DECIZIE Nr.
395 din 9 mai 2006
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 340, art. 340 1, art. 341, art. 342
si art. 359 6 din Codul de procedura civila, precum si a art. 13 alin. 3 si 6
din Decretul-lege nr. 139/1990 privind camerele de comert si industrie din Romania
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 526 din 19 iunie 2006
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Mihaela Cîrstea - procuror
Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 340, 3401, 341, 342 şi 3596 din Codul de procedură civilă,
precum şi a art. 13 alin. 3 şi 6 din Decretul-lege nr. 139/1990 privind
camerele de comerţ şi industrie din România, excepţie ridicată de Societatea
Comercială „Ley Impex" - S.R.L. din Suceava în Dosarul nr. 352/2005 al
Curţii de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi
Industrie a României.
La apelul nominal se constată
lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul
Ministerului Public solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate,
arătând că arbitrajul reprezintă un mecanism eficient pentru soluţionarea unui
litigiu, care se finalizează printr-o hotărâre ce poate fi atacată la
instanţele judecătoreşti, iar instanţa de arbitraj nu este o instanţă
extraordinară.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 12 ianuarie 2006, pronunţată în
Dosarul nr. 352/2005, Curtea de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă
Camera de Comerţ şi Industrie a României a sesizat Curtea Constituţională cu
excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor
art. 340, 3401, 341, 342 şi 3596 din Codul de procedură
civilă, precum şi a art. 13 alin. 3 şi 6 din Decretul-Lege nr. 139/1990. Excepţia a fost ridicată de Societatea Comercială „Ley Impex"
- S.R.L. din Suceava într-un litigiu arbitrai având ca obiect soluţionarea unei
cereri de arbitraj introdusă de Societatea Comercială „Atlas Corporation"
- S.R.L din Bucureşti pentru obligarea autorului excepţiei la plata chiriei
restante.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile
legale criticate contravin prevederilor constituţionale referitoare la
instanţele judecătoreşti, deoarece Curtea de Arbitraj de pe lângă Camera de
Comerţ şi Industrie nu este o instanţă judecătorească, încălcându-se astfel
dreptul părţilor ca litigiul să fie soluţionat de instanţele judecătoreşti,
precum şi posibilitatea lor „de a uza de mijloacele de apărare şi de
probaţiune, precum şi de procedura aferentă". De asemenea, consideră că
prin supunerea litigiului spre soluţionare Curţii de Arbitraj de pe lângă
Camera de Comerţ şi Industrie se încalcă şi art. 126 alin. (5) din Constituţie
potrivit căruia este interzisă înfiinţarea unor instanţe extraordinare.
Curtea de Arbitraj Comercial Internaţional de pe
lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României şi-a exprimat opinia în sensul că arbitrajul comercial este în
deplină concordanţă cu normele şi principiile Constituţiei, având în vedere şi
prevederile art. 146 lit. d), potrivit cărora excepţiile de
neconstituţionalitate pot fi ridicate şi în faţa instanţelor de arbitraj
comercial. Totodată, arată că arbitrajul comercial, „rod al voinţei
părţilor", nu poate fi considerat o instanţă extraordinară în sensul art.
126 alin. (5) din Constituţie.
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima
punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul consideră că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât arbitrajul
comercial reprezintă o modalitate alternativă de soluţionare a litigiilor
comerciale, o procedură simplificată şi accelerată, părţile având libertatea de
alegere între cele două modalităţi. Totodată, arată că instanţa de arbitraj
comercial nu este o instanţă extraordinară în sensul Legii fundamentale.
Avocatul Poporului apreciază
că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale. Astfel, nu se încalcă
regula constituţională potrivit căreia justiţia se înfăptuieşte în numele
legii, întrucât alegerea procedurii arbitrale aparţine părţilor, judecata se
înfăptuieşte numai prin procedurile stabilite de lege, iar împotriva hotărârii arbitrale părţile pot
introduce acţiune în anulare la instanţele judecătoreşti.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat Curţii Constituţionale
punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr.
47/1992, reţine următoarele:
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 340, 3401, 341, 342 şi 3596 din Codul de procedură civilă, precum şi ale art. 13 alin. 3 şi 6
din Decretul-lege nr. 139/1990 privind camerele de comerţ şi industrie din
România, publicat în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 65 din 12 mai 1990.
Dispoziţiile criticate din Codul de procedură civilă au
următorul conţinut:
- Art. 340: „Persoanele
care au capacitatea deplină de exerciţiu al drepturilor pot conveni să
soluţioneze pe calea arbitrajului litigiile patrimoniale dintre ele, în afară
de acelea care privesc drepturi asupra cărora legea nu permite a se face
tranzacţie.";
- Art. 3401: „Arbitrajul poate fi încredinţat, prin convenţia arbitrată, uneia
sau mai multor persoane, învestite de părţi sau în conformitate cu acea
convenţie să judece litigiul şi să pronunţe o hotărâre definitivă şi
obligatorie pentru ele. Arbitrul unic sau, după caz, arbitrii învestiţi
constituie, în sensul dispoziţiilor de faţă, tribunalul arbitrai.";
- Art. 341: „Arbitrajul se organizează şi se desfăşoară potrivit convenţiei
arbitrale, încheiată conform cu prevederile cap. II.
Sub rezerva respectării ordinii publice sau a bunelor
moravuri, precum şi a dispoziţiilor imperative ale legii, părţile pot stabili
prin convenţia arbitrală sau prin act scris încheiat ulterior, fie direct, fie
prin referire la o anumita reglementare având ca obiect arbitrajul, normele
privind constituirea tribunalului arbitrai, numirea, revocarea şi înlocuirea
arbitrilor, termenul si locul arbitrajului, normele de procedură pe care
tribunalul arbitrai trebuie să le urmeze în judecarea litigiului, inclusiv
procedura unei eventuale concilieri prealabile, repartizarea între părţi a
cheltuielilor arbitrale, conţinutul şi forma hotărârii arbitrale şi, în
general, orice alte norme privind buna desfăşurare a arbitrajului.
In lipsa unor asemenea norme, tribunalul arbitrai va
putea reglementa procedura de urmat aşa cum va
socoti mai potrivit.
Dacă nici tribunalul arbitrai nu a stabilit aceste
norme, se vor aplica dispoziţiile ce urmează.";
- Art. 342: „Pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi în organizarea şi
desfăşurarea arbitrajului, partea interesată poate sesiza instanţa de judecată
care, în lipsa convenţiei arbitrale, ar fi fost competentă să judece litigiul în fond, în
prima instanţă.
In cazul în care părţile au încheiat convenţia
arbitrală în cursul judecării litigiului la o instanţă judecătorească, aceasta devine
competentă să soluţioneze cererile prevăzute în alin. 1.
Instanţa va soluţiona aceste cereri de urgenţă şi cu
precădere, cu procedura ordonanţei preşedinţia/e.";
- Art. 3596:
„In cazul arbitrajului organizat de o instituţie
permanentă, taxele pentru organizarea arbitrajului, onorariile arbitrilor,
precum şi celelalte cheltuieli arbitrale se stabilesc şi se plătesc conform
regulamentului acelei instituţii.";
- Art. 13 alin. 3 şi 6
din Decretul-Lege nr. 139/1990: „Regulile de procedură ale Curţii de arbitraj comercial internaţional se aprobă
de colegiul acesteia. [...]
Taxele arbitrale sunt destinate suportării
cheltuielilor legate de activitatea de soluţionare a litigiilor, inclusiv de
secretariat, plăţii onorariilor arbitrilor şi documentării acestora, precum şi
suportării altor cheltuieli necesare funcţionării curţii."
Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că
dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor constituţionale ale art.
124 alin. (1) privind înfăptuirea justiţiei, ale art. 126 alin. (1) şi (2)
referitoare la instanţele judecătoreşti şi ale art. 126 alin. (5) potrivit
cărora este interzisă înfiinţarea unor instanţe extraordinare.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
reţine că dispoziţiile legale care reglementează arbitrajul nu contravin
prevederilor din Constituţie referitoare la instanţele judecătoreşti, pentru
următoarele motive:
Convenţia arbitrală se încheie de către părţi, fie sub
forma unei clauze compromisorii înscrisă în contractul principal, fie sub forma
unei înţelegeri de sine stătătoare, denumită compromis, şi, prin urmare,
părţile au libertatea de a alege modalitatea de soluţionare a litigiului.
Totodată, litigiul dedus instanţei de arbitraj comercial se finalizează
printr-o hotărâre arbitrală care, potrivit art. 364 din Codul de procedură
civilă, poate fi desfiinţată numai printr-o acţiune în anulare soluţionată de
instanţele judecătoreşti competente.
In ceea ce priveşte pretinsa încălcare a prevederilor
art. 126 alin. (5) referitoare la interzicerea înfiinţării de instanţe
extraordinare, Curtea constată că instanţele de arbitraj comercial nu întrunesc
trăsăturile caracteristice instanţelor extraordinare, întrucât procedura urmată
de acestea nu încalcă şi nici nu restrânge drepturile procesuale ale părţilor
prevăzute în Codul de procedură civilă şi nici alte drepturi sau libertăţi ale
acestora. Curtea reţine că însăşi Constituţia, în art. 146 lit. d), recunoaşte
existenţa instanţelor de arbitraj comercial, precizând că excepţiile de
neconstituţionalitate pot fi ridicate şi în faţa acestor instanţe, pe lângă
cele judecătoreşti.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstitutionalitate a
dispoziţiilor art. 340, art. 3401, art. 341, art. 342 şi art. 3596 din Codul de procedură civilă, precum şi a art. 13 alin. 3 şi 6
din Decretul-lege nr. 139/1990 privind camerele de comerţ şi industrie din
România, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Ley Impex" - S.R.L.
din Suceava în Dosarul nr. 352/2005 al Curţii de Arbitraj Comercial
Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 9 mai 2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Ioana Marilena Chiorean