DECIZIE Nr.
389 din 19 martie 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 13 alin. (5) din Ordonanta de
urgenta a Guvernului nr. 51/1998 privind valorificarea unor active ale statului
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 328 din 18 mai 2009
Acsinte Gaspar -
preşedinte
Aspazia Cojocaru -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Ion Predescu -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Simona Ricu - procuror
Mihaela Senia Costinescu -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 13 alin. (5) din Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 51/1998 privind valorificarea unor active ale statului,
excepţie ridicată de Societatea Comercială „Agroindustriala Horia" -
S.R.L, din localitatea Horia în Dosarul nr. 1.498/108/2008 al Tribunalului Arad
- Secţia comercială.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă
cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, invocând
jurisprudenţa Curţii Constituţionale în această materie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 11 noiembrie 2008, pronunţată în
Dosarul nr. 1.498/108/2008, Tribunalul Arad - Secţia comercială a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 13
alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/1998 privind
valorificarea unor active ale statului, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Agroindustriala
Horia" - S.R.L, din localitatea Horia.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul arată că prevederile legale criticate contravin
prevederilor constituţionale ale art. 15 alin. (2), potrivit cărora legea
civilă dispune numai pentru viitor, art. 16 alin. (1) privind egalitatea cetăţenilor
în faţa legii şi art. 44 privind garantarea şi ocrotirea proprietăţii. Astfel,
în condiţiile în care termenul general de prescripţie este de 3 ani, în ceea ce
priveşte creanţele bugetare legea instituie un termen special de prescripţie de
7 ani, fără ca diferenţa, vădit disproporţionată, să aibă ia bază o justificare
obiectivă şi rezonabilă, care să urmărească realizarea unui scop legitim. Mai
mult, textul legal criticat este contrar şi prevederilor art. 1 din primul
Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a
libertăţilor fundamentale, potrivit cărora orice persoană fizică sau juridică
are dreptul la respectarea bunurilor sale
Tribunalul Arad - Secţia comercială apreciază excepţia
de neconstituţionalitate ca fiind întemeiată, arătând că dispoziţiile criticate
instituie un tratament discriminatoriu între Autoritatea pentru Valorificarea
Activelor Statului şi ceilalţi justiţiabili.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu
privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului consideră
excepţia neîntemeiată, arătând că, prin instituirea unui termen de prescripţie
special cu privire la dreptul de a cere executarea silită în favoarea
Autorităţii pentru Valorificarea Activelor Statului, nu se încalcă dreptul de
proprietate privată şi nici celelalte dispoziţii constituţionale invocate de
autorul excepţiei.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu
au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile
procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 13 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului
nr. 51/1998 privind valorificarea unor active ale statului, republicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 948 din 24 decembrie 2002, text de lege care are următorul
conţinut: „Termenul de prescripţie a dreptului de a cere executarea silită a
creanţelor preluate deAVAS, constatate prin acte care constituie titlu
executoriu sau care, după caz, au fost învestite cu formulă executorie, este de
7 ani. Acest termen nu se aplică creanţelor pentru care dreptul de a cere
executarea silită a fost prescris."
Autorul excepţiei susţine că dispoziţiile legale
criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 15 alin. (2), art. 16
alin. (1)şi ale art. 44. De asemenea, se mai susţine nesocotirea prevederilor
referitoare la dreptul la un proces echitabil, cuprinse în art. 1 din primul
Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a
libertăţilor fundamentale.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că dispoziţiile de lege criticate au mai făcut, în numeroase rânduri,
obiect al controlului de constituţionalitate, prin raportare la aceleaşi
prevederi din Legea fundamentală ca şi în prezenta cauză, soluţia adoptată
fiind de respingere a criticilor ca neîntemeiate. Astfel, prin Decizia nr. 81
din 8 februarie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 246 din 24 martie 2005, Curtea a
statuat că nu se poate reţine încălcarea principiului egalităţii în faţa legii
şi a autorităţilor publice, întrucât egalitatea nu înseamnă uniformitate,
impunându-se stabilirea unui tratament juridic diferit pentru situaţii
diferite, când aceasta se justifică în mod raţional şi obiectiv. în cazul de
faţă, această soluţie se impune datorită legăturii indisolubile dintre
creanţele preluate de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului şi
bugetul de stat, ceea ce constituie o justificare suficientă pentru diferenţa
de tratament juridic privind
termenul de prescripţie a dreptului de a cere executarea silită.
Curtea a reţinut, de asemenea, că instituirea unui
termen de prescripţie special cu privire la dreptul de a cere executarea silită
în favoarea Autorităţii pentru Valorificarea Activelor Statului nu încalcă
dreptul de proprietate privată, precum şi că textul legal criticat ocroteşte
realizarea veniturilor obţinute din valorificarea unor active ale statului şi, prin urmare, nu se are în vedere
ocrotirea în mod diferenţiat a proprietăţii private în raport cu calitatea
titularilor.
Raţiunile care au stat la baza adoptării soluţiei
anterioare îşi păstrează valabilitatea şi în prezent, astfel încât aceasta se
impune a fi menţinută.
Pentru considerentele expuse
mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie,
precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea
nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 13 alin. (5) din Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 51/1998 privind valorificarea unor active ale
statului, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Agroindustriala
Horia" - S.R.L, din localitatea Horia în Dosarul nr. 1.498/108/2008 al
Tribunalului Arad - Secţia comercială.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 19 martie
2009.
PREŞEDINTE,
ACSINTE GASPAR
Magistrat-asistent,
Mihaela Senia Costinescu