DECIZIE Nr.
390 din 13 aprilie 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2 ?i 20 din Legea nr. 146/1997
privind taxele judiciare de timbru si ale art. 29 alin. (6) din Legea nr.
47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale
ACT EMIS DE: CURTEA
CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 332 din 19 mai 2010
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar
-judecător
Petre Lăzăroiu
-judecător
Ion Predescu
-judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader
-judecător
Augustin Zegrean -judecător
Carmen-Cătălina Gliga -
procuror
Benke Karoly -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 şi 20 din Legea nr.
146/1997 privind taxele judiciare de timbru, precum şi art. 29 alin. (6)
din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii
Constituţionale, excepţie ridicată de Petrică Herăscu
în Dosarul nr. 3.808/200/2008 al judecătoriei Buzău.
La apelul nominal se constată lipsa
părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal
îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public apreciază
că excepţia ridicată este neîntemeiată, întrucât taxa judiciară
de timbru este o condiţie legală pentru demararea unei proceduri
judiciare.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările
dosarului, constată următoarele:
Prin Incheierea din 12 septembrie 2009,
pronunţată în Dosarul nr. 3.808/200/2008, Judecătoria
Buzău a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 şi 20 din Legea nr.
146/1997 privind taxele judiciare de timbru, precum şi art. 29 alin. (6)
din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii
Constituţionale, excepţie ridicată de Petrică
Herăscu într-o cauză având ca obiect pretenţii.
In motivarea excepţiei de
neconstituţionalitate se susţine că
textele de lege criticate sunt contrare art. 16, 21, 24 şi art. 146 lit.
d) din Constituţie, precum şi art. 20 din Legea fundamentală
raportat la prevederile art. 6 din Convenţia pentru apărarea
drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Astfel,
consideră că instanţele de judecată au obligaţia
să soluţioneze cauzele deduse judecăţii fără a
condiţiona accesul la justiţie de achitarea unei taxe de timbru. De
asemenea, susţine că cenzurarea excepţiei de
neconstituţionalitate de către instanţa de judecată, în
virtutea art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992, reprezintă o
îngrădire a accesului liber la justiţie în materie de
jurisdicţie constituţională, singura instanţă
competentă în materia contenciosului constituţional fiind doar Curtea
Constituţională.
Judecătoria Buzău consideră că excepţia de neconstituţionalitate
formulată este neîntemeiată.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor
celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului
Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate ridicate.
Preşedinţii celor două Camere ale
Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor,
concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la
prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal
sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art.
146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art.
2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze prezenta
excepţie.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate
îl constituie dispoziţiile art. 2 şi 20 din Legea nr. 146/1997 privind
taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 173 din 29 iulie 1997, precum şi ale art. 29 alin. (6) din
Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii
Constituţionale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea
I, nr. 643 din 16 iulie 2004. Textele legale criticate se referă, în
esenţă, la modalitatea de taxare a acţiunilor şi cererilor
evaluabile în bani, la principiul plăţii anticipate a taxelor de timbru
şi sancţiunile nerespectării acestuia, respectiv la
competenţa instanţei judecătoreşti de a respingere printr-o
încheiere cererea de sesizare a Curţii Constituţionale în cazul în
care excepţia de neconstituţionalitate ridicată este inadmisibilă,
precum şi la căile de atac împotriva încheierii menţionate.
Textele constituţionale invocate în
susţinerea excepţiei sunt cele ale art. 16 privind egalitatea în
drepturi, art. 21 privind accesul liber la justiţie, art. 24 privind
dreptul la apărare şi art. 146 lit. d) referitor la excepţia de
neconstituţionalitate. Totodată, se consideră că sunt
încălcate şi prevederile art. 6 paragraful 1 din Convenţia
pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor
fundamentale.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate
ridicată, Curtea constată următoarele:
I. Curtea, prin numeroase decizii, s-a pronunţat
în sensul constituţionalităţii art. 2 şi 20 din Legea nr.
146/1997 în raport cu critici identice de neconstituţionalitate. In acest
sens amintim, cu titlu exemplificativ, Decizia nr. 865 din 16 iunie 2009,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 562 din 12
august 2009, Decizia nr. 40 din 13 ianuarie 2009, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 121 din 27 februarie 2009, Decizia nr. 421
din 10 aprilie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 344 din 5 mai 2008, Decizia nr. 354 din 5 iulie 2005, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 771 din 24 august 2005, Decizia
nr. 372 din 28 septembrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 936 din 13 octombrie 2004, Decizia nr. 473 din 4 noiembrie 2004,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 27 din 10
ianuarie 2005, Decizia nr. 499 din 16 noiembrie 2004, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 99 din 31 ianuarie 2005, Decizia
nr. 87 din 27 februarie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 214 din 1 aprilie 2003, Decizia nr. 65 din 11 aprilie 2000,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 452 din 13
septembrie 2000, şi Decizia nr. 245 din 23 noiembrie 2000, publicată
în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 158 din 29 martie 2001.
In aceste decizii, Curtea a reţinut că
accesul liber la justiţie, consacrat de art. 21 din Constituţie, nu înseamnă
gratuitate. Nicio dispoziţie constituţională nu interzice
stabilirea taxelor de timbru în justiţie, fiind justificat ca persoanele
care se adresează autorităţilor judecătoreşti să
contribuie la acoperirea cheltuielilor prilejuite de realizarea actului de
justiţie. Regula este cea a timbrării acţiunilor în
justiţie, excepţiile fiind posibile numai în măsura în care sunt
stabilite de legiuitor. Cheltuielile ocazionate de realizarea actului de
justiţie sunt cheltuieli publice, la a căror acoperire, potrivit art.
56 din Constituţie, cetăţenii sunt obligaţi să
contribuie prin impozite şi taxe, stabilite în condiţiile legii.
Atât obligaţia de plată a taxelor judiciare,
cât şi excepţiile stabilite de lege se aplică deopotrivă
tuturor cetăţenilor aflaţi în situaţii identice, precum
şi tuturor litigiilor de aceeaşi natură, neexistând
discriminări sau privilegii contrare prevederilor art. 16 alin. (1)
şi (2) din Constituţie.
Plata taxelor judiciare de timbru fiind o condiţie
legală pentru începerea proceselor civile, obligaţia la plata
anticipată a acestor taxe (în unele cazuri până la un termen
ulterior, stabilit de instanţa judecătorească) este
justificată, ca şi sancţiunea anulării acţiunii sau
cererii, în caz de neplată a acestora.
De asemenea, la finalul procesului judiciar sarcina
suportării cheltuielilor judiciare, inclusiv a celor constând în plata
taxelor de timbru, revine persoanei care a căzut în pretenţii sau
care, în cauzele nelitigioase, a beneficiat de prestaţiile efectuate, în
condiţiile legii, de organele de justiţie.
Din cele de mai sus, Curtea a stabilit că nu sunt
încălcate nici prevederile art. 24 din Constituţie.
Intrucât în cauza de faţă nu au intervenit
elemente noi de natură să determine reconsiderarea
jurisprudenţei Curţii Constituţionale, considerentele şi
soluţia deciziilor amintite îşi păstrează valabilitatea
şi în cauza de faţă.
II. In ceea ce priveşte critica de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 29 alin. (6) din Legea nr.
47/1992, Curtea s-a pronunţat în repetate rânduri (spre exemplu, Decizia
nr. 421 din 10 aprilie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 344 din 5 mai 2008), statuând, în esenţă, că
aceste prevederi sunt constituţionale, reprezentând norme de
procedură pe care instanţa care a fost sesizată cu excepţia
de neconstituţionalitate este obligată să le aplice, în vederea
selectării doar a acelor excepţii care, potrivit legii, pot face
obiectul controlului de constituţionalitate exercitat de Curtea Constituţională,
unica autoritate de jurisdicţie constituţională. Această
procedură nu face însă posibilă respingerea sau admiterea
excepţiei de neconstituţionalitate de către instanţa
judecătorească, ci doar pronunţarea, în situaţiile date,
asupra oportunităţii sesizării Curţii Constituţionale
prin analiza condiţiilor de admisibilitate prevăzute la art. 29 alin.
(1)-(3) din Legea nr. 47/1992. Instanţa de judecată are rol de filtru
al excepţiei de neconstituţionalitate ridicate de părţi,
având obligaţia de a le respinge ca inadmisibile pe cele care nu îndeplinesc
cerinţele legii.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi
al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiată excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 şi 20 din Legea nr.
146/1997 privind taxele judiciare de timbru, precum şi art. 29 alin. (6)
din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii
Constituţionale, excepţie ridicată de Petrică Herăscu
în Dosarul nr. 3.808/200/2008 al Judecătoriei Buzău.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică
din data de 13 aprilie 2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Benke Karoly