Decizia Nr.4 din 14.01.2016

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Luminiţa Nicolescu.1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 324 alin. 1 pct. 1 teza a doua şi a treia din Codul de procedură civilă din 1865, excepţie ridicată de Maria Marcu în Dosarul nr. 6.101/97/2014 al Curţii de Apel Alba Iulia - Secţia I civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 846D/2015.2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care, faţă de jurisprudenţa Curţii Constituţionale în această materie, pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:4. Prin Încheierea civilă nr. 5 din 16 aprilie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 6.101/97/2014, Curtea de Apel Alba Iulia - Secţia I civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 324 alin. 1 pct. 1 teza a doua şi a treia din Codul de procedură civilă din 1865, excepţie ridicată de Maria Marcu într-o cauză având ca obiect soluţionarea cererii de revizuire a unei hotărâri pronunţate de Tribunalul Hunedoara.5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că cetăţenii români cu domiciliul legal în România care au luat parte la pronunţarea unei hotărâri şi au avut cunoştinţă efectivă de pronunţarea unei decizii nu sunt egali în faţa legii, respectiv nu sunt egali cu privire la termenul când pot declara revizuire în plină cunoştinţă de pronunţarea dată de instanţe cu cetăţenii români care au domiciliul legal stabilit în străinătate care nu au participat la pronunţare şi la judecată şi nu au cunoştinţă de pronunţarea hotărârilor instanţelor de judecată. Aşadar, cetăţeanului român cu reşedinţa legală stabilită în străinătate care a lipsit de la pronunţare nu i se va comunica niciodată public decizia instanţei în condiţii similare ca şi cetăţeanului român prezent la pronunţare şi cu domiciliul în România.6. Curtea de Apel Alba Iulia - Secţia I civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.8. Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile art. 324 alin. 1 teza a doua şi a treia din Codul de procedură civilă din 1865 sunt constituţionale.9. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:10. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.11. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă art. 324 alin. 1 pct. 1 teza a doua şi a treia din Codul de procedură civilă din 1865. Curtea observă că dispoziţiile legale criticate au fost abrogate prin art. 83 lit. a) din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 365 din 30 mai 2012. Însă, ţinând seama că dispoziţiile legale criticate continuă să producă efecte în cauza de faţă, precum şi de Decizia Curţii Constituţionale nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea urmează să analizeze dispoziţiile legale criticate, care au următorul cuprins: „Termenul de revizuire este de o lună şi se va socoti: 1. în cazurile prevăzute de art. 322 pct. 1, 2 şi 7 al. 1, de la comunicare a hotărârilor definitive, iar când hotărârile au fost date de instanţe de recurs după evocarea fondului, de la pronunţare; pentru hotărârile prevăzute la punctul 7 al. 2 de la pronunţarea ultimei hotărâri;".12. În opinia autoarei excepţiei de neconstituţionalitate dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 17 privind cetăţenii români în străinătate şi art. 21 privind accesul liber la justiţie.13. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că s-a mai pronunţat asupra constituţionalităţii textului de lege criticat, spre exemplu prin Decizia nr. 474 din 17 mai 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 19 iunie 2007, statuând, în esenţă, că prin art. 324 alin. 1 pct. 1 din Codul de procedură civilă legiuitorul nu a înţeles să stabilească un tratament discriminatoriu, ci un regim legal diferit,impus de existenţa unor situaţii procesuale diferite, în aceste condiţii, părţilor interesate nu li se încalcă accesul liber la justiţie, atâta vreme cât pot sesiza instanţele judecătoreşti în termenul legal cu cererea de revizuire. De asemenea, Curtea a reţinut că formularea şi motivarea unei cereri de revizuire nu depind în mod direct de cunoaşterea argumentării instanţei care a stat la baza pronunţării hotărârii atacate.14. Totodată, Curtea a statuat că obligaţia părţilor de a-şi exercita drepturile procesuale în cadrul termenelor stabilite de lege reprezintă expresia aplicării principiului privind dreptul persoanei la judecarea procesului său în mod echitabil şi într-un termen rezonabil (a se vedea, în acest sens,vDecizia nr. 1.404 din 16 decembrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 178 din 23 martie 2009).15. Distinct de cele arătate, Curtea reţine că indiferent dacă cetăţenii români au domiciliul în ţară sau în străinătate hotărârile împotriva cărora se poate formula apel sau recurs se comunică părţilor, potrivit art. 261 alin. 3 din Codul de procedură civilă din 1865; celelalte hotărâri nu se comunică. În consecinţă, nu se poate reţine nicio discriminare între cetăţenii români cu domiciliul în ţară sau în străinătate, norma procedurală aplicându-se tuturor persoanelor aflate în ipoteza sa.16. Curtea mai reţine că dispoziţiile legale criticate privind cazurile şi termenul de o lună în care se poate formula cerere de revizuire nu conţin norme contrare dreptului părţilor interesate de a se adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, libertăţilor şi intereselor lor legitime, de a beneficia de un proces echitabil, precum şi de soluţionarea cauzei într-un termen rezonabil. De asemenea, accesul liber la justiţie nu înseamnă accesul la toate structurile judecătoreşti şi la toate căile de atac.17. În ceea ce priveşte invocarea dispoziţiilor art. 17 privind cetăţenii români în străinătate din Legea fundamentală în susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea observă că aceasta nu poate fi reţinută, cetăţenii români aflaţi în străinătate, bucurându-se de protecţia statului român, trebuie să îşi îndeplinească obligaţiile ce le revin potrivit legilor române.18. De altfel, dispoziţiile legale criticate reprezintă norme de procedură reglementate de legiuitor în virtutea competenţei sale constituţionale, consfinţită prin dispoziţiile art. 126 alin. (2) din Constituţie, potrivit cărora „Competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege", fiind în concordanţă cu dispoziţiile constituţionale ale art. 129, potrivit cărora „Împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii".19. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Maria Marcu în Dosarul nr. 6.101/97/2014 al Curţii de Apel Alba Iulia - Secţia I civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale şi constată că dispoziţiile art. 324 alin. 1 pct. 1 teza a doua şi a treia din Codul de procedură civilă din 1865 sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.Definitivă şi general obligatorie.Decizia se comunică Curţii de Apel Alba Iulia - Secţia I civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunţată în şedinţa din data de 14 ianuarie 2016.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALEAUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent,Andreea Costin