DECIZIE Nr.
371 din 25 martie 2008
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 10 alin. (6) din Legea nr. 10/2001
privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6
martie 1945 - 22 decembrie 1989
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 349 din 6 mai 2008
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Acsinte Gaspar
-judecător
Ion Predescu
-judecător
Puskas Valentin
Zoltan -judecător
Tudorel Toader
-judecător
Ion Tiucă -
procuror
Maria Bratu -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 10 alin. (6) din Legea nr. 10/2001
privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6
martie 1945-22 decembrie 1989, excepţie ridicată de Ioan Munteanu în Dosarul
nr. 819/117/2007 al Tribunalului Cluj - Secţia civilă.
La apelul nominal se prezintă, pentru autorul
excepţiei, avocatul Dan C. Stegăroiu, cu delegaţie depusă la dosar. Lipseşte
cealaltă parte, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza se află în stare de
judecată.
Avocatul autorului excepţiei solicită admiterea
acesteia pentru aceleaşi motive pe care le-a invocat în notele scrise depuse la
dosar cu ocazia invocării excepţiei de neconstituţionalitate în faţa instanţei
de judecată.
Reprezentantul Ministerului
Public pune concluzii de respingere a excepţiei ca inadmisibilă, întrucât
criticile de neconstituţionalitate vizează o omisiune de reglementare.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările
dosarului, constată următoarele:
Prin Incheierea nr. 466/2007 din 13 iunie 2007,
pronunţată în Dosarul nr. 819/117/2007, Tribunalul Cluj - Secţia civilă a
sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 10 alin. (6) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în
perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, excepţie
ridicată de Ioan Munteanu.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că dispoziţiile de lege
criticate sunt contrare art. 1 alin. (5) din Legea fundamentală, potrivit
cărora „respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este
obligatorie". De aceea, având în vedere aceste dispoziţii
constituţionale, textul de lege criticat contravine art. 1156 din Codul civil,
care dispune că, „ori în ce chip ar pieri sau s-ar pierde lucrul furat,
pierderea sa nu liberează pe cel care l-a sustras de a face restituirea
preţului". Această prevedere cu valoare de principiu nu poate fi înfrântă
nici chiar de o lege specială, întrucât la instituirea obligaţiei de
restituire, chiar dacă pieirea s-ar datora forţei majore, s-a avut în vedere
sancţionarea unei conduite abuzive, care în speţă ar fi preluarea imobilului
fără titlu valabil.
Autorul excepţiei mai susţine că textul de lege
criticat contravine unui alt principiu din dreptul civil, anume acela „al
interzicerii" îmbogăţirii fără justă cauză, or, arată acesta, chiar şi în
condiţiile unor calamităţi naturale s-au încasat prime de asigurare „care nu pot profita celui care
prin abuz de lege a devenit proprietarul construcţiei".
Consideră, de asemenea, că prevederile de lege
criticate contravin şi art. 16 alin. (1) din Constituţie, deoarece proprietarii
cărora nu Ie-a fost confiscată averea au avut posibilitatea să ia măsuri de
conservare, astfel că riscul efectelor calamităţilor naturale a fost mai redus,
în timp ce proprietarii cărora Ie-a fost confiscată averea dobândită licit nu
au putut să ia aceste măsuri de conservare.
In continuare, este invocată şi încălcarea
dispoziţiilor constituţionale ale art. 21 alin. (3), cu motivarea că „ideea de
echitate se pierde, întrucât persoana îndreptăţită nu a beneficiat de fructele
cuvenite şi nu poate beneficia nici de compensaţia în bani pentru bunul
pierit".
Şi, în fine, apreciază că textul de lege criticat
contravine şi art. 44 alin. (3) şi (8) din Legea fundamentală, deoarece, prin
interpretarea lui „abuzivă", "se consfinţesc despăgubiri pentru
construcţiile preluate fără titlu valabil".
Tribunalul Cluj - Secţia civilă consideră că textul de lege criticat este
neconstituţional în raport de art. 44 alin. (3) şi (8) din Legea fundamentală,
„având în vedere faptul că s-a consacrat legal caracterul abuziv al preluării
imobilului la stat, fără ca fostul proprietar să fi beneficiat de o justă şi
prealabilă despăgubire şi fără ca exproprierea să se justifice pentru cazuri de
utilitate publică". In ce priveşte criticile de neconstituţionalitate în
raport cu celelalte dispoziţii constituţionale, arată că acestea sunt
neîntemeiate.
Potrivit art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul apreciază că
textul de lege criticat nu contravine dispoziţiilor constituţionale invocate.
Astfel, în ce priveşte invocarea încălcării art. 1 alin. (5) din Constituţie,
arată că între textul de lege criticat şi această dispoziţie constituţională nu
există o legătură directă. Eventuala atingere adusă normelor constituţionale se
apreciază în raport de alte dispoziţii din Legea fundamentală. Referitor la
încălcarea art. 16 alin. (1) din Constituţie, arată că motivarea autorului
porneşte de la o greşită comparaţie între situaţia persoanelor cărora nu li s-a
confiscat averea şi cele ale căror bunuri au fost preluate sub orice formă de
către stat. Cele două situaţii au ipoteze diferite, astfel că nu se poate
susţine încălcarea principiului constituţional al egalităţii în drepturi.
In ce priveşte încălcarea art. 21 alin. (3) din
Constituţie, arată că autorul excepţiei confundă „echitabilitatea"
procesului prevăzută de acest text constituţional cu „echitabilitatea"
soluţiei oferite de legiuitor pentru ocrotirea
dreptului pretins de reclamant.
Avocatul Poporului consideră
că textele de lege criticate nu contravin normelor constituţionale invocate.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere
asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului,
prevederile de lege criticate raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi
Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei îl reprezintă prevederile art. 10
alin. (6) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile
preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, republicată
în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 798 din 2 septembrie 2005, care au următoarea redactare: „(6)
In cazul imobilelor preluate în mod abuziv şi ale căror construcţii edificate
pe acestea au fost distruse ca urmare a unor calamităţi naturale, persoana
îndreptăţită beneficiază de restituirea în natură pentru terenul liber. Dacă
terenul nu este liber, măsurile reparatorii pentru acesta se stabilesc în
echivalent."
Textele constituţionale considerate a fi încălcate sunt
cele ale art. 1 alin. (5) privind obligaţia respectării Constituţiei, a
supremaţiei sale şi a legilor ţării, ale art. 16 alin. (1) referitor la
egalitatea în drepturi, ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces
echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil, ale art. 44
alin. (3) şi (8) privind dreptul de proprietate privată.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
reţine că scopul Legii nr. 10/2001 a fost acela de a institui măsuri
reparatorii în interesul proprietarilor ale căror imobile au fost preluate în
mod abuziv, nu numai prin restituirea în natură a acestora, ci şi prin
stabilirea de măsuri reparatorii prin echivalent.
Aşa cum s-a statuat în mod constant în jurisprudenţa
Curţii Constituţionale, de exemplu, Decizia nr. 314 din 14 septembrie 2004,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 971 din 22 octombrie 2004, „Soluţia de restituire a unor
asemenea categorii de imobile
este rezultatul opţiunii legiuitorului şi are la bază exercitarea dreptului pe
care acesta îl are în a decide asupra modului de reparare a injustiţiilor şi a
abuzurilor din legislaţia trecută[...]".
Aceste considerente îşi menţin valabilitatea şi în
prezenta cauză.
Prevederile art. 10 alin. (6) din Legea nr. 10/2001, instituind principiul restituirii în natură sau prin
echivalent a imobilelor preluate în mod abuziv, sunt în deplină concordanţă cu
dispoziţiile art. 44 alin. (1) teza a doua, potrivit cărora conţinutul şi
limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de
lege.
Nu poate fi reţinută nici încălcarea principiului
constituţional al liberului acces la justiţie, prevăzut de art. 21, dat fiind
că persoanele îndreptăţite la restituire au posibilitatea să se adreseze
instanţelor de judecată şi să conteste deciziile administrative de soluţionare
a cererii de restituire a imobilelor. Astfel, art. 26 alin. (3), cuprins în
cap. III din Legea nr. 10/2001, intitulat „Proceduri de restituire",
prevede că: „(3) Decizia sau, după caz, dispoziţia motivată de respingere a
notificării sau a cererii de restituire în natură poate fi atacată de persoana
care se pretinde îndreptăţită la secţia civilă a tribunalului în a cărui
circumscripţie se află sediul unităţii deţinătoare sau, după caz, al entităţii
învestite cu soluţionarea notificării, în termen de 30 de zile de la
comunicare."
Şi, în fine, cu privire la raportarea de către autorul
excepţiei a dispoziţiilor atacate la prevederile art. 1156 din Codul civil,
Curtea, în jurisprudenţa sa, a statuat că examinarea constituţionalităţii unui
text de lege are în vedere compatibilitatea acestui text cu dispoziţiile
constituţionale pretins violate, iar nu compararea prevederilor mai multor legi
între ele şi raportarea concluziei ce ar rezulta din această comparaţie la
dispoziţii ori principii ale Constituţiei. Rezultă deci că nu ne aflăm în
prezenţa unei chestiuni privind constituţionalitatea, ci a unei simple
contrarietăţi între norme legale din acelaşi domeniu, coordonarea legislaţiei
în vigoare fiind de competenţa autorităţii legiuitoare.
Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146
lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALA
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 10 alin. (6) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al
unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie
1989, excepţie ridicată de Ioan Munteanu în Dosarul nr. 819/117/2007 al
Tribunalului Cluj- Secţia civilă.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 25 martie
2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Maria Bratu