Decizia Nr.383 din 26.04.2012

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. II din Legea nr. 175/2010 pentru modificarea Legii nr. 230/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea asociaţiilor de proprietari, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Apă Canal“ - S.A. din Galaţi în Dosarul nr. 12.600/233/2010 al Judecătoriei Galaţi - Secţia civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.031D/2011.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Preşedintele dispune să se facă apelul şi în Dosarul Curţii Constituţionale nr. 301D/2012, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Legii nr. 175/2010 pentru modificarea Legii nr. 230/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea asociaţiilor de proprietari, excepţie invocată de Asociaţia de Proprietari bloc 991A - prin Societatea Comercială „Termo Service“ - S.A. din Iaşi în Dosarul nr. 23.207/245/2011 al Judecătoriei Iaşi - Secţia civilă.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Având în vedere obiectul parţial identic al excepţiilor de neconstituţionalitate, Curtea, din oficiu, pune în discuţie problema conexării dosarelor nr. 1.031D/2011 şi nr. 301D/2012.Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea acestor cauze.Curtea, în temeiul art. 14 şi al art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea Dosarului nr. 301D/2012 la Dosarul nr. 1.031D/2011, care este primul înregistrat.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:Prin Încheierea din 14 iunie 2011, pronunţată în Dosarul nr. 12.600/233/2010, Judecătoria Galaţi - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. II din Legea nr. 175/2010 pentru modificarea Legii nr. 230/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea asociaţiilor de proprietari, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Apă Canal“ - S.A. din Galaţi într-o cauză civilă având ca obiect „pretenţii“.Prin Încheierea din 18 ianuarie 2012, pronunţată în Dosarul nr. 23.207/245/2011, Judecătoria Iaşi - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Legii nr. 175/2010 pentru modificarea Legii nr. 230/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea asociaţiilor de proprietari, excepţie ridicată de Asociaţia de Proprietari bloc 991A - prin Societatea Comercială „Termo Service“ - S.A. din Iaşi într-o cauză civilă având ca obiect obligaţia de a face.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că Legea nr. 175/2010 operează o modificare sub aspectul obligaţiei de plată a penalităţilor convenţionale născute valabil înainte de intrarea ei în vigoare, astfel încât, pentru penalităţile valabil născute şi datorate anterior intrării în vigoare a legii, dispoziţiile art. II aduc atingere principiului constituţional al neretroactivităţii legii. Deoarece prin legea nouă se tinde la modificarea unor situaţii juridice formate anterior, ale cărei efecte s-au consumat deja prin naşterea obligaţiei de plată, se apreciază că aceste prevederi au un vădit caracter retroactiv. De asemenea, în ipoteza în care obligarea asociaţiei de proprietari la plata penalităţilor către furnizorul de utilităţi publice a fost dispusă prin hotărâre judecătorească irevocabilă, aplicarea prevederilor art. II din Legea nr. 175/2010 ar echivala cu încălcarea puterii de lucru judecat, lipsind de efecte juridice dispoziţiile instanţelor de judecată şi aducându-se totodată atingere şi principiului separaţiei puterilor în stat, garantat de dispoziţiile art. 1 alin. (4) din Constituţie.Autorii excepţiei arată că art. 44 alin. (1) din Constituţie garantează dreptul de proprietate, precum şi creanţele asupra statului, iar art. 136 alin. (5) prevede că proprietatea privată este inviolabilă. Aşa fiind, prevederile de lege criticate contravin acestor dispoziţii constituţionale, deoarece penalităţile reprezintă, în accepţiunea jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, un drept de creanţă, ce are semnificaţia unui bun şi, în consecinţă, se asimilează unui drept de proprietate.Potrivit acestei jurisprudenţe (hotărârea pronunţată în Cauza Pesson Compania Naviera S.A. împotriva Belgiei, 1995), protecţia instituită de art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale include în noţiunea de „bun“ şi interesele economice ale unei persoane dacă se prezintă sub forma unei speranţe legitime.În continuare, arată că prevederile art. II din Legea nr. 175/2010 dispun că sumele cu titlu de penalităţi datorate de către asociaţiile de proprietari vor fi anulate din obligaţiile contractuale existente între asociaţiile de proprietari şi societatea furnizoare de servicii. În aceste condiţii, creditorul obligaţiei principale nu mai are dreptul să pretindă pentru întârzierea plăţii respective penalităţi, fiind lipsit de orice modalitate de compensare. Mai mult, contrar prevederilor Legii nr. 175/2010, penalităţile de întârziere datorate de utilizatorii serviciilor de alimentare cu apă şi de canalizare continuă să fie prevăzute în actele normative ce reglementează aceste servicii [art. 42 alin. (10) din Legea serviciilor comunitare de utilităţi publice nr. 51/2006 şi art. 30 alin. (4) din Legea serviciului de alimentare cu apă şi de canalizare nr. 241/2006], având caracterul unor norme speciale ce se aplică cu prioritate faţă de reglementările ce vizează organizarea şi funcţionarea asociaţiilor de proprietari. Aşa fiind, autorii excepţiei apreciază că actul normativ criticat creează o situaţie discriminatorie, tocmai în detrimentul cetăţenilor de bună-credinţă care au achitat cotele de penalizare anterior intrării în vigoare a Legii nr. 175/2010.În final, consideră că prevederile Legii nr. 175/2010 nu se pot transpune în practică din cauza absenţei unor norme metodologice care să faciliteze interpretarea şi aplicarea acestei legi, motiv pentru care acest lucru rămâne la latitudinea instanţei de judecată, care nu se poate erija, însă, în legiuitor.Judecătoria Galaţi - Secţia civilă arată că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată, iar prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor art. 44 alin. (1) şi art. 16 alin. (1) din Constituţie, precum şi art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, întrucât anulează un drept de creanţă ce reprezintă un „obiect“ al dreptului de proprietate şi totodată „introduce o discriminare de tratament între consumatorul final asociaţie-furnizor de servicii, pe de o parte, şi furnizor de servicii-furnizor de materii prime, pe de altă parte“.Judecătoria Iaşi - Secţia civilă consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens, arată că scopul reglementării legale criticate este acela de a asigura plata la termen a prestărilor de servicii comunitare de utilitate publică, de către toţi beneficiarii, problema fiind de interes general. Intervenţia legiuitorului este justificată nu doar de instituirea unor măsuri de protecţie socială, ci şi de faptul că operatorii economici în discuţie sunt regii autonome de stat, beneficiarii fiind stimulaţi să achite cotele de întreţinere curentă pentru serviciile prestate de către furnizori.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului arată că prevederile art. II din Legea nr. 175/2010 sunt constituţionale. În acest sens, arată că reglementarea criticată nu contravine normei constituţionale consacrată în art. 15 alin. (2), deoarece legiuitorul este în drept să modifice, în cazul în care consideră necesară o reaşezare a raporturilor juridice, şi să intervină legislativ, fără ca această intervenţie să fie considerată retroactivă. De asemenea, apreciază că nu poate fi reţinută nici critica privind încălcarea art. 16 alin. (1) din Constituţie, întrucât textele de lege criticate impun un tratament juridic diferit pentru situaţii de fapt diferite, având o justificare obiectivă şi raţională, şi anume necesitatea recuperării de către asociaţiile de proprietari a cotelor de întreţinere.Totodată, Avocatul Poporului consideră că reglementarea criticată este în acord cu dispoziţiile constituţionale potrivit cărora conţinutul şi limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de lege, prin aceasta legiuitorul reglementând condiţiile în care se poate stabili anularea penalităţilor de întârziere, ceea ce nu echivalează cu o naţionalizare sau cu o expropriere.În final, arată că prevederile de lege criticate reprezintă norme de drept material, prin care se recunoaşte vocaţia la aceleaşi drepturi tuturor persoanelor aflate în aceeaşi situaţie juridică.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile Legii nr. 175/2010 pentru modificarea Legii nr. 230/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea asociaţiilor de proprietari, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 502 din 20 iulie 2010, prevederi care au următorul conţinut:– Art. I: „Legea nr. 230/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea asociaţiilor de proprietari, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 490 din 23 iulie 2007, se modifică după cum urmează:1. Articolul 13 va avea următorul cuprins: Art. 13: Veniturile obţinute din exploatarea proprietăţii comune aparţin asociaţiei de proprietari. Aceste venituri alimentează fondurile speciale ale asociaţiei de proprietari pentru reparaţii şi investiţii cu privire la proprietatea comună şi nu se plătesc proprietarilor. Lista acestor venituri, precum şi cheltuielile aferente lor sunt prezentate semestrial într-un raport afişat la avizierul asociaţiei de proprietari.“; – Art. II: (1) Proprietarii care îşi achită integral cotele de contribuţie la cheltuielile asociaţiilor de proprietari în termen de 12 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi vor fi scutiţi de la plata penalităţilor generate de suma restantă cu titlu de bază. Prin cotele de contribuţie la cheltuielile asociaţiilor de proprietari se înţelege datoria cu titlu de bază fără suma rezultată din penalităţi.
(2) Prevederile alin. (1) se aplică şi chiriaşilor care deţin spaţiu locativ în baza unui contract de închiriere cu autorităţile administraţiei publice locale, centrale sau cu orice instituţie a statului.(3) Prevederile alin. (1) şi (2) se aplică familiilor al căror venit net minim lunar pe membru de familie, respectiv al persoanei singure, nu depăşeşte suma de 1.000 lei.(4) Sumele cu titlu de penalităţi datorate către asociaţiile de proprietari, anulate conform prezentei legi, vor fi anulate şi din obligaţiile contractuale existente între asociaţiile de proprietari şi societatea furnizoare de servicii.“Autorii excepţiei invocă încălcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 1 alin. (4) referitor la principiul separaţiei puterilor în stat, art. 15 alin. (2) privind neretroactivitatea legii civile, art. 16 alin. (2) privind egalitatea în drepturi, art. 44 alin. (1) referitor la dreptul de proprietate privată, art. 136 alin. (5) privind proprietatea şi art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, prin raportare la art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, referitor la protecţia proprietăţii. Examinând excepţia, Curtea constată că prevederile de lege criticate din Legea nr. 175/2010 au mai fost supuse controlului de constituţionalitate, din perspectiva unor critici similare, în acest sens, fiind, de exemplu, Decizia nr. 816 din 21 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 646 din 9 septembrie 2011, sau Decizia nr. 1.110 din 8 septembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 773 din 2 noiembrie 2011, prin care s-a statuat că acestea sunt constituţionale. Prin aceste decizii, Curtea a reţinut că prevederile de lege criticate exonerează de la plata penalităţilor generate de sumele restante cu titlu de bază familiile de proprietari şi chiriaşii care deţin spaţii locative în baza unor contracte de închiriere cu autorităţile administraţiei publice locale, centrale sau orice instituţie a statului şi al căror venit minim lunar pe membru de familie nu depăşeşte suma de 1.000 lei. De asemenea, prevederile de lege criticate exonerează de la plata penalităţilor rezultate din neîndeplinirea obligaţiilor contractuale faţă de societatea furnizoare de servicii şi asociaţiile de proprietari. Scopul reglementărilor legale examinate este acela de a se asigura plata la termen a prestărilor de servicii comunitare de utilitate publică de către toţi beneficiarii, problema fiind de interes general. Intervenţia legiuitorului în acest domeniu este justificată nu numai pentru instituirea de măsuri de protecţie socială, dar şi pentru faptul că aceşti operatori economici sunt regii autonome de stat. În aceste condiţii, beneficiarii acestor scutiri sunt stimulaţi să achite cotele de întreţinere curentă pentru serviciile prestate de către furnizori. În ceea ce priveşte susţinerea că reglementarea criticată contravine principiului constituţional al neretroactivităţii legii, consacrat de art. 15 alin. (2) din Legea fundamentală, Curtea a reţinut că prevederile de lege criticate sunt de imediată aplicare, dispunând numai pentru perioada ce urmează intrării lor în vigoare. În jurisprudenţa sa, Curtea Constituţională a stabilit, de principiu, cu prilejul soluţionării unor excepţii de neconstituţionalitate având ca obiect alte dispoziţii legale criticate pentru încălcarea dispoziţiilor art. 15 alin. (2) din Constituţie, că „o lege nu este retroactivă atunci când modifică pentru viitor o stare de drept născută anterior şi nici atunci când suprimă producerea în viitor a efectelor unei situaţii juridice constituite sub imperiul legii vechi, pentru că în aceste cazuri legea nouă nu face altceva decât să refuze supravieţuirea legii vechi şi să reglementeze modul de acţiune în timpul următor intrării ei în vigoare, adică în domeniul ei propriu de aplicare“. Cu privire la susţinerea potrivit căreia prevederile de lege criticate contravin art. 44 alin. (1) şi art. 136 alin. (5) din Constituţie, precum şi art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, cu motivarea că penalităţile în accepţiunea jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului reprezintă un bun, Curtea a constatat că nici aceasta nu poate fi primită. În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în Hotărârea din 26 septembrie 2000, pronunţată în Cauza King şi alţii versus Marea Britanie, interpretând înţelesurile noţiunilor de „bunuri“ şi „proprietate“, a statuat că nu pot fi considerate un bun, în sensul convenţiei, câştigurile viitoare, decât de la momentul la care sunt percepute ori există deja o creanţă executorie. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în deciziile menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă. Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Legii nr. 175/2010 pentru modificarea Legii nr. 230/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea asociaţiilor de proprietari, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Apă Canal“ - S.A. din Galaţi în Dosarul nr. 12.600/233/2010 al Judecătoriei Galaţi - Secţia civilă, precum şi de către Asociaţia de Proprietari bloc 991A - prin Societatea Comercială „Termo Service“ - S.A. din Iaşi în Dosarul nr. 23.207/245/2011 al Judecătoriei Iaşi - Secţia civilă. Definitivă şi general obligatorie. Pronunţată în şedinţa publică din data de 26 aprilie 2012. PREŞEDINTE, PETRE LĂZĂROIU Magistrat-asistent, Ingrid Alina Tudora GUVERNUL ROMÂNIEI