DECIZIE   Nr. 382 din 25 martie 2008

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 5 alin. (3) lit. b) din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 309 din 21 aprilie 2008

Ioan Vida                                - preşedinte

Nicolae Cochinescu               -judecător

Acsinte Gaspar                      -judecător

Ion Predescu                         -judecător

Puskas Valentin Zoltan          -judecător

Tudorel Toader                      -judecător

Ion Tiucă                                - procuror

Marieta Safta                         - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 alin. (3) lit. b) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, excepţie invocată de Eduard-Ionuţ Simion în Dosarul nr. 4.267/303/2007 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Ministerul Public pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiată, arătând că textul de lege criticat nu încalcă dispoziţiile constituţionale invocate de autorul excepţiei.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

Prin Incheierea din 15 octombrie 2007, pronunţată în Dosarul nr. 4.267/303/2007, Tribunalul Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 alin. (3) lit. b) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, excepţie invocată de Eduard-Ionuţ Simion.

In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că normele criticate, care permit agentului de poliţie ca, alături de amendă, să aplice şi sancţiuni contravenţionale complementare precum suspendarea permisului de conducere al persoanei, restrângându-i în mod ilegal dreptul de a deţine şi folosi acest permis, în condiţiile în care nu au fost puse în pericol securitatea naţională, ordinea, sănătatea sau morala publică, drepturile şi libertăţile cetăţenilor, desfăşurarea instrucţiei penale, prevenirea consecinţelor unei calamităţi naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav, contravin normelor constituţionale invocate.

Tribunalul Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât textul de lege criticat nu încalcă dispoziţiile constituţionale invocate. Se arată că art. 5 alin. (3) lit. b) din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 „nu face decât să stabilească, atunci când o persoană a săvârşit o contravenţie, tocmai anumite limitări ale exercitării activităţilor în general care presupun un aviz, un acord sau autorizaţie, în considerarea pericolului social al faptei săvârşite".

In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile legale criticate nu încalcă prevederile constituţionale şi, prin urmare, excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Arată că „instituirea prin dispoziţiile legale indicate a unor sancţiuni contravenţionale complementare este justificată de imperativul protejării interesului social şi al ordinii de drept prin adoptarea unor măsuri specifice de sancţionare a faptelor care generează sau ar putea genera fenomene negative".

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2,3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie art. 5 alin. (3) lit. b) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001, cu modificările şi completările ulterioare, având următorul cuprins: „Sancţiunile contravenţionale complementare sunt: [...]

b) suspendarea sau anularea, după caz, a avizului, acordului sau a autorizaţiei de exercitare a unei activităţi;".

In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine că textul de lege criticat contravine prevederilor constituţionale cuprinse în art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate astfel cum a fost formulată, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată.

Astfel, prevederile art. 53 din Legea fundamentală se referă exclusiv la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi prevăzute de Constituţie, iar normele criticate, care instituie sancţiunea complementară constând în suspendarea sau anularea, după caz, a avizului, acordului sau a autorizaţiei de exercitare a unei activităţi, nu determină restrângerea unor drepturi sau libertăţi constituţionale, ci vizează sancţionarea unor fapte de încălcare a legii.

Pe de altă parte, este de observat că alin. (1) al art. 53 prevede, între alte situaţii, că exerciţiul unor drepturi poate fi restrâns şi pentru apărarea drepturilor şi a libertăţilor cetăţenilor. Susţinerea potrivit căreia, în speţă, nu au fost puse în pericol aceste drepturi şi libertăţi nu constituie un argument în sensul neconstituţionalităţii textului de lege criticat, deoarece se referă la situaţia de fapt dedusă judecăţii, asupra căreia este competentă să se pronunţe instanţa de judecată, iar nu Curtea Constituţională.

Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992,

CURTEA  CONSTITUŢIONALĂ

In numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 alin. (3) lit. b) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, excepţie invocată de Eduard-Ionuţ Simion în Dosarul nr. 4.267/303/2007 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 25 martie 2008.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Marieta Safta