DECIZIE Nr. 38
din 22 septembrie 2008
cu privire la interpretarea
si aplicarea dispozitiilor art. 10 din Legea nr. 143/2000 privind combaterea
traficului si consumului ilicit de droguri
ACT EMIS DE:
INALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 161 din 16 martie 2009
Dosar nr. 21/2008
Sub preşedinţia domnului prof. univ. dr. Nicolae Popa,
preşedintele înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie,
Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constituită în Secţii
Unite, în conformitate cu dispoziţiile art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004
privind organizarea judiciară, republicată, s-a întrunit pentru a examina
recursul în interesul legii, declarat de procurorul general al Parchetului de
pe lângă Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cu privire la interpretarea si aplicarea dispozitiilor art. 10 din Legea nr. 143/2000 privind
combaterea traficului si consumului ilicit de droguri.
Secţiile Unite au fost constituite cu respectarea
dispoziţiilor art. 34 din Legea nr. 304/2004, republicată, fiind prezenţi 81 de
judecători din totalul de 115 aflaţi în funcţie.
Procurorul general al Parchetului de pe lângă Inalta
Curte de Casaţie şi Justiţie a fost reprezentat de procurorul Gabriela Scutea,
adjunct al procurorului general.
Reprezentanta procurorului general al Parchetului de pe
lângă Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie a susţinut recursul în interesul
legii, cerând să fie admis în sensul de a se stabili că organizarea, conducerea
sau finanţarea faptelor prevăzute la art. 2-9 din Legea nr. 143/2000 constituie
infracţiune de sine stătătoare, prevăzută de art. 10 din această lege, iar nu
variante agravate ale infracţiunilor reglementate în art. 2-9 din aceeaşi lege.
SECŢIILE UNITE,
deliberând asupra
recursului în interesul legii, constată următoarele:
Instanţele judecătoreşti nu au un punct de vedere
unitar cu privire la aplicarea dispoziţiilor art. 10 din Legea nr. 143/2000
privind combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri.
Astfel, unele instanţe au considerat că legiuitorul nu
a urmărit să incrimineze organizarea, conducerea sau finanţarea acţiunilor
prevăzute la art. 2-9 din Legea nr. 143/2000 ca infracţiune distinctă, ci ca
forme agravate ale fiecăreia dintre aceste infracţiuni.
Alte instanţe, dimpotrivă, au apreciat că prin
dispoziţiile art. 10 din Legea nr. 143/2000 este stabilit conţinutul
constitutiv al unei infracţiuni distincte, iar nu variante agravate ale
infracţiunilor prevăzute la art. 2-9 din aceeaşi lege.
Aceste din urmă instanţe au
interpretat şi aplicat corect dispoziţiile legii.
In conformitate cu art. 10 din Legea nr. 143/2000,
„organizarea, conducerea sau finanţarea faptelor prevăzute la art. 2-9 se
pedepseşte cu pedepsele prevăzute de lege pentru aceste
fapte, limitele maxime ale acestora sporindu-se cu 3 ani".
In această privinţă, trebuie avut în vedere că orice
infracţiune cunoaşte o formă tipică de existenţă, denumită şi conţinutul simplu
sau de bază al acesteia, în limitele căruia sunt stabilite condiţiile minime în
care o faptă constituie infracţiune.
Dar, este de observat că, în anumite situaţii aceeaşi
faptă, datorită împrejurărilor în care a fost săvârşită, prezintă un grad de
pericol social diferit de cel al faptei comise în forma sa de bază.
De aceea, pentru astfel de ipoteze
au fost concepute variante ale aceleiaşi infracţiuni, agravate sau atenuate.
Sub acest aspect, analiza conţinutului constitutiv al
infracţiunilor reglementate în art. 2-9 din Legea nr. 143/2000 relevă o
pregnantă şi esenţială diferenţă între acestea şi cele prevăzute în art. 10 din
aceeaşi lege.
In acest sens, se relevă că, în timp ce la art. 2 este
incriminată cultivarea, producerea, fabricarea, extragerea şi prepararea, la
art. 3 introducerea sau scoaterea din ţară, la art. 5 punerea la dispoziţie a
unui local, la art. 6 primirea drogurilor de mare risc, la art. 7 administrarea
drogurilor de mare risc, la art. 8 furnizarea, în vederea consumului, de
inhalanţi chimici toxici, iar la art. 9 producerea, fabricarea, importul,
exportul, oferirea, vânzarea, transportul, livrarea cu orice titlu, trimiterea,
procurarea, cumpărarea sau deţinerea de precursori, echipamente ori materiale,
în scopul utilizării lor la cultivarea, producerea sau
fabricarea ilicita de droguri de mare risc, termenii
utilizaţi în art. 10 din Legea nr. 143/2000, organizarea, conducerea sau
finanţarea acţiunilor prevăzute la art. 2-9 din aceeaşi lege nu pot constitui
decât infracţiuni distincte, de cele la care se referă, iar nu variante agravate ale acestora.
Sub acest aspect, este de subliniat că a organiza înseamnă a lua, a întreprinde
măsurile necesare pentru a asigura un cadru coordonat, o desfăşurare cât mai
adecvată şi eficientă a uneia sau mai multor acţiuni, a conduce presupune fie desfăşurarea unei acţiuni de îndrumare, de dirijare, fie de luare a
unor hotărâri sau dispoziţii cu privire la o anumită activitate, iar a finanţa
are semnificaţia de a da, a pune la dispoziţie bani pentru a susţine o
activitate.
Ca atare, chiar dacă astfel de acţiuni se referă la
faptele prevăzute la art. 2-9, ele nu pot fi caracterizate ca simple elemente
circumstanţiale ale conţinutului specific constitutiv al acestor infracţiuni.
Mai mult, caracterul distinct al infracţiunii prevăzute
la art. 10 din Legea nr. 143/2000 reiese şi din aceea că „organizarea,
conducerea sau finanţarea faptelor prevăzute la art. 2-9" constituie
activităţi a căror realizare nu este condiţionată de săvârşirea în prealabil a
faptelor la care se referă aceste din urmă texte de lege.
Ca urmare, referirea din art.
10 la faptele prevăzute la art. 2-9 din legea menţionată nu exprimă decât
caracterizarea unui raport între mijloc şi scop, în cadrul căruia existenţa
mijlocului (a acţiunii ce îl caracterizează) nu este condiţionată de realizarea scopului.
Dispoziţia de trimitere din art. 10 la sancţiunile
prevăzute la art. 2-9 din Legea nr. 143/2000 nu poate avea altă semnificaţie
decât aceea specifică unei norme incomplete, care se întregeşte prin trimitere;
aşadar ne aflăm în prezenţa unei norme de trimitere care împrumută sancţiunea
din cuprinsul altei norme şi o întregeşte cu un spor, devenind apoi
independentă de aceasta. Or, este de principiu, eventuala abrogare sau
modificare a normei de la care s-a împrumutat o dispoziţie, nu are nicio
consecinţă asupra normei de trimitere.
In consecinţă, în temeiul art. 25 lit. a) din Legea nr.
304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, precum şi al art. 4142 alin. 2 şi 3 din Codul de procedură
penală, urmează a se admite recursul în interesul legii şi a se stabili că,
fapta de organizare, conducere sau finanţare a acţiunilor prevăzute la art. 2-9
din Legea nr. 143/2000 constituie o infracţiune distinctă şi nu o formă
agravată a infracţiunilor prevăzute la art. 2-9 din aceeaşi lege.
PENTRU ACESTE MOTIVE
In numele legii
DECID:
Admit recursul în interesul legii declarat de
procurorul general al Parchetului de pe lângă Inalta Curte de Casaţie şi
Justiţie.
Dispoziţiile art. 10 din Legea nr. 143/2000 privind
combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri se interpretează în
sensul că:
Fapta de organizare, conducere sau finanţare a
acţiunilor prevăzute la art. 2-9 din Legea nr. 143/2000 constituie o
infracţiune distinctă şi nu o formă agravată a infracţiunilor prevăzute la art.
2-9 din aceeaşi lege.
Obligatorie, potrivit art. 4142 alin. 3 din Codul de procedură penală.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 22 septembrie
2008.
PREŞEDINTELE ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Prim-magistrat-asistent,
Victoria Maftei