DECIZIE Nr.
385 din 19 martie 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 63 alin. (2) lit. c) din Ordonanta
de urgenta a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul strainilor în Romania
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 293 din 5 mai 2009
Acsinte Gaspar
- preşedinte
Aspazia Cojocaru -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Ion Predescu -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Simona Ricu - procuror
Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstitutionalitate a dispoziţiilor art. 63 alin. (2) lit. c) din Ordonanţa
de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România,
excepţie ridicată de Wang Genfa în Dosarul nr. 954/42/2008 al Curţii de Apel
Ploieşti - Secţia comercială şi de contencios administrativ si fiscal.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă
cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată, invocând
jurisprudenţa Curţii Constituţionale în această materie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 21 octombrie 2008, pronunţată în
Dosarul nr. 954/42/2008, Curtea de Apel Ploieşti - Secţia comercială şi de
contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia
de neconstitutionalitate a dispoziţiilor art. 63 alin. (2) lit. c) din
Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, excepţie ridicată de Wang Genfa.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul apreciază că dispoziţiile legale criticate contravin
prevederilor art. 26 alin. (1) din Constituţie şi art. 8 din Convenţia pentru
apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, susţinând că lipsa
contribuţiei efective la îndeplinirea obligaţiilor născute prin căsătorie nu
poate fi considerată un element pe baza căruia o căsnicie să poată fi declarată
de convenienţă. Autorul mai arată că dispoziţiile criticate sunt lipsite de
precizie şi claritate, neîndeplinind criteriile de calitate prevăzute de
Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, în
înţelesul dat de practica Curţii Europene a Drepturilor Omului.
Curtea de Apel Ploieşti - Secţia comercială şi de
contencios administrativ şi fiscal consideră
excepţia ca fiind neîntemeiată, arătând că dispoziţiile care prevăd
posibilitatea aprecierii, pe baza unor elemente prevăzute de dispoziţiile
legale, că o căsătorie este sau nu de convenienţă nu afectează dreptul la
respectarea vieţii private şi de familie. Astfel, prin aplicarea dispoziţiilor
art. 63 alin. (2) lit. c) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 se
urmăreşte sancţionarea acelor cazuri în care, la încheierea căsătoriei, s-au
urmărit alte scopuri decât cele fireşti şi legale, sancţiunea constituind o
măsură necesară într-o societate democratică, pentru securitatea naţională,
siguranţa publică, apărarea ordinii şi protejarea moralei.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată,
textele de lege criticate fiind în deplină concordanţă cu prevederile
constituţionale invocate.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu
au comunicat punctele lor de vedere cu privire la
excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie prevederile art. 63 alin. (2) lit. c) din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, republicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 421 din 5 iunie 2008, care au următorul conţinut: „Elementele pe baza cărora se poate
constata faptul că o căsătorie este de convenienţă pot fi următoarele:[...]
c) lipsa unei contribuţii efective la îndeplinirea
obligaţiilor născute din căsătorie."
In opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate,
prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse
în art. 26 alin. (1), precum şi celor ale art. 8 din Convenţia pentru apărarea
drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că dispoziţiile de lege criticate au mai făcut obiect al controlului
de constituţionalitate, prin raportare la aceleaşi prevederi din Legea
fundamentală ca şi în prezenta cauză, soluţia adoptată fiind de respingere a criticilor
ca neîntemeiate. Astfel, prin Decizia nr. 1.264 din 25 noiembrie 2008,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 871 din 23 decembrie 2008, Curtea a statuat că dispoziţiile
art. 64 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 „instituie o
prezumţie relativă care poate fi răsturnată prin proba contrară, în sensul că
solicitantul dreptului de şedere are posibilitatea de a demonstra, prin orice
mijloace de probă, caracterul efectiv şi neechivoc al căsătoriei a cărei
existenţă a invocat-o în fundamentarea cererii sale. Dispoziţia legală
criticată nu afectează în niciun fel dreptul la respectarea vieţii private şi
de familie, fără vreo eventuală imixtiune a autorităţii, drept garantat de art.
8 paragraful 2 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a
libertăţilor fundamentale, ci are menirea de a sancţiona acele cazuri în care,
prin încheierea căsătoriei, s-au urmărit alte scopuri decât cele fireşti şi
legale."
Curtea a reţinut, de asemenea, că „protecţia generală a
cetăţenilor străini şi a apatrizilor care locuiesc în România, consacrată la
nivei constituţional, are semnificaţia garantării exercitării, de către
aceştia, a tuturor drepturilor şi libertăţilor, cu excepţia celor pentru care
Constituţia sau legea impune calitatea de cetăţean român, însă în egală măsură
are şi semnificaţia că aceeaşi categorie de persoane trebuie să se supună
legislaţiei naţionale şi să îndeplinească obligaţiile corelative acestor
drepturi şi libertăţi. Prin urmare, nu este contrar spiritului drepturilor şi
libertăţilor garantate de art. 18 alin. (1) şi art. 26 din Constituţie ca prin
lege specială să fie reglementate condiţiile în care cetăţenii străini sau
apatrizii pot beneficia de protecţia generală a statului român, sub toate
formele sale."
Raţiunile care au stat la baza adoptării soluţiei
anterioare îşi păstrează valabilitatea şi în prezent, astfel încât aceasta se
impune a fi menţinută.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALA
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 63 alin. (2) lit. c) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului
nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, excepţie ridicată de Wang
Genfa în Dosarul nr. 954/42/2008 al Curţii de Apel Ploieşti - Secţia comercială
şi de contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 19 martie 2009.
PREŞEDINTE,
ACSINTE GASPAR
Magistrat-asistent,
Mihaela Senia Costinescu