DECIZIE   Nr. 372 din  5 iulie 2005

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 50 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 792 din 31 august 2005

    Ioan Vida              - presedinte
    Nicolae Cochinescu     - judecator
    Constantin Doldur      - judecator
    Kozsokar Gabor         - judecator
    Acsinte Gaspar         - judecator
    Petre Ninosu           - judecator
    Ion Predescu           - judecator
    Serban Viorel Stanoiu  - judecator
    Florentina Balta       - procuror
    Irina Loredana Lapadat - magistrat-asistent

    Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 46 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, exceptie ridicata de Alexandru Vlad Ionescu in Dosarul nr. 3.484/2004 al Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a IV-a civila.
    La apelul nominal raspunde autorul exceptiei, Alexandru Vlad Ionescu, personal. Lipsesc celelalte parti, fata de care procedura de citare a fost legal indeplinita.
    Cauza fiind in stare de judecata, presedintele acorda cuvantul pe fond.
    Autorul exceptiei solicita Curtii Constitutionale sa constate ca art. 50 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 279 din 4 aprilie 2005, produce efecte doar pentru viitor, respectiv de la data republicarii legii in Monitorul Oficial al Romaniei. Se mai sustine, in esenta, ca prevederile art. 50 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 incalca dispozitiile art. 21 alin. (2) si ale art. 53 alin. (2) din Constitutie, prin faptul ca accesul liber la justitie este ingradit de instituirea unui termen pentru exercitarea acestuia. De asemenea, in fata instantei de contencios constitutional, autorul exceptiei mai invoca si incalcarea dispozitiilor art. 20 din Constitutie - Tratatele internationale privind drepturile omului, deoarece, in opinia acestuia, dreptul de acces liber la justitie este un drept fundamental al omului, protejat ca atare de art. 6 din Conventia pentru apararea drepturilor si a libertatilor fundamentale, precum si de art. 8 din Declaratia universala a drepturilor omului.
    Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neintemeiata, invocand in acest sens jurisprudenta Curtii Constitutionale in materie.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
    Prin Incheierea din 6 aprilie 2005, pronuntata in Dosarul nr. 3.484/2004, Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a IV-a civila a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 46 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989. Exceptia a fost ridicata de Alexandru Vlad Ionescu.
    In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate, asa cum a fost formulata in fata instantei de judecata, se sustine in esenta ca prevederile art. 46 alin. (5) din Legea nr. 10/2001, [devenit art. 50 alin. (5), in urma republicarii], "restrang in timp exercitiul dreptului de a revendica o proprietate", drept care "este imprescriptibil", contravenind astfel dispozitiilor constitutionale cuprinse in art. 21 alin. (2). Se mai arata ca textul de lege criticat contravine conditiilor in care poate interveni restrangerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertati, expres si limitativ prevazute de art. 53 din Constitutie.
    Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a IV-a civila apreciaza ca "exceptia nu poate fi promovata, in raport de jurisprudenta Curtii Constitutionale".
    Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
    Guvernul arata ca exceptia de neconstitutionalitate nu este intemeiata. In acest sens se precizeaza, invocandu-se jurisprudenta Curtii Constitutionale in materie, ca "institutia prescriptiei, in general, si termenele in raport cu care isi produce efectele aceasta, in special, nu pot fi considerate de natura sa ingradeasca accesul liber la justitie, finalitatea lor fiind, dimpotriva, de a-l facilita, prin asigurarea unui climat de ordine, indispensabil exercitarii in conditii optime a unui drept constitutional". Se mai arata ca in acest fel se previn efectele perturbatoare asupra stabilitatii si securitatii raporturilor juridice civile.
    Avocatul Poporului apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata. In acest sens arata ca "instituirea unui termen derogator de la dreptul comun, in care o persoana are posibilitatea de a se adresa instantei de judecata, nu incalca principiul constitutional al accesului liber la justitie". Se mai arata, invocandu-se jurisprudenta Curtii Constitutionale, ca "institutia prescriptiei, in general, si termenele in raport cu care isi produce efectele aceasta, nu pot fi considerate de natura sa ingradeasca accesul liber la justitie (...)".
    Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

    CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
    Asa cum rezulta din Incheierea de sesizare a Curtii Constitutionale din data de 6 aprilie 2005, obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie prevederile art. 46 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 75 din 14 februarie 2001.
    Legea nr. 10/2001 a fost republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 279 din 4 aprilie 2005, dandu-se textelor o noua numerotare. Astfel, art. 46 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 a devenit art. 50 alin. (5), fara a se modifica solutia legislativa anterioara.
    Prin prezenta decizie Curtea urmeaza sa se pronunte asupra constitutionalitatii acestui text de lege, care are urmatorul cuprins: "(5) Prin derogare de la dreptul comun, indiferent de cauza de nulitate, dreptul la actiune se prescrie in termen de un an de la data intrarii in vigoare a prezentei legi."
    Termenul de un an prevazut de art. 50 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 a fost prelungit succesiv, cu cate trei luni, prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 109/2001, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 460 din 13 august 2001, si prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 145/2001, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 720 din 12 noiembrie 2001.
    In opinia autorului exceptiei de neconstitutionalitate prevederile contravin dispozitiilor art. 21 alin. (2) si art. 53 din Constitutie, al caror continut este urmatorul:
    - Art. 21 alin. (2): "Nici o lege nu poate ingradi exercitarea acestui drept.";
    - Art. 53 alin. (1): "Exercitiul unor drepturi sau al unor libertati poate fi restrans numai prin lege si numai daca se impune, dupa caz, pentru: apararea securitatii nationale, a ordinii, a sanatatii ori a moralei publice, a drepturilor si a libertatilor cetatenilor; desfasurarea instructiei penale; prevenirea consecintelor unei calamitati naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav.
    (2) Restrangerea poate fi dispusa numai daca este necesara intr-o societate democratica. Masura trebuie sa fie proportionala cu situatia care a determinat-o, sa fie aplicata in mod nediscriminatoriu si fara a aduce atingere existentei dreptului sau a libertatii."
    Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea retine urmatoarele:
    In ceea ce priveste raportarea criticii de neconstitutionalitate la dispozitiile art. 20 din Constitutie, astfel cum a fost sustinuta in fata Curtii Constitutionale cu prilejul dezbaterilor, Curtea observa ca acestea nu pot fi primite, intrucat au fost formulate ulterior sesizarii instantei de contencios constitutional. Or, potrivit art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, "Sesizarile trebuie facute in forma scrisa si motivate.", iar conform dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, Curtea Constitutionala "hotaraste asupra exceptiilor de neconstitutionalitate privind legile si ordonantele, ridicate in fata instantelor judecatoresti sau de arbitraj comercial;". Rezulta, chiar din norma constitutionala, ca motivarea exceptiei, cu indicarea dispozitiilor constitutionale incalcate prin textul de lege criticat, trebuie facuta anterior sesizarii Curtii, si anume in momentul ridicarii exceptiei in fata instantei de judecata.
    Asadar, Curtea urmeaza sa analizeze constitutionalitatea textului de lege criticat doar in raport cu dispozitiile art. 21 alin. (2) si ale art. 53 din Constitutie, invocate in motivarea exceptiei de neconstitutionalitate formulata in fata instantei de fond.
    Curtea constata ca prevederile art. 46 alin. (5) din Legea nr. 10/2001, devenit art. 50 alin. (5) in urma republicarii legii, au mai facut obiectul controlului de constitutionalitate, prin raportare si la dispozitiile art. 21 din Constitutie. Astfel, prin Decizia nr. 296 din 8 iulie 2003, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 577 din 12 august 2003, s-a retinut ca "imprescriptibilitatea, consfintita cu titlu de principiu in legislatia civila, nu este consacrata ca atare in Constitutie. Asa fiind, legiuitorul poate, in considerarea unor ratiuni majore, sa deroge de la acest principiu, asa cum a procedat prin norma dedusa controlului, fara a indreptati calificarea reglementarii respective ca fiind neconstitutionala". S-a mai aratat in decizia mentionata ca "art. 46 alin. (5) din Legea nr. 10/2001, [devenit art. 50 alin. (5), in urma republicarii], recunoaste dreptul titularului la exercitarea actiunii in constatarea nulitatii absolute a actelor juridice de instrainare a imobilelor preluate in mod abuziv si asigura posibilitatea de valorificare a acestuia in cadrul unui termen, impus de ratiuni sociale majore, respectiv de evitarea unor stari de incertitudine prelungite in ceea ce priveste raporturile juridice civile, precum si de asigurarea stabilitatii si securitatii acestora, cu atat mai importante cu cat au ca obiect dreptul de proprietate".
    In prezenta cauza autorul exceptiei mai sustine neconstitutionalitatea textului de lege criticat prin raportare la dispozitiile art. 53 din Constitutie, aratand ca nici unul dintre cazurile in care poate fi restrans exercitiul unor drepturi sau al unor libertati nu justifica restrangerea accesului liber la justitie, in temeiul prevederilor legale criticate.
    Curtea constata ca aceste sustineri nu sunt intemeiate, deoarece in cauza nu este vorba de o restrangere a exercitiului dreptului de acces liber la justitie al persoanelor interesate, ci, in fapt, de conditionarea exercitarii acestui drept de respectarea anumitor termene procedurale.
    De asemenea, prin Decizia nr. 253 din 15 iunie 2004, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 728 din 12 august 2004, Curtea a retinut ca exercitarea unui drept de catre titularul sau nu poate avea loc decat cu respectarea anumitor exigente legale, intre care si stabilirea unor termene, dupa a caror expirare valorificarea respectivului drept nu mai este posibila.
    Mai mult, dispozitiile legale criticate sunt in concordanta si cu jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului referitoare la dreptul de acces la justitie. Astfel, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a statuat, in cauza "Golder contra Regatului Unit", 1975, ca "dreptul de acces la tribunale nu este un drept absolut", precum si ca "exista posibilitatea limitarilor implicit admise chiar in afara limitelor care circumscriu continutul oricarui drept".
    Solutiile pronuntate in deciziile anterior mentionate, precum si considerentele care au stat la baza acestora isi mentin valabilitatea si in prezenta cauza, intrucat nu au fost aduse elemente noi, de natura a determina o reconsiderare a jurisprudentei Curtii Constitutionale.

    Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1 - 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

    CURTEA CONSTITUTIONALA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 50 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, exceptie ridicata de Alexandru Vlad Ionescu in Dosarul nr. 3.484/2004 al Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a IV-a civila.
    Definitiva si general obligatorie.
    Pronuntata in sedinta publica din data de 5 iulie 2005.

          PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
              prof. univ. dr. IOAN VIDA

                              Magistrat asistent,
                              Irina Loredana Lapadat