DECIZIE Nr. 373 din 28 septembrie 2004
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. II alin.
(1) din Legea nr. 232/2003 pentru aprobarea Ordonantei Guvernului nr. 36/2003
privind corelarea unor dispozitii din legislatia financiar-fiscala, precum si a
dispozitiilor art. 250 alin. (1) pct. 11 lit. l) si n) si ale art. 257 lit. j)
din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal
ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 971 din 22 octombrie 2004
Ioan Vida - presedinte
Nicolae Cochinescu - judecator
Aspazia Cojocaru - judecator
Constantin Doldur - judecator
Acsinte Gaspar - judecator
Kozsokar Gabor - judecator
Petre Ninosu - judecator
Ion Predescu - judecator
Serban Viorel Stanoiu - judecator
Florentina Balta - procuror
Valentina Barbateanu - magistrat-asistent
Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a
prevederilor art. I pct. 11, 12 si 23 din Legea nr. 232/2003 pentru aprobarea
Ordonantei Guvernului nr. 36/2003 privind corelarea unor dispozitii din
legislatia financiar-fiscala, exceptie ridicata de Radu Stefan Mazare, primarul
municipiului Constanta, in Dosarul nr. 9.561/2003 al Judecatoriei Constanta.
La apelul nominal partile lipsesc, procedura de citare fiind legal
indeplinita.
Dosarul fiind in stare de judecata, s-a dat cuvantul reprezentantului
Ministerului Public, care sustine ca prevederile art. I pct. 11 si 12 din Legea
nr. 232/2003 pentru aprobarea Ordonantei Guvernului nr. 36/2003 au fost
abrogate, substanta lor fiind preluata, insa, intr-o reglementare ulterioara.
Astfel, obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie art. 250
alin. (1) pct. 11 lit. l) si n) si art. 257 lit. j) din Legea nr. 571/2003
privind Codul fiscal. Arata ca aceste dispozitii de lege au mai fost supuse
controlului de constitutionalitate, prin Decizia nr. 154 din 30 martie 2004, Curtea
Constitutionala respingand exceptia ca neintemeiata. Apreciaza ca in cauza nu
au intervenit elemente noi de natura sa determine modificarea solutiei
pronuntate in decizia mentionata. Referitor la critica art. I pct. 23 din Legea
nr. 232/2003, mentioneaza ca, de fapt, aceasta se refera la dispozitiile art.
II alin. (1) din aceeasi lege, acestea din urma fiind abrogate ulterior
sesizarii Curtii, prin Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, fara sa fie
preluate in actul normativ abrogator. In conformitate cu prevederile art. 29
alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, considera ca exceptia de
neconstitutionalitate a acestor prevederi a devenit inadmisibila, solicitand
respingerea acesteia.
CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
Prin Incheierea din 11 noiembrie 2003, pronuntata in Dosarul nr.
9.561/2003, Judecatoria Constanta a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia
de neconstitutionalitate a prevederilor art. I pct. 11, 12 si 23 din Legea nr.
232/2003 pentru aprobarea Ordonantei Guvernului nr. 36/2003 privind corelarea
unor dispozitii din legislatia financiar-fiscala. Exceptia a fost ridicata de
Radu Stefan Mazare, primarul municipiului Constanta, intr-o cauza civila avand
ca obiect solutionarea cererii de anulare a unei dispozitii a primarului.
In motivarea exceptiei se sustine ca textele de lege criticate incalca
principiul constitutional al autonomiei locale, cel al ocrotirii egale a
dreptului de proprietate privata, precum si principiul neretroactivitatii
legii. De asemenea, autorul exceptiei considera ca "exceptarea
discriminatorie din text de la plata taxei de folosinta a terenului incalca
art. 53 alin. (2) din Constitutie, care prevede necesitatea unei asezari juste
a sarcinilor fiscale". In continuare, arata ca textul de lege ce formeaza
obiectul exceptiei de neconstitutionalitate instituie o ingradire a drepturilor
consiliului local, contrara dispozitiilor constitutionale referitoare la
restrangerea exercitiului unor drepturi si libertati. In final, apreciaza ca
"reglementarea lezeaza competentele reglementate prin art. 138 alin. (1)
si (2) din Constitutie".
Judecatoria Constanta apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. I pct. 11, 12 si 23 din Legea nr. 232/2003 este
neintemeiata. In acest sens, afirma ca instituirea unor exceptii legale de la
plata impozitelor si taxelor locale stabilite de consiliile locale nu incalca
principiul autonomiei locale si nici nu inlatura competenta consiliului local
in stabilirea acestor taxe. Textul ce le instituie nu are caracter
discriminatoriu, deoarece se refera la toti cei ce si-au desfasurat activitatea
pe terenurile aferente lucrarilor indicate.
Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata,
incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale
Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra
exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
Guvernul considera ca exceptia de neconstitutionalitate este inadmisibila.
In sustinerea punctului de vedere se arata ca dispozitiile criticate au mai
facut obiectul controlului de constitutionalitate intr-o cauza in care acelasi
autor a invocat aceleasi motive de neconstitutionalitate prin raportare la
aceleasi texte constitutionale, pronuntandu-se Decizia Curtii Constitutionale
nr. 154 din 30 martie 2004. Pe acest considerent apreciaza ca in cauza exista
autoritate de lucru judecat, care face inadmisibila exceptia. De asemenea,
precizeaza ca textele de lege criticate se refera la modificari si completari
aduse Ordonantei Guvernului nr. 36/2002, care a fost expres si integral
abrogata prin dispozitiile art. 298 alin. (1) pct. 27 din Legea nr. 571/2003
privind Codul fiscal, prevederile privind impozitele si taxele locale fiind
revizuite si restructurate in noua reglementare.
Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele
lor de vedere.
CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul
intocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale
criticate, raportate la prevederile Constitutiei, republicata, precum si
dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit
dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, republicata, precum si ale art.
1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, republicata in
Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 643 din 16 iulie 2004, sa
solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate, asa cum a fost ridicata in
fata instantei de fond, il constituie art. I pct. 11 si 12 din Legea nr.
232/2003 pentru aprobarea Ordonantei Guvernului nr. 36/2003 privind corelarea
unor dispozitii din legislatia financiar-fiscala, publicata in Monitorul
Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 373 din 31 mai 2003, care prevad modificarea
subpct. (12) si (14) ale pct. 7 din anexa nr. 2, respectiv a pct. 5 al lit. B a
anexei nr. 5 din Ordonanta Guvernului nr. 36/2002, republicata, cu modificarile
si completarile ulterioare, referitoare la scutirea de impozit asupra unor
constructii si terenuri, dispozitii care, astfel modificate, au urmatorul
cuprins:
- Anexa nr. 2: "Lista cuprinzand cladirile care nu sunt supuse
impozitului [...]. 7. Constructii speciale: [...] (12) constructii
hidrometrice, oceanografice, hidrometeorologice, hidrotehnice, de imbunatatiri
funciare, porturi, canale navigabile cu ecluzele si statiile de pompare aferente
canalelor; [...] (14) retele si conducte pentru transportul apei, al produselor
petroliere, gazelor si lichidelor industriale, retele si conducte de
termoficare si retele de canalizare.";
- Anexa nr. 5: "Terenurile pentru care nu se datoreaza impozitul si
taxa pe teren [...] B. Nu se datoreaza taxa pe teren pentru: [...] 5.
terenurile aferente complexelor hidrotehnice sau de navigatie, porturilor,
canalelor navigabile, inclusiv ecluzele si statiile de pompare aferente
acestora, precum si terenurile aferente lucrarilor de imbunatatiri
funciare."
De asemenea, autorul exceptiei invoca si neconstitutionalitatea pct. 23 al
art. I din Legea nr. 232/2003, insa din analiza criticii de
neconstitutionalitate se poate constata ca, in realitate, acesta se refera la
dispozitiile art. II alin. (1) din aceeasi lege, care stabilesc ca:
"Modificarile si completarile aduse prin prezenta lege la Legea nr.
414/2002 privind impozitul pe profit, precum si cele aduse prin prezenta lege
la Ordonanta Guvernului nr. 36/2002 privind impozitele si taxele locale se
aplica incepand cu anul fiscal 2003."
In opinia autorului exceptiei de neconstitutionalitate, textele de lege
criticate incalca art. 15 alin. (2), art. 41 alin. (2), art. 49, art. 53 alin.
(2), art. 119 si 138, care, in urma revizuirii si republicarii Constitutiei in
Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 767 din 31 octombrie 2003, au
devenit art. 15 alin. (2), art. 44 alin. (2), art. 53, art. 56 alin. (2), art.
120 alin. (1) si art. 139, avand urmatorul continut:
- Art. 15 alin. (2): "Legea dispune numai pentru viitor, cu exceptia
legii penale sau contraventionale mai favorabile.";
- Art. 44 alin. (2): "Proprietatea privata este garantata si ocrotita
in mod egal de lege, indiferent de titular. Cetatenii straini si apatrizii pot
dobandi dreptul de proprietate privata asupra terenurilor numai in conditiile
rezultate din aderarea Romaniei la Uniunea Europeana si din alte tratate
internationale la care Romania este parte, pe baza de reciprocitate, in conditiile
prevazute prin lege organica, precum si prin mostenire legala.";
- Art. 53: "(1) Exercitiul unor drepturi sau al unor libertati poate
fi restrans numai prin lege si numai daca se impune, dupa caz, pentru: apararea
securitatii nationale, a ordinii, a sanatatii ori a moralei publice, a
drepturilor si a libertatilor cetatenilor; desfasurarea instructiei penale;
prevenirea consecintelor unei calamitati naturale, ale unui dezastru ori ale
unui sinistru deosebit de grav.
(2) Restrangerea poate fi dispusa numai daca este necesara intr-o societate
democratica. Masura trebuie sa fie proportionala cu situatia care a
determinat-o, sa fie aplicata in mod nediscriminatoriu si fara a aduce atingere
existentei dreptului sau a libertatii.";
- Art. 56 alin. (2): "Sistemul legal de impuneri trebuie sa asigure
asezarea justa a sarcinilor fiscale.";
- Art. 120 alin. (1): "Administratia publica din unitatile
administrativ-teritoriale se intemeiaza pe principiile descentralizarii,
autonomiei locale si deconcentrarii serviciilor publice.";
- Art. 139: "(1) Impozitele, taxele si orice alte venituri ale
bugetului de stat si ale bugetului asigurarilor sociale de stat se stabilesc
numai prin lege.
(2) Impozitele si taxele locale se stabilesc de consiliile locale sau
judetene, in limitele si in conditiile legii.
(3) Sumele reprezentand contributiile la constituirea unor fonduri se
folosesc, in conditiile legii, numai potrivit destinatiei acestora."
Din examinarea exceptiei de neconstitutionalitate rezulta urmatoarele:
Ulterior sesizarii Curtii Constitutionale, Ordonanta Guvernului nr. 36/2002
privind impozitele si taxele locale, republicata, cu modificarile si
completarile ulterioare, a fost expres si integral abrogata prin art. 298 alin.
(1) pct. 27 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal (publicata in Monitorul
Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 927 din 23 decembrie 2003). Dispozitiile
subpct. (12) si (14) ale pct. 7 din anexa nr. 2, precum si cele ale pct. 5 al
lit. B a anexei nr. 5 din Ordonanta Guvernului nr. 36/2002, republicata, cu
modificarile si completarile ulterioare, au fost insa preluate, cu un continut
similar, in actul normativ abrogator, in continutul prevederilor art. 250 alin.
(1) pct. 11 lit. l) si n), precum si in cele ale art. 257 lit. j).
In jurisprudenta sa, Curtea Constitutionala a statuat ca in situatia in
care prevederile unui act normativ au fost abrogate, dar solutia legislativa
prevazuta de acestea a fost preluata in continutul altui act normativ, Curtea
se va pronunta asupra dispozitiilor corespunzatoare din noua reglementare. In
consecinta, in prezenta cauza Curtea urmeaza sa se pronunte asupra
dispozitiilor art. 250 alin. (1) pct. 11 lit. l) si n), precum si ale art. 257
lit. j) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, care au urmatorul
continut:
- Art. 250 alin. (1) pct. 11 lit. l) si n): "(1) Impozitul pe cladiri
nu se datoreaza pentru: [...] 11. oricare dintre urmatoarele constructii
speciale: [...] l) constructii hidrometrice, oceanografice, hidrometeorologice,
hidrotehnice, de imbunatatiri funciare, porturi, canale navigabile cu ecluzele
si statiile de pompare aferente canalelor; [...] n) retele si conducte pentru
transportul sau distributia apei, produselor petroliere, gazelor si lichidelor
industriale, retele si conducte de termoficare si retele de canalizare;";
- Art. 257 lit. j): "Impozitul pe teren nu se datoreaza pentru: [...]
j) orice terenuri legate de sistemele hidrotehnice sau de navigatie, terenurile
aferente infrastructurii portuare, canalelor navigabile, inclusiv ecluzele si
statiile de pompare aferente acestora, precum si terenurile aferente lucrarilor
de imbunatatiri funciare."
In ceea ce priveste dispozitiile art. II alin. (1) din Legea nr. 232/2003,
referitoare la aplicarea modificarilor si completarilor Ordonantei Guvernului
nr. 36/2002 incepand cu anul fiscal 2003, Curtea constata ca acestea au fost
abrogate prin Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, nefiind preluate in
actul normativ abrogator. Intrucat, in conformitate cu prevederile art. 29
alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata in Monitorul Oficial al Romaniei,
Partea I, nr. 643 din 16 iulie 2004, "Curtea Constitutionala decide asupra
exceptiilor [...] privind neconstitutionalitatea unei legi sau ordonante ori a
unei dispozitii dintr-o lege sau dintr-o ordonanta in vigoare [...]",
exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. II alin. (1) din Legea
nr. 232/2003 urmeaza sa fie respinsa ca devenita inadmisibila.
In continuare, Curtea observa ca art. 250 alin. (1) pct. 11 lit. l) si n)
si art. 257 lit. j) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal au mai facut
obiectul controlului de constitutionalitate, prin raportare la aceleasi texte
constitutionale ca si in cauza de fata si cu o motivare identica. Prin Decizia
nr. 154 din 30 martie 2004, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea
I, nr. 466 din 25 mai 2004, Curtea Constitutionala a respins exceptia de
neconstitutionalitate a textelor de lege mentionate. In argumentarea acestei
solutii, Curtea a retinut ca "stabilirea prin lege a obligatiei de plata a
anumitor impozite sau taxe, ca si a eventualelor scutiri de la plata acestora,
tine de optiunea exclusiva a legiuitorului, cu conditia ca aceste reglementari
sa se aplice in mod uniform pentru situatii egale". In legatura cu critica
intemeiata pe dispozitiile art. 120 alin. (1) din Constitutie, republicata,
prin decizia mai sus citata, Curtea a statuat ca principiul autonomiei locale
"nu presupune totala independenta si competenta exclusiva a autoritatilor
publice din unitatile administrativ-teritoriale, ci acestea sunt obligate sa se
supuna reglementarilor legale general valabile pe intreg teritoriul tarii,
dispozitiilor legale adoptate pentru protejarea intereselor nationale". De
asemenea, prin aceeasi decizie, Curtea a constatat ca "autoritatile
administratiei publice locale nu au totala independenta nici in privinta
stabilirii impozitelor si taxelor locale. Astfel, potrivit art. 139 alin. (2)
din Constitutie, republicata, <<Impozitele si taxele locale se stabilesc
de consiliile locale sau judetene, in limitele si in conditiile legii>>.
Aceasta prevedere constitutionala obliga legiuitorul sa determine, la modul
general, domeniile, activitatile si veniturile pentru care consiliile locale
sau judetene sunt competente sa stabileasca impozite si taxe locale. In acelasi
sens, legea poate prevedea domeniile, activitatile, veniturile sau categoriile
de persoane scutite de la plata impozitelor ori taxelor locale.
Stabilirea obligatiei de plata a impozitelor si taxelor locale, precum si
scutirea de la plata unor impozite sau taxe pentru anumite bunuri ori venituri
sau pentru anumite categorii de contribuabili se intemeiaza pe principiul
asezarii juste a sarcinilor fiscale, prevazut de art. 56 alin. (2) din
Constitutie, republicata".
Asupra prevederilor constitutionale ale art. 44 alin. (2), referitoare la
garantarea si ocrotirea proprietatii private in mod egal de lege, indiferent de
titular, Curtea a retinut ca acestea nu au incidenta in cauza, "intrucat
bunurile la care se refera dispozitiile legale criticate constituie, potrivit
Legii nr. 213/1998 privind proprietatea publica si regimul juridic al acesteia,
bunuri apartinand domeniului public".
Argumentele care au justificat solutia Deciziei Curtii Constitutionale nr.
154 din 30 martie 2004 isi mentin valabilitatea si in prezenta cauza.
Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147
alin. (4) din Constitutie, republicata, precum si al art. 11 alin. (1) lit.
A.d) si al art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata in Monitorul
Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 643 din 16 iulie 2004,
CURTEA CONSTITUTIONALA
In numele legii
DECIDE:
1. Respinge, ca devenita inadmisibila, exceptia de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. II alin. (1) din Legea nr. 232/2003 pentru aprobarea
Ordonantei Guvernului nr. 36/2003 privind corelarea unor dispozitii din
legislatia financiar-fiscala, exceptie ridicata de Radu Stefan Mazare, primarul
municipiului Constanta, in Dosarul nr. 9.561/2003 al Judecatoriei Constanta.
2. Respinge, ca fiind neintemeiata, exceptia de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 250 alin. (1) pct. 11 lit. l) si n), precum si ale art. 257
lit. j) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, exceptie ridicata de
acelasi autor in acelasi dosar.
Definitiva si obligatorie.
Pronuntata in sedinta publica din data de 28 septembrie 2004.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat asistent,
Valentina Barbateanu