DECIZIE Nr.
335 din 3 aprilie 2007
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. I din Ordonanta de urgenta a
Guvernului nr. 58/2005 pentru modificarea Legii nr. 301/2004 - Codul penal si a
Legii nr. 294/2004 privind executarea pedepselor si a masurilor dispuse de
organele judiciare in cursul procesului penal, precum si ale art. VI din
Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 50/2006 privind unele masuri pentru
asigurarea bunei functionari a instantelor judecatoresti si parchetelor si
pentru prorogarea unor termene
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 325 din 15 mai 2007
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokar
Gabor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Tudorel Toader - judecător
Marinela Mincă - procuror
Benke Karoly -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.
58/2005 pentru modificarea Legii nr. 301/2004 - Codul penal şi a Legii nr.
294/2004 privind executarea pedepselor şi a măsurilor dispuse de organele
judiciare în cursul procesului penal, precum şi ale art. VI din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 50/2006 privind
unele măsuri pentru asigurarea bunei funcţionări a instanţelor judecătoreşti şi
parchetelor şi pentru prorogarea unor termene, excepţie ridicată de Marius
Ionescu în Dosarul nr. 2.463/62/2006 al Tribunalului Braşov - Secţia penală.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului
Public pune concluzii de respingere ca inadmisibilă a excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 58/2005, întrucât acestea
şi-au încetat aplicabilitatea, şi ca neîntemeiată a celei privind dispoziţiile
art. VI din Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 50/2006, având în vedere că acestea nu contravin art.
115 alin. (4) din Constituţie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 9 noiembrie
2006, pronunţată în Dosarul nr. 2.463/62/2006, Tribunalul Braşov - Secţia
penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 58/2005 pentru modificarea
Legii nr. 301/2004 - Codul penal şi a Legii nr. 294/2004 privind executarea
pedepselor şi a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului
penal, precum şi ale art. VI din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 50/2006 privind unele
măsuri pentru asigurarea bunei funcţionări a instanţelor judecătoreşti şi
parchetelor şi pentru prorogarea unor termene, excepţie
ridicată de Marius Ionescu cu prilejul soluţionării unei contestaţii la
executare.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia apreciază că amânarea
repetată sine die a
intrării în vigoare a Legii nr. 301/2004 încalcă grav Constituţia. Se mai arată
că Guvernul legiferează în mod discreţionar, contrar principiului separaţiei
puterilor în stat.
Tribunalul Braşov - Secţia penală apreciază excepţia de
neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată. Se arată că instanţa de contencios
constituţional, prin mai multe decizii, a constatat constituţionalitatea
Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 58/2005 în raport cu critici similare. In
ceea ce priveşte dispoziţiile art. VI din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 50/2006, instanţa
apreciază că acestea nu încalcă art. 115 alin. (4) din Constituţie şi că acest
text constituţional nu limitează dreptul Guvernului de a adopta mai multe ordonanţe
de urgenţă, chiar referitoare la acelaşi act normativ.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Avocatul Poporului apreciază
că excepţia de neconstituţionalitate privind Ordonanţa de urgenţă a Guvernului
nr. 58/2005 este inadmisibilă, textul criticat nemaifiind în vigoare. Cu
privire la dispoziţiile art. VI din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 50/2006, se apreciază că acestea sunt
constituţionale, ordonanţa de urgenţă fiind adoptată cu respectarea art. 115 alin. (4) din
Constituţie. Totodată, se arată că dispoziţiile art. 76 alin. (2) din
Constituţie, invocate în susţinerea excepţiei, nu au incidenţă în cauză.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere
asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile
procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum
a fost formulat, îl constituie dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului
nr. 58/2005 pentru modificarea Legii nr. 301/2004 - Codul penal şi a Legii nr.
294/2004 privind executarea pedepselor şi a măsurilor dispuse de organele
judiciare în cursul procesului penal, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 552
din 28 iunie 2005, precum şi ale art. VI din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 50/2006 privind unele
măsuri pentru asigurarea bunei funcţionări a instanţelor judecătoreşti şi
parchetelor şi pentru prorogarea unor termene, publicată în Monitorul Oficial
al României, Partea I, nr. 566
din 30 iunie 2006. Curtea reţine că, în realitate, astfel cum rezultă din
motivarea excepţiei, sunt criticate numai prevederile art. I din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.
58/2005 şi ale art. VI din
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 50/2006, care au următorul cuprins:
- Art. I din Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 58/2005 - „Articolul 512 din Legea nr. 301/2004 - Codul penal, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 575 din 29 iunie 2004, se modifică şi va avea următorul
cuprins:
«Art. 512. - Prezentul cod intră în vigoare la data
de 1 septembrie 2006».";
- Art. VI din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 50/2006 - „Termenul prevăzut la art. 512 din
Legea nr. 301/2004 - Codul penal, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr.
575 din 29 iunie 2004, cu modificările ulterioare, şi la art. 97 alin. (1) din
Legea nr. 294/2004 privind executarea pedepselor şi a măsurilor dispuse de
organele judiciare în cursul procesului penal, publicată în Monitorul Oficial
al României, Partea I, nr. 591 din 1 iulie 2004, cu modificările ulterioare, se prorogă la
data de 1 septembrie 2008."
Textele constituţionale invocate în susţinerea
excepţiei sunt cele ale art. 1 alin. (4) privind separaţia şi echilibrul
puterilor în stat, ale art. 76 alin. (2) privind adoptarea legilor şi
hotărârilor şi ale art. 115 alin. (4) privind delegarea legislativă.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată,
Curtea reţine următoarele:
I. Curtea s-a mai pronunţat
cu privire la problema admisibilităţii excepţiei de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. I din
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 58/2005, invocată ulterior datei de 1
septembrie 2006, iar prin Decizia nr. 705 din 19 octombrie 2006, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, 951 din 24 noiembrie 2006, a statuat că dispoziţiile Ordonanţei de
urgenţă a Guvernului nr. 58/2005, potrivit cărora a fost stabilit un termen de
intrare în vigoare a anumitor acte normative, şi-au încetat aplicabilitatea.
Astfel, conform art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992
privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, aceasta decide
asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj
comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei
dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare.
Prin urmare, excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. I din
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 58/2005 urmează a fi respinsă ca
inadmisibilă.
II. In ceea ce priveşte
critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. VI
din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 50/2006,
Curtea reţine că adoptarea ordonanţelor de urgenţă este condiţionată de
existenţa unor „situaţii extraordinare a căror reglementare nu poate fi
amânată", iar Guvernul este obligat să motiveze urgenţa în cuprinsul
ordonanţei. In cauza de faţă se constată că Guvernul a motivat această urgenţă
în cuprinsul ordonanţei prin existenţa unor deficienţe şi lacune ale Legii nr.
301/2004 - Codul penal, „constatate cu ocazia evaluării şi analizei, în cadrul
comisiei constituite în cadrul Ministerului Justiţiei, a aspectelor semnalate
de instanţele judecătoreşti şi parchete, precum şi controversele privind
interpretarea dispoziţiilor acesteia, [de unde] a rezultat concluzia că în
forma actuală Codul penal adoptat în anul 2004 nu poate
intra în vigoare, fiind necesară reanalizarea anumitor
soluţii propuse prin noul Cod penal şi regândirea anumitor instituţii pentru a
oferi soluţii viabile, moderne, dar mai cu seamă eficiente, în acord cu
legislaţiile penale occidentale şi cu tendinţele politicii penale europene".
De asemenea, s-a mai arătat că, prin Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 58/2005, s-a amânat intrarea în vigoare a Legii nr.
301/2004 - Codul penal şi a Legii nr. 94/2004 privind executarea pedepselor şi
a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal până la
data de 1 septembrie 2006, întrucât până la această dată nu sunt posibile
promovarea şi intrarea în vigoare a unui proiect de lege care să remedieze
deficienţele constatate.
Având în vedere cele de mai sus, Curtea constată că
această ordonanţă de urgenţă nu a fost adoptată pe motive de oportunitate, ci
din nevoia urgentă de a asigura eficienţa sistemului judiciar penal, în sensul
de a nu da posibilitatea intrării în vigoare a unei legi incomplet adaptate. In
caz contrar, s-ar fi ajuns la o perturbare a acestui sistem, cu consecinţe
deosebit de grave. Prin urmare, ordonanţa de urgenţă analizată respectă
cerinţele imperative stabilite de art. 115 alin. (4) din Constituţie.
Curtea reţine că dispoziţiile art. 1 alin. (4) din
Constituţie, invocate în susţinerea excepţiei, nu au incidenţă în cauză,
întrucât în acest caz Guvernul nu acţionează ca autoritate administrativă, ci
în baza delegării exprese prevăzute de art. 115 alin. (4) din Constituţie. De
asemenea, nici prevederile art. 76 alin. (2) nu au incidenţă în cauză, întrucât
acestea se referă la majoritatea necesară pentru adoptarea legilor ordinare de
către Parlament, pe când, în cauză, este criticată o ordonanţă de urgenţă emisă
de Guvern.
Având în vedere cele expuse mai sus, nu se poate susţine în niciun fel încălcarea prevederilor
constituţionale invocate.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
I. Respinge, ca fiind
inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.
58/2005 pentru modificarea Legii nr. 301/2004 - Codul penal şi a Legii nr.
294/2004 privind executarea pedepselor şi a măsurilor dispuse de organele
judiciare în cursul procesului penal, excepţie ridicată de Marius Ionescu în
Dosarul nr. 2.463/62/2006 al Tribunalului Braşov - Secţia penală.
II. Respinge, ca fiind
neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. VI din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului
nr. 50/2006 privind unele măsuri pentru asigurarea bunei funcţionări a
instanţelor judecătoreşti şi parchetelor şi pentru prorogarea unor termene,
excepţie ridicată de acelaşi autor în acelaşi dosar.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 3 aprilie
2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Benke Karoly