitate de a verifica legalitatea actului, ceea ce determină vătămarea
dreptului legitim al persoanei până la suprimarea acestuia.
Curtea de Apel laşi -
Secţia de contencios administrativ şi fiscal susţine
că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată, deoarece atâta vreme cât
persoana vătămată şi, alături de ea, instanţa de judecată sunt oprite de a
cunoaşte conţinutul informaţiilor secrete ce au stat la baza adoptării măsurii
administrative contestate, după ce aceasta a fost făcută publică, procedura
judiciară devine o simplă formalitate, în cadrul căreia judecătorul este
obligat să primească, fără niciun fel de control ori apreciere, susţinerile
uneia dintre părţi care se prevalează de secretul absolut al datelor si actelor
pe care le deţine.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale
Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele
de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului consideră
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece limitarea
impusă de legiuitor prin textul de lege criticat este justificată de interesul
apărării securităţii naţionale şi este în deplină concordanţă cu dispoziţiile
constituţionale ale art. 53 alin. (1) şi art. 31 alin. (3).
In plus, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a
statuat (prin Hotărârea din 5 octombrie 2000, pronunţată în Cauza Maaouia
contra Franţei) că „deciziile privind intrarea, şederea şi expulzarea
străinilor nu privesc drepturile şi obligaţiile civile ale reclamantului şi
nici acuzaţii în materie penală, în sensul art. 6 paragraful 1 din Convenţia
pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. In
consecinţă, art. 6 paragraful 1 nu este aplicabil cauzei". Aceeaşi
motivare a fost reţinută de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului în
Cauza Kaya contra României, pronunţată în data de 12 octombrie 2006, neconstatându-se
încălcarea de către statul român a dispoziţiilor art. 6 paragraful 1 din
convenţie.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi
Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere
asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile
procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională constată că a fost legal
sesizată si este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din
Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr.
47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 11 din Legea nr. 51/1991, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 163 din 7 august 1991, care au următorul conţinut:
„Informaţii din domeniul siguranţei naţionale pot fi
comunicate:
a) preşedintelui Senatului, preşedintelui Adunării
Deputaţilor, precum şi comisiilor permanente pentru apărare şi asigurarea
ordinii publice ale celor două camere ale Parlamentului;
b) miniştrilor şi şefilor departamentelor din
ministere, când informaţiile privesc probleme ce au legătură cu domeniile de
activitate pe care le coordonează sau de care răspund;
c) prefecţilor,
primarului general al Capitalei, precum şi conducătorilor consiliilor judeţene,
respectiv al municipiului Bucureşti, pentru problemele ce vizează competenţa
organelor respective;
d) organelor de urmărire penală, când informaţiile
privesc săvârşirea unei infracţiuni.
Comunicarea informaţiilor se aprobă de către
conducătorii organelor cu atribuţii în domeniul siguranţei naţionale.
Prevederile art. 10 privitoare la apărarea
secretului de stat se aplică în mod corespunzător tuturor persoanelor prevăzute
la alin. 1 lit. a)-d)."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că dispoziţiile art. 11 din Legea nr. 51/1991 privind siguranţa
naţională a României au mai fost supuse controlului instanţei de contencios
constituţional, prin raportare la aceleaşi dispoziţii din Legea fundamentală
invocate şi în prezenta cauză şi cu motivări similare. Astfel, prin Decizia nr.
37 din 29 ianuarie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 183 din 3 martie 2004, şi Decizia
nr. 333 din 18 aprilie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea
I, nr. 464 din 29 mai 2006,
Curtea a respins ca neîntemeiate excepţiile de neconstituţionalitate pentru
considerentele acolo arătate.
Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi
de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, considerentele
deciziilor menţionate mai sus îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) si al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum si al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 11 din Legea nr. 51/1991 privind siguranţa naţională a
României, excepţie ridicată din oficiu de instanţa de judecată, precum şi de
Haddad Aquil Jamil Aiman în Dosarul nr. 1.790/45/2006 (nr. vechi 1.790/2006) al
Curţii de Apel laşi - Secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 11 ianuarie
2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Afrodita Laura Tutunaru