DECIZIE Nr.
396 din 19 martie 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 244 alin. 1 pct. 1 din Codul de
procedura civila
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 236 din 9 aprilie 2009
Acsinte Gaspar - preşedinte
Aspazia Cojocaru -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Ion Predescu -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Simona Ricu - procuror
Mihaela Ionescu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 244 alin. 1 pct. 1 din Codul de
procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Horeca
Expert" - S.R.L, din Constanţa în Dosarul nr. 797/36/2008 al Curţii de Apel Constanţa -- Secţia
comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal răspunde avocatul Mihaela Olaru
pentru Societatea Comercială „Bilancia Exim" - S.R.L, din Bucureşti,
lipsind autorul excepţiei, faţă de care procedura de citare a fost legal
îndeplinită.
Magistratul-asistent referă asupra cauzei şi arată că
la dosar a fost depusă o adresă prin care autorul excepţiei solicită un nou
termen în vederea angajării unui alt apărător, deoarece apărătorul ales este membru în Biroul Electoral Central pentru alegerile
europarlamentare din 2009.
Apărătorul părţii Societatea Comercială „Bilancia
Exim" - S.R.L, din Bucureşti se opune acordării unui nou termen de
judecată, arătând că, prin cererea de amânare formulată, autorul doreşte să
tergiverseze soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea
cererii de acordare a unui nou termen de judecată, având în vedere că
încheierea de sesizare este din data de 13 noiembrie 2008, fiind înregistrată
la Curtea Constituţională în data de 15 decembrie 2008, autorul excepţiei având
suficient timp pentru angajarea unui apărător.
Curtea, deliberând, respinge cererea de acordare a unui
termen, formulată de autorul excepţiei, având în vedere faptul că, de la data
sesizării Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate şi până
la prezentul termen, acesta a avut suficient timp pentru angajarea unui
apărător care să îndeplinească condiţiile necesare reprezentării în faţa
Curţii.
Cauza este în stare de judecată.
Avocatul Mihaela Olaru solicită respingerea excepţiei
de neconstituţionalitate, arătând că prevederile de lege criticate au mai făcut
obiect al controlului de constituţionalitate, prin Decizia nr. 29/2004 Curtea
Constituţională constatând că acestea sunt constituţionale.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate. Consideră că nu au intervenit
elemente noi de natură să determine o reconsiderare a soluţiei şi a
considerentelor cuprinse în Decizia nr. 29/2004, care îşi păstrează
valabilitatea şi în cauza de faţă.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 20 noiembrie 2008, pronunţată în
Dosarul nr. 797/36/2008, Curtea
de Apel Constanţa - Secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios
administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 244 alin. 1 pct. 1 din Codul de
procedură civilă. Excepţia
a fost ridicată de Societatea Comercială „Horeca Expert" - S.R.L, din Constanţa
într-o cauză privind apelul (după casare) declarat de apelanta reclamantă
Societatea Comercială „Bilancia Exim" - S.R.L, împotriva Sentinţei civile
nr. 2.683/COM/12.05.2006, pronunţată de Tribunalul Constanţa în Dosarul nr.
474/COM/2005, în contradictoriu cu intimata pârâtă Societatea Comercială
„Horeca Expert" - S.R.L., având ca obiect obligaţia de a face, în temeiul
Legii nr. 84/1998 privind mărcile şi indicaţiile geografice. In cauza
menţionată, intimata pârâtă Societatea Comercială „Horeca Expert" - S.R.L,
a formulat cerere de suspendare a judecăţii cauzei, în temeiul dispoziţiilor
art. 244 alin. 1 pct. 1 din Codul de procedură civilă.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul arată că prevederile de lege criticate sunt neconstituţionale,
fiind contrare principiului egalităţii cetăţenilor în faţa legii şi dreptului
acestora de acces la justiţie, deoarece împotriva încheierii prin care instanţa
de judecată a respins cererea de suspendare a judecăţii cauzei nu poate fi
exercitată calea de atac decât odată cu fondul, spre deosebire de încheierea
prin care se admite o astfel de cerere, ce poate fi atacată separat. Totodată,
consideră că, prin instituirea caracterului facultativ al suspendării, se
încalcă accesul liber la justiţie, dreptul la apărare şi dreptul la un proces
echitabil.
Curtea de Apel Constanţa - Secţia comercială,
maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
In acest sens, face referire la Decizia nr. 29/2004 prin care Curtea
Constituţională a respins excepţia de neconstituţionalitate având ca obiect
prevederile art. 244 alin. 1 pct. 1 din Codul de procedură civilă, reţinând că suspendarea cauzei într-o astfel de
ipoteză este de natură să preîntâmpine situaţiile în care instanţele
judecătoreşti ar pronunţa hotărâri contradictorii, cu efecte nedorite asupra
stabilităţii raporturilor juridice existente între părţi.
Potrivit dispoziţiilor art. 30
alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată
preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului
Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului consideră
că prevederile art. 244 alin. 1 pct. 1 din Codul de procedură civilă sunt
constituţionale. Arată că ceea ce a reţinut Curtea Constituţională, în mod
constant, în jurisprudenţa sa, respectiv faptul că reglementarea de către
legiuitor a condiţiilor de exercitare a unui drept, subiectiv sau procesual, nu
constituie o restrângere a exerciţiului acestuia, ci doar o modalitate
eficientă de a preveni exercitarea sa abuzivă, în detrimentul altor titulari de
drepturi, în egală măsură ocrotiţi. Totodată, arată că suspendarea cauzei în
ipoteza prevăzută de textul de lege criticat este de natură să preîntâmpine
situaţiile în care instanţele judecătoreşti ar pronunţa hotărâri
contradictorii, cu efecte nedorite asupra stabilităţii raporturilor juridice
existente între părţi.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de
sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului,
dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum
şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie prevederile art. 244 alin. 1 pct. 1 din Codul de procedură civilă,
având următorul conţinut: „Instanţa poate suspenda judecata:
1. când dezlegarea pricinii atârnă, în totul sau în
parte, de existenţa sau neexistenţa unui drept care face obiectul unei alte
judecăţi."
Autorul excepţiei invocă încălcarea dispoziţiilor
constituţionale ale art. 16 referitoare la egalitatea în drepturi a
cetăţenilor, ale art. 21 alin. (1), (2) şi (3) privind accesul liber la
justiţie şi dreptul părţilor la un proces echitabil, ale art. 24 - dreptul la
apărare şi ale art. 124 alin. (1) - înfăptuirea justiţiei.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
reţine că prevederile art. 244 alin. 1 pct. 1 din Codul de procedură civilă
reglementează un caz de suspendare facultativă a judecăţii, întrucât permit
instanţei să aprecieze cu privire la necesitatea întreruperii vremelnice a
cursului judecăţii. Aşa fiind, în situaţia în care dezlegarea pricinii atârnă,
în tot sau în parte, de existenţa sau inexistenţa unui drept care face obiectul
unei alte judecăţi, suspendarea reprezintă un incident procedural de a cărui
soluţionare depinde şi hotărârea ce se va pronunţa în cauza dedusă judecăţii.
Totodată, Curtea constată că prevederile de lege
criticate au mai făcut obiect al controlului de constituţionalitate, raportat
la dispoziţiile art. 21 şi art. 24 din Constituţie referitoare la accesul liber
la justiţie, dreptul părţilor la un proces echitabil şi dreptul la apărare al
acestora. Astfel, prin Decizia nr. 29 din 27 ianuarie 2004, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 170 din 26 februarie 2004, Curtea a reţinut că suspendarea
cauzei într-o astfel de ipoteză este de natură să preîntâmpine situaţiile în
care instanţelejudecătoreşti ar pronunţa hotărâri contradictorii, cu efecte nedorite asupra stabilităţii raporturilor
juridice existente între părţi. Pe de altă parte, având posibilitatea de a
aprecia oportunitatea suspendării cursului judecăţii, instanţa este chemată să
cenzureze toate acele cazuri ce ar putea determina tergiversarea judecăţii.
Prin urmare, lăsarea măsurii suspendării la aprecierea judecătorului, atunci
când dezlegarea pricinii depinde de existenţa unui drept ce face obiectul unui
alt proces aflat în curs, este menită să-i permită acestuia să-şi exercite
rolul activ, sancţionând eventualele tentative de exercitare abuzivă a
drepturilor procesuale, incontestabil mai eficient decât în situaţia în care
suspendarea ar avea caracter imperativ.
Curtea a reţinut, de asemenea, că reglementarea de
către legiuitor, în limitele competenţei ce i-a fost conferită prin
Constituţie, a condiţiilor de exercitare a unui drept - subiectiv sau procesual
- nu constituie o restrângere a exerciţiului acestuia, ci doar o modalitate
eficientă de a preveni exercitarea sa abuzivă, în detrimentul altor titulari de
drepturi, în egală măsură ocrotiţi.
Intrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să
determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, atât soluţia,
cât şi considerentele cuprinse în această decizie îşi păstrează valabilitatea
şi în cauza de faţă.
Totodată, Curtea reţine că autorul excepţiei critică şi
contrarietatea textului de lege raportat la principiului constituţional al
egalităţii cetăţenilor în faţa legii, deoarece împotriva încheierii prin care
instanţa de judecată a respins cererea de suspendare a judecăţii cauzei nu
poate fi exercitată calea de atac decât odată cu fondul, spre deosebire de încheierea prin care se admite o astfel de
cerere, ce poate fi atacată separat.
Curtea constată, însă, că şi această critică este
neîntemeiată. Astfel, diferenţierea soluţiilor legale pentru cele două cazuri
are o premisă raţională şi obiectivă, şi anume cea a efectelor diferite produse
de încheierea de admitere a suspendării faţă de cea de respingere a suspendării
judecării cauzei. Caracterul raţional şi obiectiv al diferenţei de tratament
juridic în cele două ipoteze rezidă în împrejurarea că, dacă se pronunţă
suspendarea, aceasta are ca efect imediat întreruperea cursului judecării
cauzei, până la soluţionarea, prin hotărâre irevocabilă, a unei alte cauze civile
sau a unei cauze penale, ceea ce poate întârzia foarte mult judecarea
procesului ce a fost suspendat. In celălalt caz, când s-a respins suspendarea
judecăţii, aceasta continuă. In această situaţie este evidentă intenţia
legiuitorului de a nu se întârzia soluţionarea cauzei, prin judecarea căii de
atac împotriva încheierii de respingere a cererii de suspendare.
De asemenea, se reţine şi practica constantă a Curţii,
în strânsă corelare cu jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului,
potrivit căreia principiul egalităţii şi al nediscriminării nu are semnificaţia
introducerii unei uniformizări a soluţiilor legislative, fiind posibilă
aplicarea unor tratamente juridice diferite, în cazurile în care aceasta se
justifică în mod obiectiv şi raţional. De altfel, reglementarea procedurii de
judecată, inclusiv a căilor de atac, se stabileşte prin lege, conform
dispoziţiilor art. 126 alin. (2) si art. 129 din Constituţie.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 244 alin. 1 pct. 1 din Codul de procedură civilă, excepţie
ridicată de Societatea Comercială „Horeca Expert" - S.R.L, din Constanţa
în Dosarul nr. 797/36/2008 al Curţii de Apel Constanţa - Secţia comercială,
maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 19 martie
2009.
PREŞEDINTE,
ACSINTE GASPAR
Magistrat-asistent,
Mihaela Ionescu