DECIZIE Nr.
377 din 25 martie 2008
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate
a dispozitiilor art. I pct. 2 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.
134/2005 pentru modificarea si completarea Ordonantei de urgenta a Guvernului
nr. 43/2002 privind Directia Nationala Anticoruptie
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 336 din 30 aprilie 2008
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Marinela Mincă - procuror
Afrodita Laura Tutunaru - maqistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I pct. 2 din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 134/2005 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă
a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia Naţională Anticorupţie, excepţie
ridicată de Petrică Munteanu, Lucian Mata, Aurora Parvu şi Doina Gheondea în
Dosarul nr. 1.510/118/2007 al Tribunalului Constanţa - Secţia penală.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza se află în stare de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca
neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 18 octombrie 2007, pronunţată în
Dosarul nr. 1.510/118/2007, Tribunalul Constanţa - Secţia penală a sesizat
Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art.
I pct. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 134/2005 (respectiv art. 1
din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 în forma dată prin Ordonanţa
de urgenţă a Guvernului nr. 134/2005), astfel
cum a fost modificat prin Legea nr. 54/2006, excepţie
ridicată de Petrică Munteanu, Lucian Mata, Aurora Parvu şi Doina Gheondea în
dosarul de mai sus având ca obiect soluţionarea unei cauze penale.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorii acesteia susţin că prevederile legale menţionate încalcă
dispoziţiile constituţionale ale art. 115 alin. (1), (3), (4) şi (6)
referitoare la Delegarea legislativă, ale art. 61 alin. (1) referitoare
la Parlament ca unică autoritate legiuitoare a ţării şi ale art. 147 alin. (4)
referitoare la efectele deciziilor Curţii Constituţionale.
Autorii excepţiei susţin că nu sunt întrunite cele trei
condiţii cumulative care justifică adoptarea unei ordonanţe de urgenţă de către
executiv, respectiv situaţia extraordinară, imposibilitatea de amânare a
reglementării şi motivarea urgenţei. Mai arată că Guvernul ar fi avut şi alte
posibilităţi de reglementare în acest domeniu, având în vedere că şi-ar fi
putut angaja răspunderea în faţa Parlamentului. De asemenea, situaţia
extraordinară care trebuie reglementată de urgenţă nu poate fi catalogată ca
atare în cazul în care este rezultatul acţiunii ori inacţiunii Guvernului.
Altfel spus, în pofida principiului nemo auditur
propriam turpitudinem allegans, Guvernul a uzurpat
puterea legiuitoare a Parlamentului.
Prin textul legal criticat se suprimă, în opinia
autorilor excepţiei, o componentă foarte importantă a Ministerului Public, şi anume Parchetul Naţional Anticorupţie,
ca instituţie de sine stătătoare, funcţionând pe lângă Inalta Curte de Casaţie
şi Justiţie, şi, în acelaşi timp, se modifică fundamental modul de organizare,
funcţionare şi competenţa celei mai importante componente a acestui minister,
adică a Parchetului de pe lângă Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin
crearea în structura acestuia a unei entităţi autonome, cu personalitate
juridică, având o componentă proprie foarte importantă.
In sfârşit, dispoziţiile legale criticate contravin şi
prevederilor constituţionale referitoare la efectele deciziilor Curţii
Constituţionale. Astfel, deşi se dă satisfacţie art. 72 alin. (2) din
Constituţie şi Deciziei Curţii Constituţionale nr. 235/2005, în realitate nu
este vorba decât de o fraudă la lege, care, în mod formal, permite înfiinţarea
unui parchet distinct, mascat sub forma unei structuri interne a Parchetului de
pe lângă Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Tribunalul Constanţa - Secţia penală opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată
preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului
Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
Guvernul apreciază că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 134/2005 a fost adoptată în condiţiile şi cu
respectarea dispoziţiilor cuprinse în Constituţie.
Avocatul Poporului consideră
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece textele legale
criticate referitoare la înfiinţarea Direcţiei Naţionale Anticorupţie, ca
structură cu personalitate juridică în cadrul Parchetului de pe lângă Inalta
Curte de Casaţie şi Justiţie, sunt în deplină concordanţă cu dispoziţiile din
Legea fundamentală potrivit cărora „Parlamentul este organul reprezentativ
suprem al poporului român şi unica autoritate legiuitoare a ţării".
De asemenea, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.
134/2005 a fost aprobată prin Legea nr. 54/2006, sens în care face trimitere la
Decizia Curţii Constituţionale nr. 95/2006 prin care s-a statuat că
„ordonanţele Guvernului aprobate de Parlament prin lege, în conformitate cu
prevederile art. 115 alin. (7) din Constituţie, încetează să mai fie acte
normative de sine stătătoare şi devin, ca efect al aprobării de către
autoritatea legiuitoare, acte normative cu caracter de lege".
Dispoziţiile art. 115 alin. (1)
şi (3) şi ale art. 147 alin. (4) din Constituţie nu sunt incidente în cauza de
faţă.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de
sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul
întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale
criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992,
retine următoarele:
Curtea Constituţională constată că a fost legal
sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din
Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr.
47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. I pct. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.
134/2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 899 din 7
octombrie 2005, modificat prin articolul unic pct. 1 al Legii nr. 54/2006
privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 134/2005, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 226 din 13 martie 2006, care au
următorul conţinut:
„Prin prezenta ordonanţă de urgenţă se înfiinţează
Direcţia Naţională Anticorupţie, ca structură cu personalitate juridică, în
cadrul Parchetului de pe lângă Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin
reorganizarea Parchetului Naţional Anticorupţie."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că autorii excepţiei şi-au fundamentat criticile pe motive extrinseci,
după care, ulterior, preluându-le axiomatic, au procedat la o analiză
sistematică a altor texte referitoare la principiul separaţiei puterilor în
stat, la efectele deciziilor Curţii Constituţionale, la domeniile în care nu
pot fi adoptate ordonanţe de
urgenţă şi au contras alte argumente de neconstituţionalitate ce ţin de fond.
După cum se poate observa, excepţia vizează dispoziţii
din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 134/2005, care a fost aprobată prin Legea
nr. 54/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 226 din 13 martie 2006. Aşa fiind,
actul normativ criticat a devenit, ca efect al aprobării, act cu caracter de
lege, chiar dacă din raţiuni de tehnică legislativă, alături de datele legii de
aprobare, conservă şi elementele de identificare atribuite la adoptarea sa de
către Guvern (a se vedea Decizia nr. 95 din 8 februarie 2006, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 177 din 23 februarie 2006). Pe
cale de consecinţă, eventualele critici de neconstituţionalitate care urmăreau
nerespectarea de către executiv a cerinţelor şi criteriilor referitoare la
condiţiile adoptării unor ordonanţe de urgenţă, precum şi la domeniile în care
nu pot fi adoptate astfel de acte, nu mai subzistă.
In plus, Legea nr. 54/2006 a fost adoptată de
Parlamentul României, ca unică autoritate legiuitoare a ţării, cu respectarea
prevederilor art. 75 şi ale art. 76 alin. (1) din Constituţia României.
Celelalte prevederi
constituţionale invocate nu au incidenţă în cauză.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art .I pct. 2
din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 134/2005 pentru modificarea şi
completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia
Naţională Anticorupţie, excepţie ridicată de Petrică Munteanu, Lucian Mata,
Aurora Parvu şi Doina Gheondea în Dosarul nr. 1.510/118/2007 al Tribunalului
Constanţa - Secţia penală.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 25 martie
2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Afrodita Laura Tutunaru