DECIZIE Nr.
399 din 9 mai 2006
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 76 alin. 1 teza a doua din Codul de
procedura civila
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 485 din 5 iunie 2006
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -
judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Mihaela Cîrstea - procuror
Daniela Ramona Mariţiu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 76 alin. 1 teza a doua din Codul de
procedură civilă, excepţie ridicată de Marin Frunză în dosarele nr.
1.085/44/2005 şi nr. 1.304/44/2005 ale Curţii de Apel Galaţi - Secţia conflicte
de muncă şi asigurări sociale.
La apelul nominal răspunde consilierul juridic al
Societăţii Comerciale „C.N.F.R. Navrom" - S.A., lipsă fiind autorul
excepţiei, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Curtea, având în vedere că excepţiile de
neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 356D/2006 si nr. 357D/2006 au conţinut identic, pune
în discuţie, din oficiu, problema conexării cauzelor.
Consilierul juridic al Societăţii Comerciale „C.N.F.R.
Navrom" - S.A. este de acord cu conexarea dosarelor.
Reprezentantul Ministerului Public nu se opune
conexării cauzelor.
Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr.
47/1992, dispune conexarea Dosarului nr. 357D/2006 la Dosarul nr. 356D/2006,
care este primul înregistrat.
Cauza fiind în stare de judecată, consilierul juridic
al Societăţii Comerciale „C.N.F.R. Navrom" - S.A. solicită respingerea
excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilă, deoarece autorul acesteia
nu o motivează, ceea ce contravine dispoziţiilor art. 10 alin. (2) din Legea
nr. 47/1992, care dispune că „sesizările trebuie făcute în formă scrisă şi
motivate".
Reprezentantul Ministerului
Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca
neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine
următoarele:
Prin încheierile din 15 februarie 2006, pronunţate în
dosarele nr. 1.085/44/2005 şi nr. 1.304/44/2005, Curtea de Apel Galaţi -
Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională
cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 76 alin. 1 teza a
doua din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Marin Frunză cu ocazia soluţionării unei contestaţii
în anulare.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile de lege criticate sunt
neconstituţionale, deoarece persoana care solicită apărarea şi asistenţa
gratuită nu poate adresa direct instanţei de judecată cererea de asistenţă, ci
trebuie să se adreseze baroului avocaţilor.
Curtea de Apel Galaţi - Secţia conflicte de muncă şi
asigurări sociale apreciază că excepţia de
neconstituţionalitate este neîntemeiată.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor
celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru
a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de
neconstituţionalitate.
Guvernul arată că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. In acest sens, arată că
soluţionarea cererii de acordare a apărării şi asistenţei gratuite aparţine, ca
şi în cazul acordării de scutiri, reduceri, eşalonări sau amânări pentru plata
taxelor judiciare de timbru, a timbrului judiciar şi a cauţiunilor, instanţei
de judecată, singura diferenţă dintre cele două modalităţi de asistenţă
judiciară fiind reprezentată de organul căruia i se adresează cererea.
Dispoziţia potrivit căreia cererea de acordare a apărării şi asistenţei
gratuite se adresează baroului avocaţilor nu trebuie interpretată în sensul că
acesta este organul competent să soluţioneze cererea, în final instanţa de
judecată fiind aceea care se pronunţă prin încheiere asupra cererii de acordare
a asistenţei judiciare gratuite.
Avocatul Poporului arată
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece textul de lege
criticat se aplică în mod nediscriminatoriu tuturor persoanelor vizate de
ipoteza normei juridice şi nu îngrădeşte dreptul părţilor de a se adresa
justiţiei pentru apărarea drepturilor, libertăţilor şi intereselor lor
legitime, de a beneficia de un proces echitabil, precum şi de judecarea
acestuia într-un termen rezonabil. De altfel, legiuitorul poate institui, în
considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedură, ca
modalităţi de exercitare a drepturilor procedurale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de
neconstituţionalitate ridicată.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de
judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului,
dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi
Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 76 alin. 1 teza a doua din Codul de procedură
civilă. Textul de lege criticat a fost modificat prin art. I pct. 15 din Legea nr. 219/2005 privind
aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi
completarea Codului de procedură civilă, lege publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 609 din 14 iulie 2005.
Textul criticat are următorul cuprins: „Cererea de
asistenţă judiciară se face în scris şi se depune la instanţa de judecată
pentru situaţiile prevăzute la art. 75 alin. 1 pct. 1 sau, după caz, la baroul
avocaţilor pentru situaţiile prevăzute la art. 75 alin. 1 pct. 2, potrivit
legii."
In susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii
legale autorul excepţiei invocă încălcarea prevederilor constituţionale ale
art. 1 referitoare la statul român, art. 11 referitoare la dreptul
internaţional şi dreptul intern, art. 15 referitoare la universalitatea
legilor, art. 16 referitoare la egalitatea în drepturi, art. 20 referitoare la
tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21 referitoare la
accesul liber la justiţie, art. 24 referitoare la dreptul la apărare, art. 124
referitoare la înfăptuirea justiţiei şi ale art. 126 referitoare la instanţele
judecătoreşti. De asemenea, autorul excepţiei invocă şi încălcarea prevederilor
art. 6 referitoare la dreptul la un proces echitabil, art. 13 referitoare la
dreptul la un recurs efectiv, art. 14 referitoare la interzicerea discriminării
şi ale art. 17 referitoare la interzicerea abuzului de drept din Convenţia
pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, precum şi
încălcarea prevederilor art. 1, 2, 6, 7, 8, 10, 11 şi 30 din Declaraţia
Universală a Drepturilor Omului.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
reţine că asistenţa judiciară poate avea ca obiect, pe de o parte, acordarea de
scutiri, reduceri, eşalonări sau amânări pentru plata taxelor judiciare de
timbru, a timbrului judiciar sau a cauţiunilor, precum şi apărarea şi asistenţa
gratuită printr-un avocat delegat de baroul avocaţilor, pe de altă parte.
In primul caz cererea de
asistenţă judiciară se face în scris şi se depune la instanţa de judecată, iar
în al doilea caz, la baroul avocaţilor, potrivit legii. In cel de-al doilea
caz, criticat de autorul excepţiei, cel care solicită apărarea şi asistenţa
gratuită printr-un avocat delegat de baroul avocaţilor va face o cerere asupra
căreia instanţa se va pronunţa, fără dezbateri, prin încheiere dată în camera
de consiliu.
Această cerere împreună cu încheierea de încuviinţare a
asistenţei prevăzute la art. 75 alin. 1 pct. 2 se trimit de către instanţă de
îndată baroului, pentru a proceda la asigurarea asistenţei judiciare în cauză,
potrivit art. 77 alin. 3.
Faptul că cererea de acordare a apărării şi asistenţei
gratuite se adresează baroului avocaţilor nu trebuie interpretat în sensul că
acesta este organul competent să soluţioneze cererea, în final instanţa de
judecată fiind aceea care se pronunţă prin încheiere asupra cererii de acordare
a asistenţei judiciare gratuite, încuviinţând-o sau nu, iar în cazul în care o
va încuviinţa, o va trimite baroului. Aşa fiind, Curtea constată că textul de
lege criticat nu vine în
contradicţie cu prevederile din Legea fundamentală, din Convenţia pentru
apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi din Declaraţia
Universală a Drepturilor Omului, invocate de autorul excepţiei.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 76 alin. 1 teza a doua din Codul de procedură civilă,
excepţie ridicată de Marin Frunză în dosarele nr. 1.085/44/2005 şi nr.
1.304/44/2005 ale Curţii de Apel Galaţi - Secţia conflicte de muncă şi
asigurări sociale.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 9 mai 2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Daniela Ramona Maritiu