DECIZIE   Nr. 38 din  6 februarie 2002

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 16, ale art. 24 alin. (1) si ale art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, precum si ale art. 27, 156, 167, 186, 225 si 295 din Codul de procedura civila

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 173 din 13 martie 2002

    Nicolae Popa          - presedinte
    Costica Bulai         - judecator
    Nicolae Cochinescu    - judecator
    Constantin Doldur     - judecator
    Kozsokar Gabor        - judecator
    Petre Ninosu          - judecator
    Serban Viorel Stanoiu - judecator
    Lucian Stangu         - judecator
    Ioan Vida             - judecator
    Paula C. Pantea       - procuror
    Mihai Paul Cotta      - magistrat-asistent

    Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 16, ale art. 24 alin. (1) si ale art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, precum si ale art. 27, 156, 167, 186, 225 si 295 din Codul de procedura civila, exceptie ridicata de Anton Sommert in Dosarul nr. 2.053/2000 al Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a IV-a civila.
    Dezbaterile au avut loc in sedinta publica din 5 februarie 2002 si au fost consemnate in incheierea de la acea data, cand Curtea, avand nevoie de timp pentru a delibera, a amanat pronuntarea la 6 februarie 2002.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
    Prin Incheierea din 25 aprilie 2001, pronuntata in Dosarul nr. 2.053/2000, Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a IV-a civila a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 16, ale art. 24 alin. (1) si ale art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, precum si ale art. 27, 156, 167, 186, 225 si 295 din Codul de procedura civila, exceptie ridicata de Anton Sommert.
    In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate sunt criticate urmatoarele texte legale:
    - Art. 16 din Legea nr. 47/1992, republicata, contravine dispozitiilor art. 1 alin. (3), art. 11 alin. (1) si (2), art. 16 alin. (2), art. 18 alin. (1), art. 20 alin. (1) si (2), art. 22 alin. (1), art. 50 alin. (1) si (2), art. 123 alin. (1) si (2), art. 130 alin. (1) si ale art. 131 alin. (1) din Constitutie. Se arata ca aceste prevederi legale creeaza o incertitudine, astfel incat "prin inactiune poate fi influentata in mod negativ practica instantelor de judecare inechitabila, se provoaca limitari in aplicarea Conventiei pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, ceea ce inseamna un abuz de drept".
    - Art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, contravine acelorasi dispozitii constitutionale, intrucat potrivit opiniei autorului exceptiei "judecata are loc pe baza raportului prezentat de judecatorul-raportor".
    - Art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, incalca dispozitiile constitutionale mentionate, deoarece prin republicarea acestei legi s-a eliminat posibilitatea recursului.
    - Art. 27 alin. 1 din Codul de procedura civila contravine dispozitiilor constitutionale mentionate, deoarece textul nu explica expresia "interes" si "este limitat strict la judecator, rude si descendentii acestuia". In felul acesta, sustine autorul exceptiei, "magistratul nu poate fi recuzat, pentru ca nu este demonstrat interesul in cauza si nici din partea cui", iar institutia recuzarii este blocata.
    - Art. 156 din Codul de procedura civila contravine acelorasi prevederi constitutionale prin faptul ca permite: refuzarea cererii de amanare, judecarea cauzei in lipsa reclamantului, intocmirea de incheieri de sedinta cu continut fals si depunerea de concluzii scrise in necunostinta de sustinerea partii adverse.
    - Art. 167 din Codul de procedura civila contravine dispozitiilor constitutionale invocate de autorul exceptiei, deoarece permite respingerea oricarei dovezi, fara nici o justificare, precum si "eliminarea dovezilor fara a se analiza separat fiecare fel de dovada, in special la inscrisuri, aceasta obligatie existand numai in caz de incuviintare a dovezilor".
    - Art. 186 din Codul de procedura civila contravine acelorasi dispozitii din Constitutie, deoarece textul de lege, coroborat cu prevederile art. 167 din cod, permite: respingerea nemotivata a martorilor, blocarea legala a descoperirii adevarului si prevenirii greselilor in cunoasterea faptelor, precum si impiedicarea ocrotirii drepturilor si intereselor de buna-credinta ale partilor.
    - Art. 225 din Codul de procedura civila contravine, de asemenea, dispozitiilor constitutionale invocate, deoarece prin expresia "poate" textul de lege, coroborat cu prevederile art. 156, 167 si 186 din acelasi cod, permite paratului sa nu se prezinte la interogatoriu, iar judecatorul poate aprecia cu privire la aceasta imprejurare.
    - Art. 295 din Codul de procedura civila contravine acelorasi dispozitii din Constitutie, deoarece prin expresiile "va putea" si "daca" textul de lege, coroborat cu prevederile art. 156, 167 si 186 din acelasi cod, permite: respingerea nemotivata a probelor, ramanerea interogatoriului ca singura proba admisa, neprezentarea paratului si confirmarea ilegalitatilor existente la instanta de fond.
    Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a IV-a civila, exprimandu-si opinia asupra exceptiei de neconstitutionalitate, apreciaza ca aceasta este neintemeiata.
    Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
    Guvernul, in punctul sau de vedere, considera ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata, deoarece nu exista nici o contradictie intre textele de lege criticate si dispozitiile constitutionale invocate in sustinerea exceptiei. Majoritatea aspectelor invocate de autorul exceptiei nu se incadreaza intr-o critica de neconstitutionalitate, ci vizeaza fie aspecte de ordin general privitoare la modul in care functioneaza justitia, fie probleme ce tin de procedura de judecata si de modul in care instanta a aplicat legea in cauza respectiva, putand face cel mult obiectul exercitarii cailor de atac prevazute de lege. De altfel, se arata in punctul de vedere al Guvernului, dispozitiile art. 125 alin. (3) din Constitutie prevad ca stabilirea competentei si a procedurii de judecata se face prin lege, dand astfel libertate legiuitorului de a reglementa in aceste domenii.
    Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

    CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, sustinerile autorului exceptiei, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
    Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie urmatoarele prevederi legale:
    1. Art. 16, art. 24 alin. (1) si art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, republicata, dispozitii care au urmatorul cuprins:
    - Art. 16: "Procedura jurisdictionala prevazuta de prezenta lege se completeaza cu regulile procedurii civile, in masura in care ele sunt compatibile cu natura procedurii in fata Curtii Constitutionale. Compatibilitatea se hotaraste exclusiv de Curte.";
    - Art. 24 alin. (1): "Primind incheierea prevazuta la art. 23 alin. (4), presedintele Curtii Constitutionale va desemna pe unul dintre judecatori ca raportor si va comunica incheierea prin care a fost sesizata Curtea Constitutionala presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului, indicandu-le data pana la care pot sa trimita punctul lor de vedere. Prevederile art. 19 alineatul ultim se aplica in mod corespunzator.";
    - Art. 25 alin. (1): "Decizia prin care se constata neconstitutionalitatea unei legi sau ordonante ori a unei dispozitii dintr-o lege sau dintr-o ordonanta in vigoare este definitiva si obligatorie."
    2. Art. 27 pct. 1, art. 156, art. 167 alin. 1, art. 186 alin. 1, art. 225 si art. 295 alin. 2 din Codul de procedura civila, dispozitii care prevad:
    - Art. 27: "Judecatorul poate fi recuzat:
    1. cand el, sotul sau, ascendentii ori descendentii lor au vreun interes in judecarea pricinii sau cand este sot, ruda sau afin, pana la al patrulea grad inclusiv, cu vreuna din parti; [...].";
    - Art. 156: "Instanta va putea da un singur termen pentru lipsa de aparare, temeinic motivat.
    Cand instanta refuza amanarea judecatii pentru acest motiv, va amana, la cererea partii, pronuntarea in vederea depunerii de concluzii scrise.";
    - Art. 167 alin. 1: "Dovezile se pot incuviinta numai daca instanta socoteste ca ele pot sa aduca dezlegarea pricinii, afara de cazul cand ar fi primejdie ca ele sa se piarda prin intarziere.";
    - Art. 186 alin. 1: "Cand instanta a incuviintat dovada cu martori, ea va dispune ascultarea acelora care au fost propusi prin cerere si intampinare.";
    - Art. 225: "Daca partea, fara motive temeinice, refuza sa raspunda la interogator sau nu se infatiseaza, instanta poate socoti aceste imprejurari ca o marturisire deplina sau numai ca un inceput de dovada in folosul partii potrivnice.";
    - Art. 295 alin. 2: "Instanta va putea incuviinta refacerea sau completarea probelor administrate la prima instanta, precum si administrarea probelor noi propuse in conditiile art. 292, daca considera ca sunt necesare pentru solutionarea cauzei."
    1. In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate referitoare la prevederile art. 16, ale art. 24 alin. (1) si ale art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, sunt invocate dispozitiile art. 1 alin. (3), art. 11 alin. (1) si (2), art. 16 alin. (2), art. 18 alin. (1), art. 20 alin. (1) si (2), art. 22 alin. (1), art. 50 alin. (1) si (2), art. 123 alin. (1) si (2), art. 130 alin. (1) si ale art. 131 alin. (1) din Constitutie.
    Examinand exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor din Legea nr. 47/1992, Curtea constata ca aceasta este inadmisibila.
    Potrivit dispozitiilor constitutionale cuprinse in art. 144 lit. c), Curtea Constitutionala "hotaraste asupra exceptiilor ridicate in fata instantelor judecatoresti privind neconstitutionalitatea legilor si a ordonantelor". In aplicarea acestor dispozitii art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, prevede: "Curtea Constitutionala decide asupra exceptiilor ridicate in fata instantelor judecatoresti privind neconstitutionalitatea unei legi sau ordonante ori a unei dispozitii dintr-o lege sau dintr-o ordonanta in vigoare, de care depinde solutionarea cauzei."
    Rezulta ca in cadrul controlului constitutionalitatii legilor, prevazut de dispozitiile art. 144 lit. c) din Constitutie, sesizarea instantei de contencios constitutional in vederea declansarii controlului poate fi facuta numai pe calea ridicarii exceptiei de neconstitutionalitate in fata instantei judecatoresti, cu conditia ca solutionarea cauzei sa depinda de legea sau ordonanta ori dispozitia dintr-o lege sau dintr-o ordonanta criticata ca neconstitutionala.
    Curtea observa ca in solutionarea cauzei aflate pe rolul instantei de judecata, si anume cererea de apel pe care autorul exceptiei a formulat-o impotriva unei sentinte prin care i-a fost respinsa actiunea de acordare de daune morale, nu au relevanta dispozitiile Legii nr. 47/1992 criticate de autorul exceptiei pentru neconstitutionalitate. Astfel fiind, sub acest aspect exceptia este inadmisibila.
    2. Autorul exceptiei de neconstitutionalitate sustine ca prevederile art. 27 pct. 1, art. 156, art. 167 alin. 1, art. 186 alin. 1, art. 225 si ale art. 295 alin. 2 din Codul de procedura civila contravin dispozitiilor art. 1 alin. (3), art. 11 alin. (1) si (2), art. 16 alin. (2), art. 18 alin. (1), art. 20 alin. (1) si (2), art. 22 alin. (1), art. 23 alin. (8), art. 24, art. 50 alin. (1) si (2) si ale art. 123 alin. (1) si (2) din Constitutie. Analizand aceste critici, Curtea constata ca nu sunt intemeiate, prevederile legale criticate fiind conforme dispozitiilor constitutionale invocate in sustinerea exceptiei de neconstitutionalitate. In motivarea exceptiei, autorul acesteia indica mai multe texte constitutionale pretins a fi incalcate prin dispozitiile legale criticate, spre a dovedi, in principal, incalcarea acestora prin aceea ca legea nu limiteaza anumite prerogative acordate judecatorilor, cum ar fi: "limitarea la cine se refera interesul", prevazuta la art. 27 pct. 1 din Codul de procedura civila, textul art. 156 din Codul de procedura civila "permite judecatorului sa refuze amanarea judecarii [...]", prevederile art. 167 alin. 1 din Codul de procedura civila permit judecatorului "sa respinga ori si ce fel de dovada [...]", reglementarile prevazute la art. 186 din Codul de procedura civila "permit instantei respingerea nemotivata a martorilor", prevederile art. 225 din Codul de procedura civila "permit ilegalitatea ca paratul sa nu se prezinte la interogatoriu", iar art. 295 din Codul de procedura civila este criticat deoarece contine expresiile "va putea" si "daca", ceea ce, in opinia autorului exceptiei, "permite instantei sa fie subiectiva si sa comita ilegalitati". De aceea motivarea exceptiei poarta, in buna parte, asupra constitutionalitatii si legalitatii acestor norme permisive, reprosandu-li-se pretinsa obstructionare a justitiei, incalcarea normelor procedurale, subiectivismul si arbitrariul. Or, legitimitatea constitutionala a interpretarii legii de catre judecator deriva din dispozitiile art. 123 alin. (2), potrivit carora "Judecatorii sunt independenti si se supun numai legii". Organul legislativ, emitent de norme juridice, poate sa fie mai restrictiv, obligandu-l pe judecator sa fie mai apropiat de lege. Acelasi legiuitor poate insa prefera, tinand seama de diversitatea si complexitatea relatiilor sociale, o redactare generala a legii, fara a intra in detalii, impunand judecatorului sa determine semnificatia concreta a normei legale in raport cu datele spetei pe care o solutioneaza. In consecinta, raportandu-se la aceasta categorie de critici, Curtea constata ca instituirea prin lege a unei modalitati sau a alteia de reglementare a procedurii de judecata in solutionarea cauzelor civile este o optiune a legiuitorului, in conformitate cu dispozitiile art. 125 alin. (3), potrivit carora "Competenta si procedura de judecata sunt stabilite de lege".

    Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (3) si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, cu majoritate de voturi in ceea ce priveste dispozitiile art. 156 din Codul de procedura civila si cu unanimitate de voturi in ceea ce priveste dispozitii legale,

    CURTEA
    In numele legii
    DECIDE:

    1. Respinge, ca fiind inadmisibila, exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 16, ale art. 24 alin. (1) si ale art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, exceptie ridicata de Anton Sommert in Dosarul nr. 2.053/2000 al Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a IV-a civila.
    2. Respinge, ca fiind neintemeiata, exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 27 pct. 1, art. 156, art. 167 alin. 1, art. 186 alin. 1, art. 225 si ale art. 295 din Codul de procedura civila, exceptie ridicata de acelasi autor in acelasi dosar.
    Definitiva si obligatorie.
    Pronuntata in sedinta publica din data de 6 februarie 2002.

          PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
              prof. univ. dr. NICOLAE POPA

                              Magistrat asistent,
                              Mihai Paul Cotta