DECIZIE Nr. 4
din 19 ianuarie 2009
în legatura cu interpretarea
si aplicarea dispozitiilor art. 374 1 din Codul de procedura civila, astfel cum
au fost introduse prin Legea nr. 459/2006, raportate la prevederile art. 61 din
Legea nr. 58/1934 asupra cambiei si biletului la ordin, cu modificarile si
completarile ulterioare, si ale art. 53 din Legea nr. 59/1934 asupra cecului,
cu modificarile si completarile ulterioare, referitor la învestirea cu formula
executorie a cambiei, biletului la ordin si cecului
ACT EMIS DE:
INALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 381 din 4 iunie 2009
Dosar nr. 24/2008
Sub preşedinţia domnului profesor univ. dr. Nicolae
Popa, preşedintele Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie,
Secţiile Unite ale Inaltei Curţi de Casaţie şi
Justiţie, în conformitate cu dispoziţiile art. 25 lit. a) din Legea nr.
304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările şi
completările ulterioare, s-au întrunit la data de 13 octombrie 2008 pentru a
examina recursul în interesul legii, declarat de procurorul general al
Parchetului de pe lângă Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în legatura cu
interpretarea si aplicarea dispozitiilor art. 374 1 din Codul de
procedura civila, astfel cum au fost introduse prin Legea nr. 459/2006,
raportate la prevederile art. 61 din Legea nr. 58/1934 asupra cambiei si
biletului la ordin, cu modificarile si completarile ulterioare, si ale art. 53
din Legea nr. 59/1934 asupra cecului, cu modificarile si completarile
ulterioare, referitor la învestirea cu formula executorie a cambiei, biletului
la ordin si cecului.
Secţiile Unite au fost constituite cu respectarea
dispoziţiilor art. 34 din Legea nr. 304/2004, republicată, cu modificările şi
completările ulterioare, fiind prezenţi 88 de judecători din totalul de 117
aflaţi în funcţie.
Procurorul general al Parchetului de pe lângă Inalta
Curte de Casaţie şi Justiţie a fost reprezentat de procurorul Antoaneta Florea.
Reprezentanta procurorului general al Parchetului de pe
lângă Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie, procurorul Antoaneta Florea, a
susţinut recursul în interesul legii, punând concluzii pentru admiterea
acestuia, în sensul că, având caracter de titluri executorii potrivit legii,
cambia, biletul la ordin şi cecul nu trebuie învestite cu formulă executorie
pentru a fi puse în executare.
In vederea deliberării, a fost amânată pronunţarea la
10 noiembrie 2008 şi apoi la 19 ianuarie 2009.
SECŢIILE UNITE,
deliberând asupra recursului în interesul legii,
constată următoarele:
In practica instanţelor judecătoreşti s-a constatat că
nu există un punct de vedere unitar în legătură cu interpretarea şi aplicarea
dispoziţiilor art. 3741 din Codul de procedură civilă, raportate la
prevederile art. 61 din Legea nr. 58/1934 asupra cambiei şi biletului la ordin,
cu modificările şi completările ulterioare, şi ale art. 53 din Legea nr.
59/1934 asupra cecului, cu modificările şi completările ulterioare, referitor
la învestirea cu formulă executorie a cambiei, biletului la ordin şi cecului.
Astfel, unele instanţe au considerat că nu este
necesară învestirea cu formulă executorie a cambiei, biletului la ordin şi
cecului, cu motivarea că art. 3741 din Codul de procedură civilă
prevede, în mod expres, că „înscrisurile cărora legea le recunoaşte caracterul
de titlu executoriu sunt puse în executare fără învestirea cu formulă
executorie".
Alte instanţe, dimpotrivă, s-au pronunţat în sensul că,
pentru a fi puse în executare, aceste instrumente de plată, chiar dacă legea le
recunoaşte caracterul de titluri executorii, trebuie învestite cu formula
executorie prevăzută de art. 269 alin. 1 din Codul de procedură civilă.
In motivarea acestei soluţii s-a reţinut că punerea în
executare a titlurilor comerciale de valoare din categoria cărora fac parte
cambia, biletul la ordin şi cecul este reglementată de norme speciale care,
prin derogare de la prevederile art. 3741 din Codul de procedură
civilă, impun învestirea acestora cu formulă executorie.
Aceste din urmă instanţe au interpretat şi aplicat
corect dispoziţiile legii.
Problema de drept care se cere a fi soluţionată prin
recursul în interesul legii vizează interpretarea dispoziţiilor susmenţionate,
în sensul aplicabilităţii sau neaplicabilităţii dispoziţiilor art. 3741
din Codul de procedură civilă, cambiei, biletului la ordin şi cecului, care au
valoare de titlu executoriu pentru capital şi accesorii, conform art. 61 alin.
1 din Legea nr. 58/1934, cu modificările şi completările ulterioare, respectiv
art. 53 alin. 1 din Legea nr. 59/1934, cu modificările şi completările ulterioare,
şi pune în discuţie raportul dintre norma generală şi norma specială în
domeniul executării cambiale.
In conformitate cu prevederile art. 3741 din
Codul de procedură civilă, „înscrisurile cărora legea le recunoaşte caracterul
de titlu executoriu sunt puse în executare fără învestirea cu formulă
executorie".
Potrivit art. 61 alin. 1 din Legea nr. 58/1934, cu
modificările şi completările ulterioare, „cambia are valoare de titlu executor
pentru capital şi accesorii stabilite conform art. 53, 54 şi 57", iar prin
alin. 3 al aceluiaşi articol se atribuie judecătoriei competenţa pentru a
învesti cambia cu formulă executorie.
Prin art. 106 alin. 1 din aceeaşi lege se stipulează că
„sunt aplicabile biletului la ordin, în măsura în care nu sunt incompatibile cu
natura acestui titlu dispoziţiunile relative la cambie".
In ceea ce priveşte cecul, în art. 53 alin. 1 din Legea
nr. 59/1934, cu modificările şi completările ulterioare, se arată că acesta
„are valoare de titlu executor pentru capital şi accesorii stabilite conform
art. 48 şi 49", iar potrivit alin. 3 al aceluiaşi articol „competentă
pentru a învesti cecul cu formulă executorie este judecătoria".
Dreptul cambial a constituit un sistem propriu, solemn
şi formal, atât pentru formarea cambiei, biletului la ordin sau cecului, cât şi
în ceea ce priveşte realizarea creanţei cambiale, iar autonomia sa este
manifestă atât în sfera lui de aplicare, cât şi în prioritatea şi
exclusivitatea incidenţei sale faţă de dreptul comun, în speţă Codul de
procedură civilă.
Normele legale relative la realizarea drepturilor
cambiale constituie un regim de o rigoare desăvârşită.
Regimul special, derogatoriu de reglementare a
procedurii execuţionale cambiale este justificat şi de calitatea cambiei,
biletului la ordin şi cecului de a fi instrumente de plată cu monedă
scripturală, calificare ce impune un regim juridic de mare rigurozitate.
Măsurile procedurale de judecată şi de executare luate
de legiuitor pentru asigurarea îndeplinirii obligaţiilor comerciale sunt mult
mai stricte în dreptul cambial, pentru a duce mai rapid şi mai sigur la
realizarea drepturilor izvorând din titlu.
Titlurile de credit la ordin (cambia, biletul la ordin
şi cecul), prin specificitatea lor, au amplificat caracteristica de încorporare
a dreptului în titlu, astfel încât titlul formează o unitate cu însuşi dreptul
încorporat, fiind supuse, ca atare, unor forme şi reguli speciale, simple şi
operative, de constituire, circulaţie şi valorificare, iar forţa lor executorie
este un element substanţial, nu procesual, fiind de esenţa acestor titluri, cum
sunt şi celelalte elemente necesare constituirii lor.
Procedura de executare cambială, instituită prin legile
nr. 58/1934, cu modificările şi completările ulterioare, şi nr. 59/1934, cu
modificările şi completările ulterioare, impunea condiţia prealabilă a
învestirii cu formulă executorie a cambiei, biletului la ordin sau cecului,
păstrată şi de reglementările actualmente aplicabile.
Legiuitorul a considerat utilă învestirea cambiei,
biletului la ordin sau cecului cu formulă executorie, deşi aceste înscrisuri
cambiale au valoare de titluri executorii, pentru a se da posibilitatea
judecătorului să examineze îndeplinirea condiţiilor formale de validitate a
acestora.
Numai prin învestirea cu formulă executorie, cambia,
biletul la ordin şi cecul devin efectiv titluri executorii pentru suma înscrisă
pe ele şi pentru accesoriile determinate conform dispoziţiilor legale ce au
fost menţionate.
Aşadar, deşi legea recunoaşte valoare de titlu
executoriu respectivelor instrumente de plată, punerea lor în executare este
condiţionată de aplicarea formulei executorii.
A considera altfel înseamnă a nesocoti voinţa
legiuitorului care, în cuprinsul aceluiaşi text (art. 61 din Legea nr. 58/1934,
cu modificările şi completările ulterioare, art. 53 din Legea nr. 59/1934, cu
modificările şi completările ulterioare), stabileşte valoarea de titlu
executoriu a cambiei, biletului la ordin, respectiv a cecului, dar totodată se
referă şi la cerinţa învestirii cu formulă executorie a acestor titluri de
credit de către instanţa competentă.
Rezultă că învestirea cu formulă executorie a cambiei,
a biletului la ordin sau a cecului, formând obiectul de reglementare a unor
norme speciale, nu poate fi supusă reglementării cuprinse în norma generală, reprezentată
de art. 3741 din Codul de procedură civilă, întrucât este o etapă în
cadrul procedurii execuţionale cambiale care trebuie privită ca un tot unitar,
nefiind posibil ca această etapă să fie supusă regulilor de drept comun, iar
restul etapelor acestei proceduri să se realizeze conform reglementărilor
speciale cuprinse în menţionatele legi. Caracterul exclusivist, derogatoriu şi
special al dreptului cambial faţă de dreptul comun, în speţă art. 3741
din Codul de procedură civilă, impune aplicarea principiului specialia
generalibus derogant, având în vedere că prioritatea incidenţei dreptului
cambial este strict condiţionată de îndeplinirea unor formalităţi specifice
pentru valorificarea titlurilor de credit şi că executarea cambială constituie
un sistem executor unitar, propriu dreptului cambial, între condiţiile şi
formalităţile acesteia figurând şi învestirea cu formulă executorie în
instanţă.
In consecinţă, în temeiul dispoziţiilor art. 25 lit. a)
din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu
modificările şi completările ulterioare, şi ale art. 329 alin. 2 şi 3 din Codul
de procedură civilă, urmează a se admite recursul în interesul legii şi a se
stabili că dispoziţiile art. 3741 din Codul de procedură civilă,
raportate la art. 61 din Legea nr. 58/1934, cu modificările şi completările
ulterioare, şi, respectiv, la art. 53 din Legea nr. 59/1934, cu modificările şi
completările ulterioare, se interpretează în sensul că, deşi au caracter de
titluri executorii potrivit legii, biletul la ordin, cambia şi cecul se
învestesc cu formulă executorie pentru a fi puse în executare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
In numele legii
DECID:
Admit recursul în interesul legii declarat de
procurorul general al Parchetului de pe lângă Inalta Curte de Casaţie şi
Justiţie şi stabilesc:
Dispoziţiile art. 3741 din Codul de
procedură civilă, raportate la art. 61 din Legea nr. 58/1934, cu modificările
şi completările ulterioare, şi, respectiv, la art. 53 din Legea nr. 59/1934, cu
modificările şi completările ulterioare, se interpretează în sensul că biletul
la ordin, cambia şi cecul se învestesc cu formulă executorie pentru a fi puse
în executare.
Obligatorie, potrivit art. 329 alin. 3 din Codul de
procedură civilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 19 ianuarie
2009.
PREŞEDINTELE INALTEI CURŢI DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE,
prov. univ. dr. NICOLAE POPA
Prim-magistrat-asistent,
Adriana Daniela White