DECIZIE Nr. 38 din 26 februarie 1998
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 141 din
Codul de procedura penala
ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 177 din 13 mai 1998
Ioan Muraru - presedinte
Costica Bulai - judecator
Viorel Mihai Ciobanu - judecator
Mihai Constantinescu - judecator
Nicolae Popa - judecator
Lucian Stangu - judecator
Florin Bucur Vasilescu - judecator
Romul Petru Vonica - judecator
Victor Dan Zlatescu - judecator
Ioan Griga - procuror
Anisoara Dragu-Sandu - magistrat-asistent
Pe rol pronuntarea asupra exceptiei de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 141 din Codul de procedura penala, ridicata de Bouchichian
Kerop si Pastina Florin in Dosarul nr. 3.223/P/1997 al Curtii de Apel Timisoara
- Sectia penala.
Dezbaterile au avut loc in sedinta publica din data de 19 februarie 1998,
in prezenta reprezentantului partii civile Societatea Comerciala
"Suinprod" - S.A. Caracal, a reprezentantului Ministerului Public si
in lipsa celorlalte parti legal citate, fiind consemnate in incheierea de la
acea data, cand Curtea, avand nevoie de timp pentru a delibera, a amanat
pronuntarea pentru data de 26 februarie 1998.
CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
Curtea de Apel Timisoara - Sectia penala, prin Incheierea nr. 670/R din 24 septembrie
1997, pronuntata in Dosarul nr. 3.223/P/1997, a sesizat Curtea Constitutionala
cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 141 din Codul de
procedura penala, ridicata de Bouchichian Kerop si Pastina Florin.
In motivarea exceptiei se sustine ca dispozitiile legale atacate sunt
neconstitutionale pentru urmatoarele motive:
a) sunt incalcate prevederile art. 21 din Constitutia Romaniei, care
consacra liberul acces la justitie, precum si faptul ca nici o lege nu poate
ingradi exercitiul acestui drept;
b) sunt, de asemenea, incalcate dispozitiile art. 23 alin. (4) din
Constitutie privind libertatea individuala, care prevad ca "Arestarea se
face in temeiul unui mandat emis de magistrat pentru o durata de cel mult 30 de
zile. Asupra legalitatii mandatului arestatul se poate plange judecatorului,
care este obligat sa se pronunte prin hotarare motivata. Prelungirea arestarii
se aproba numai de instanta de judecata";
c) art. 141 din Codul de procedura penala contravine si dispozitiilor art.
128 din Constitutie, care prevad ca partile interesate si Ministerul Public pot
exercita caile de atac, in conditiile legii, precum si dispozitiilor art. 49
din legea fundamentala, care consacra "principiul lipsei oricarei
discriminari in exercitarea libera a drepturilor si libertatilor fundamentale,
inclusiv a dreptului la o cale de atac efectiva";
d) in fine, potrivit art. 5 pct. 4 din Conventia europeana pentru apararea
drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, "orice persoana lipsita
de libertatea sa, prin arestare sau detentie, are dreptul sa introduca un
recurs in fata unui tribunal", iar potrivit art. 13 din aceeasi conventie,
"orice persoana ale carei drepturi si libertati ... au fost incalcate are
dreptul sa se adreseze unei instante nationale, deci cu atat mai mult
inculpatul arestat".
Exprimandu-si opinia, instanta de judecata apreciaza ca dispozitiile art.
141 din Codul de procedura penala sunt neconstitutionale, intrucat contravin
dispozitiilor art. 21, art. 23 alin. (4), art. 128 si ale art. 49 din
Constitutie.
In scopul solutionarii cauzei, conform prevederilor art. 24 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, republicata, s-au solicitat puncte de vedere presedintilor
celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului.
In punctul de vedere al Guvernului se apreciaza ca exceptia de
neconstitutionalitate este neintemeiata, deoarece prevederile art. 141 alin. 1
din Codul de procedura penala nu incalca dispozitiile art. 21, art. 125 alin.
(3) si ale art. 128 din Constitutie; totodata, se invoca practica
jurisdictionala a Curtii Constitutionale, si anume Decizia Plenului Curtii nr.
1 din 8 februarie 1994 privind liberul acces la justitie al persoanelor in
apararea drepturilor, libertatilor si intereselor lor legitime, publicata in
Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994.
Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele
lor de vedere.
CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul intocmit
de judecatorul-raportor, sustinerile Societatii Comerciale "Suinprod"
- - S.A. Caracal, concluziile procurorului, dispozitiile art. 141 din Codul de
procedura penala, raportate la prevederile Constitutiei si ale Legii nr.
47/1992, republicata, retine urmatoarele:
In temeiul art. 144 lit. c) din Constitutie si al art. 23 din Legea nr.
47/1992, republicata, Curtea este competenta sa solutioneze exceptia de
neconstitutionalitate invocata.
Prevederile art. 141 alin. 1 din Codul de procedura penala stabilesc ca:
"Incheierea data in prima instanta prin care se dispune luarea, revocarea,
inlocuirea sau incetarea unei masuri preventive poate fi atacata separat cu
recurs, de procuror sau de inculpat. Termenul de recurs este de 3 zile si curge
de la pronuntare pentru cei prezenti si de la comunicare pentru cei
lipsa".
Critica de neconstitutionalitate consta in faptul ca, desi se recunoaste
existenta unei modalitati de atacare a ordonantei de arestare preventiva -
plangere la o instanta judecatoreasca -, textul art. 141 alin. 1 din Codul de
procedura penala nu reglementeaza si posibilitatea atacarii cu recurs a
incheierii prin care aceasta plangere a fost solutionata, in cazul in care
instanta respectiva refuza revocarea masurii de arestare preventiva.
Inexistenta unei cai de atac in aceasta situatie se considera ca incalca
principiul liberului acces la justitie si pe cel al libertatii individuale,
reglementate in art. 21 si in art. 23 alin. (4), precum si prevederile art. 128
si art. 49 din Constitutie. De asemenea, se considera ca dispozitiile art. 141
alin. 1 din Codul de procedura penala incalca art. 5 pct. 4 din Conventia
europeana pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale.
Critica formulata de autorii exceptiei nu este intemeiata.
In legatura cu art. 21 si 128 din Constitutie, Curtea Constitutionala s-a
pronuntat prin Decizia Plenului Curtii Constitutionale nr. 1 din 8 februarie
1994, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 69 din 16
martie 1994, statuand ca "... este de competenta exclusiva a legiuitorului
de a institui regulile de desfasurare a procesului in fata instantelor
judecatoresti" si ca "judecatorul spune dreptul pentru solutionarea
unui litigiu, dar numai in formele si in conditiile procedurale instituite de
lege"; de asemenea, prin Decizia nr. 129 din 6 decembrie 1995, publicata
in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 105 din 23 mai 1996, s-a
retinut ca: "Accesul liber la justitie nu inseamna insa ca el trebuie
asigurat la toate structurile judecatoresti, deoarece competenta si caile de
atac sunt stabilite exclusiv de legiuitor, care poate institui reguli
deosebite, in considerarea unor situatii deosebite".
Asupra constitutionalitatii art. 141 alin. 1 din Codul de procedura penala,
raportat la prevederile art. 128 din Constitutie, Curtea Constitutionala s-a
mai pronuntat prin Decizia nr. 649 din 16 decembrie 1997, publicata in
Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 80 din 19 februarie 1998,
retinand, de asemenea, ca folosirea cailor de atac se realizeaza in conditiile
legii, nefiind contrara dispozitiei constitutionale sus-citate.
Rezulta deci ca reglementarea cailor de atac este la latitudinea
legiuitorului, cu conditia de a nu se aduce atingere altor texte constitutionale.
Sub acest aspect este nerelevanta invocarea art. 23 alin. (4) din
Constitutie, deoarece dispozitiile acestuia nu sunt cu nimic afectate de art.
141 din Codul de procedura penala; intr-adevar, atata timp cat prelungirea
arestarii se aproba numai de catre instanta de judecata, astfel cum cere art.
23 alin. (4) teza finala, prevederile constitutionale sunt respectate, nefiind
nici o contradictie intre cele doua texte.
Pe de alta parte, nu se poate sustine nici ca art. 141 din Codul de
procedura penala ar fi contrar art. 49 din Constitutie, nefiind vorba de
limitarea unui drept constitutional. Astfel, nici o prevedere a legii
fundamentale nu da o consacrare expresa dreptului la recurs in orice cauza,
oricand si de catre oricine; dimpotriva, art. 128 din Constitutie stipuleaza ca
partile interesate si Ministerul Public pot exercita caile de atac numai in
conditiile stabilite de lege, asa cum in speta este cazul dispozitiilor art.
141 alin. 1 din Codul de procedura penala.
Ultimul argument invocat in sustinerea exceptiei este cel intemeiat pe art.
5 pct. 4 din Conventia europeana pentru apararea drepturilor omului si a
libertatilor fundamentale, al carui text este urmatorul: "Orice persoana
privata de libertatea sa prin arestare sau detentie are dreptul sa introduca un
recurs in fata unui tribunal, pentru ca acesta sa se pronunte in cel mai scurt
timp asupra legalitatii detinerii sale si sa ordone eliberarea sa daca detentia
este ilegala".
Sensul normei citate nu este cel al unei cai de atac la o alta contestare
jurisdictionala anterioara, ci numai acela de a conferi persoanei arestate sau
detinute posibilitatea de a se plange de ilegalitatea masurii privative de
libertate luate impotriva sa, prin sesizarea unui tribunal competent.
Acestei cerinte ii raspunde textul art. 140^1 din Codul de procedura
penala, iar, daca dispozitiile art. 141 din acelasi cod deschid calea
recursului la incheiere doar pentru unele situatii - limitativ indicate in art.
141 -, acest fapt nu este de natura a atrage dupa sine infrangerea
dispozitiilor art. 5 pct. 4 din conventie. Asa dupa cum reiese in mod constant
din practica Curtii Europene a Drepturilor Omului, aceste prevederi dau
expresie dreptului persoanei arestate de a se plange inaintea unui tribunal
competent asupra masurii de arestare sau detinere luate impotriva sa, neavand
semnificatia reglementarii unei cai de atac ulterioare indreptate impotriva
solutiei date de instanta in urma solutionarii plangerii.
In sfarsit, se constata ca autorii exceptiei solicita extinderea
dispozitiilor legale criticate si la alte situatii neprevazute in text, in
sensul adaugarii in cuprinsul acesteia si a situatiei in care instanta refuza
revocarea arestului preventiv. Or, asa dupa cum Curtea Constitutionala a
retinut in mod constant, acceptarea acestei critici ar echivala cu
transformarea instantei de contencios constitutional intr-un legislator
pozitiv, lucru care ar contraveni art. 58 din Constitutie, potrivit caruia
Parlamentul este unica autoritate legiuitoare a tarii. In acest sens este si
Decizia Curtii Constitutionale nr. 83 din 30 aprilie 1997, publicata in
Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 199 din 19 august 1997.
Cat priveste prevederile art. 141 alin. 2 din Codul de procedura penala,
care stabilesc ca "Recursul declarat impotriva incheierii prin care s-a
dispus luarea unei masuri preventive nu este suspensiv de executare", se
constata ca nici in incheierea de sesizare si nici in sustinerile inculpatilor
referitoare la neconstitutionalitatea textului art. 141 in intregul sau nu se
indica motivele care ar justifica critica acestui text, nefiind mentionata nici
o prevedere constitutionala care ar fi incalcata prin prevederile lui. Potrivit
prevederilor art. 144 lit. c) din Constitutie si ale art. 23 din Legea nr.
47/1992, republicata, Curtea se poate pronunta asupra prevederii atacate numai
in limitele sesizarii. Ea nu poate exercita un control de constitutionalitate
din oficiu, deoarece s-ar substitui in acest fel partii.
In acest sens este si practica jurisdictionala a Curtii Constitutionale,
asa cum rezulta din Decizia nr. 338 din 18 iulie 1997 si din Decizia nr. 392
din 15 octombrie 1997, publicate in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I,
nr. 163 din 21 iulie 1997 si nr. 299 din 4 noiembrie 1997.
Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145
alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c)
si al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicata,
CURTEA,
In numele legii
DECIDE:
Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 141 din
Codul de procedura penala ridicata de Bouchichian Kerop si Pastina Florin in
Dosarul nr. 3.223/P/1997 al Curtii de Apel Timisoara - Sectia penala.
Definitiva.
Pronuntata in sedinta publica din data de 26 februarie 1998.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
prof. univ. dr. IOAN MURARU
Magistrat asistent,
Anisoara Dragu Sandu