DECIZIE Nr.
391 din 13 aprilie 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 6 lit. a) teza întai din Legea
concurentei nr. 21/1996
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 335 din 20 mai 2010
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu
-judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Carmen-Cătălina Gliga - procuror
Benke Karoly -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 6 alin. (1) lit. a) teza
întâi din Legea concurenţei nr. 21/1996, excepţie ridicată de
Societatea Comercială „Cablevision of Romania" - S.R.L.
Bucureşti în Dosarul nr. 240/2/2007 al Curţii de Apel Bucureşti
- Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal răspunde prin avocat Societatea
Comercială „Cablevision of Romania" - S.R.L, din Bucureşti, iar
partea Consiliul Concurenţei prin inspector de concurenţă cu
delegaţie la dosar, procedura de citare fiind legal îndeplinită.
Reprezentantul autorului excepţiei
reiterează, în esenţă, motivele de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 6 alin. (1) lit. a) teza întâi din Legea
concurenţei nr. 21/1996, astfel cum acestea au fost dezvoltate în
faţa instanţei de judecată care a sesizat Curtea
Constituţională.
Reprezentantul Consiliului Concurenţei
solicită, în principal, respingerea ca inadmisibilă a excepţiei
de neconstituţionalitate, întrucât aspectele invocate de autorul acesteia
ţin, mai degrabă, de interpretarea şi aplicarea legii. In
subsidiar, solicită respingerea ca neîntemeiată a excepţiei,
întrucât legislaţia Uniunii Europene permite statelor membre să
impună condiţii şi mai restrictive atât în cazurile de
dependenţă economică, cât şi în cele ce privesc abuzul de
putere dominantă. Se mai arată că economia naţională
trebuie să funcţioneze după principiul economiei de piaţă,
astfel încât nu se poate reţine încălcarea art. 45 şi 135 din
Constituţie, din moment ce textul legal criticat este o expresie a grijii
statului de a proteja acest principiu de rang constituţional.
Reprezentantul Ministerului Public apreciază
că excepţia ridicată este neîntemeiată, întrucât textul
legal criticat constituie o măsură de sancţionare a abuzului de
putere dominantă.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările
dosarului, constată următoarele:
Prin Incheierea din 7 mai 2008, pronunţată în
Dosarul nr. 240/2/2007, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a
contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 6 alin. (1) lit. a) teza întâi din Legea concurenţei
nr. 21/1996, excepţie ridicată de Societatea Comercială
„Cablevision of Romania" - S.R.L. Bucureşti într-o cauză având
ca obiect anularea unui act administrativ.
In motivarea excepţiei se susţine că textul legal criticat impune o limitare
nejustificată a dreptului la libertate economică. Se apreciază
că se creează o discriminare între operatorii economici care
operează în exclusivitate pe teritoriul României şi cei care
operează şi pe teritoriul altor state membre, în sensul că
folosirea în mod abuziv a unei poziţii dominante prin majorarea
nejustificată a preţurilor faţă de creşterea
costurilor constituie practică anticoncurentială numai în
legislaţia românească, nu şi în cea comunitară, astfel
încât operatorii economici care operează şi pe teritoriul altor state
membre nu pot fi traşi la răspundere pentru un asemenea comportament.
Se consideră că un operator economic trebuie sancţionat doar
pentru preţuri excesive şi pentru preţuri de ruinare, astfel cum
rezultă din jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Uniunii
Europene şi din art. 6 lit. e) din Legea nr. 21/1996, nu şi pentru
vreo altă categorie de preţuri pe care le impune.
Se mai arată că textul criticat este ambiguu,
întrucât nu stabileşte sfera de cuprindere a noţiunii de preţ
sau tarif inechitabil; mai mult, se arată că acesta nu cuprinde nicio
referire cu privire la posibilitatea unui operator economic aflat în
poziţie dominantă de a majora preţurile decât în măsura în
care îi cresc costurile sau de a majora preţurile în perioada în care îi
cresc costurile.
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a
contencios administrativ şi fiscal consideră
că excepţia de neconstituţionalitate formulată este
neîntemeiată, întrucât aspectele criticate privesc interpretarea normei
legale criticate.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor
celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului
Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate ridicate.
Preşedinţii celor două Camere ale
Parlamentului, Guvernul şi Avocatul
Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, notele scrise depuse, susţinerile
părţilor prezente, notele scrise depuse, concluziile procurorului,
dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei,
precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal
sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art.
146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art.
2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze prezenta
excepţie.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate
îl constituie dispoziţiile art. 6 lit. a) teza întâi din Legea
concurenţei nr. 21/1996, republicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 742 din 16 august 2005, care au următorul cuprins:
„Este interzisă folosirea în mod abuziv a unei
poziţii dominante deţinute de către unul sau mai mulţi
operatori economici pe piaţa românească ori pe o parte
substanţială a acesteia, prin recurgerea la fapte
anticoncurenţiale, care au ca obiect sau pot avea ca efect afectarea
activităţii economice ori prejudicierea consumatorilor. Asemenea
practici abuzive pot consta, în special, în:
a) impunerea, în mod direct sau indirect, a
preţurilor de vânzare sau de cumpărare, a tarifelor ori a altor
clauze contractuale inechitabile [...]".
Textele constituţionale invocate în
susţinerea excepţiei sunt cele ale art. 45 privind libertatea
economică, ale art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor
drepturi sau al unor libertăţi şi ale art. 135 privind economia.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate
ridicată, Curtea constată următoarele:
Dispoziţiile art. 6 lit. a) teza întâi din Legea
nr. 21/1996 reprezintă o transpunere fidelă a dispoziţiilor art.
102 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene. Autorul
excepţiei nu este însă nemulţumit propriu-zis de conţinutul
normativ al acestor dispoziţii legale, ci mai degrabă de faptul
că legea română prevede că folosirea în mod abuziv a unei
poziţii dominante poate fi realizată atât prin impunerea unor
preţuri inechitabile [art. 6 lit. a) din Legea nr. 21/1996], cât
şi prin practicarea unor preţuri excesive sau de ruinare [art. 6
lit. e) din Legea nr. 21/1996]. Or, se arată că jurisprudenţa
Curţii de Justiţie a Uniunii Europene a stabilit că în sfera de
cuprindere a noţiunii de preţ inechitabil se cuprind numai
preţurile de ruinare şi preţurile excesive. In acest mod,
noţiunea de preţ inechitabil din legislaţia românească
tinde să capete un înţeles autonom, distinct de ceea ce a stabilit
Curtea de la Luxembourg în jurisprudenţa sa.
Raportat la o asemenea critică, instanţa
constituţională reţine două aspecte, şi anume:
I. Constatarea contrarietăţii între actele
comunitare şi cele naţionale nu intră în competenţa
Curţii Constituţionale. Textul art. 148 alin. (2) din
Constituţie prevede că actele comunitare obligatorii au prioritate
faţă de cele naţionale în măsura în care acestea din
urmă le sunt contrare. O asemenea chestiune, de aplicare prioritară a
unor norme comunitare obligatorii, intră în competenţa
instanţelor de judecată. Astfel, competenţa de a tranşa un
conflict între norma naţională şi cea comunitară revine
instanţei de drept comun.
II. In materia concurenţei, statele membre pot
impune criterii suplimentare în vederea protejării concurenţei
loiale în sensul art. 135 din Constituţie. Un astfel de criteriu este
şi sancţionarea abuzului de poziţie dominantă prin
impunerea în mod direct sau indirect a unor preţuri inechitabile.
Analizând acest criteriu impus de legiuitor, Curtea constată că
libertatea economică, în primul rând, presupune garantarea accesului pe piaţă
al operatorilor economici, precum şi protejarea destinatarilor serviciului
prestat sau al bunurilor furnizate. Or, dacă prin lege se impun asemenea
garanţii, înseamnă că legiuitorul ordinar a transpus la nivelul
acesteia o garanţie de natură a asigura existenţa unei reale
libertăţi economice în condiţiile prevăzute de art. 45 din
Constituţie.
Curtea constată că paralela pe care o face
autorul excepţiei între art. 6 lit. a), art. 6 lit. e) şi
jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene
porneşte de la o premisă greşită, întrucât, în mod eronat,
arată că un preţ inechitabil înseamnă întotdeauna preţ
excesiv sau ruinător. Or, art. 6 lit. a) din Legea nr. 21/1996
reglementează genul, fiind reglementarea cu caracter general. Art.6 lit.
e) din lege prevede sancţionarea operatorilor economici care au o
poziţie dominantă pentru aplicarea unor preţuri excesive sau
ruinătoare, deci, în esenţă, tot pentru aplicarea unor
preţuri inechitabile, dar deja este vorba de specie, de o reglementare
specială. Prin urmare, Consiliul Concurenţei nu ar putea
sancţiona un operator economic, prin aplicarea concurentă a
dispoziţiilor art. 6 lit. a) şi e) din lege, pentru
săvârşirea aceleiaşi fapte.
Preluarea la nivel naţional, prin art. 6 lit. e)
din lege, a unor aspecte rezultând din jurisprudenţa Curţii de
Justiţie a Uniunii Europene nu este decât o exemplificare a ceea ce poate
însemna un preţ inechitabil. Este evident că sfera acestei
noţiuni este foarte largă, astfel încât un preţ inechitabil nu
este întotdeauna excesiv sau ruinător, în acest sens putându-se cita chiar
situaţia din speţa de faţă, unde un operator economic care
deţinea o poziţie dominantă pe piaţă a mărit, în
mod nejustificat, preţul serviciului prestat, dar fără ca această
creştere să echivaleze cu un preţ excesiv sau ruinător.
Astfel, nu se poate susţine că statul prin
atari măsuri nu protejează libertatea economică, din
contră, protejând concurenţa loială, aşa cum aceasta este
reglementată de art. 135 din Constituţie, este garantată
libertatea economică a persoanelor fizice sau juridice, după caz.
In lipsa vreunei afectări a dreptului înscris la
art. 45 din Constituţie, Curtea constată că art. 53, invocat în
susţinerea excepţiei, nu este incident în cauză.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi
al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al art. 29 din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiată excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 6 lit. a) teza întâi din
Legea concurenţei nr. 21/1996, excepţie ridicată de Societatea
Comercială „Cablevision of Romania" - S.R.L. Bucureşti în
Dosarul nr. 240/2/2007 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a
VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică
din data de 13 aprilie 2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Benke Karoly