DECIZIE Nr.
370 din 17 martie 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 102 teza a doua din Legea nr.
188/1999 privind Statutul functionarilor publici
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 260 din 21 aprilie 2009
Ioan Vida - preşedinte
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Ion Predescu -judecător
Tudorel Toader -judecător
Puskas Valentin Zoltan
-judecător
Augustin Zegrean -judecător
Simona Ricu - procuror
Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 102 teza a doua din Legea nr.
188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, excepţie ridicată de Consiliul
Local Mera, prin reprezentantul său legal, domnul primar Ion Sticlaru, în
Dosarul nr. 2.804/91/2008 al Tribunalului Vrancea - Secţia comercială şi de
contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare este legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate, arătând că
textul de lege criticat se aplică în mod egal tuturor persoanelor care se
încadrează în ipoteza normei legale criticate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 26 noiembrie 2008, pronunţată în
Dosarul nr. 2.804/91/2008, Tribunalul Vrancea - Secţia comercială şi de
contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia
de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 102 teza a doua din Legea nr.
188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, excepţie ridicată de
Consiliul Local Mera prin reprezentant legal, domnul primar Ion Sticlaru.
In motivarea excepţiei, autorul excepţiei susţine, în esenţă, că reglementarea derogatorie
de la dreptul comun - Codul muncii -, pe care textul de lege criticat o
instituie în ceea ce priveşte demisia funcţionarilor publici, creează
discriminări care afectează autorităţile publice. In acest sens, arată că art.
102 teza a doua din Legea nr. 188/1999 nu face distincţia privitoare la
termenul de preaviz după cum funcţionarul public ocupă funcţie de execuţie sau
de conducere şi nici nu este prevăzută posibilitatea autorităţii publice cu
care funcţionarul public are raporturi de serviciu de a renunţa total sau
parţial la acest termen de preaviz, creându-se o situaţie discriminatorie
pentru aceasta.
Tribunalul Vrancea - Secţia comercială şi de
contencios administrativ şi fiscal consideră că'
excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată, textul de lege criticat
înscriindu-se în dispoziţiile constituţionale.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului,
pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de
neconstituţionalitate.
Guvernul arată că nu
poate fi reţinută critica de neconstituţionalitate raportată la prevederile
art. 16 alin. (1) din Constituţie, întrucât acesta se aplică cetăţenilor, or
autorul excepţiei este o autoritate publică locală. Prin urmare, acest text constituţional nu are incidenţă în cauză.
In acelaşi timp, arată că, în realitate, critica de neconstituţionalitate
vizează o problemă de interpretare şi aplicare a legii, argumentată de lipsa de
reglementare într-un anumit domeniu. Aceste aspecte nu sunt însă de competenţa
Curţii Constituţionale, astfel că excepţia de neconstituţionalitate este
inadmisibilă.
Avocatul Poporului consideră
că prevederile de lege criticate sunt constituţionale. In acest sens, arată că
tratamentul juridic instituit de art. 102 din Legea nr. 188/1999 este
justificat în mod obiectiv şi raţional prin situaţia diferită în care se află
categoria profesională a funcţionarilor publici, astfel că nu este încălcat
principiul egalităţii în drepturi a cetăţenilor.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate,
prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2, 3, 10
şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 102 teza a doua din Legea nr. 188/1999 privind
Statutul funcţionarilor publici, republicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 365 din 29 mai 2007.
Textul de lege criticat are următoarea redactare:
-Art. 102: „Funcţionarul
public poate să comunice încetarea raporturilor de serviciu prin demisie,
notificată în scris persoanei care are competenţa legală de numire în funcţia
publică. Demisia nu trebuie motivată şi produce efecte după 30 de zile
calendaristice de la înregistrare."
Autorul excepţiei consideră că acest text de lege este
contrar art. 16 alin. (1) din Constituţie referitor la egalitatea în drepturi a
cetăţenilor.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că, într-adevăr, textul de lege criticat instituie o reglementare
diferită de cea a art. 79 din Codul muncii în ceea ce priveşte termenul ce
urmează să curgă de la momentul depunerii demisiei şi până la data încetării
raporturilor de serviciu. Această diferenţă de reglementare, care poate fi
privită ca instituind un tratament juridic mai puţin favorabil pentru
funcţionarii publici în raport cu celelalte categorii socio-profesionale care
se supun Codului muncii, urmăreşte să protejeze şi să asigure un climat de
ordine şi o bună desfăşurare a activităţii în cadrul autorităţilor
administrative autonome ori autorităţilor şi instituţiilor publice ale
administraţiei publice centrale şi locale, având în vedere importanţa
activităţii acestora pentru societate şi nevoia ca aceasta să decurgă într-un
mod coerent şi continuu.
Autorul excepţiei, o autoritate
publică, susţine însă că textul de lege criticat creează discriminări între
angajatorii care sunt supuşi prevederilor Codului muncii, pe de o parte, şi
autorităţile administrative autonome ori autorităţile şi instituţiile publice
ale administraţiei publice centrale şi locale, în raporturile de serviciu ale
acestora, pe de altă parte, astfel că este încălcat art. 16 alin. (1) din
Constituţie. Or, faţă de această critică Curtea constată că textul constituţional invocat are în vedere egalitatea
în drepturi a cetăţenilor, persoane fizice, aplicându-se şi persoanelor
juridice, în măsura în care, prin intermediul acestora, cetăţenii îşi exercită
un drept constituţional. In situaţia
de faţă, însă, demersul autorului excepţiei nu tinde la protejarea unor
drepturi ale cetăţenilor, astfel încât nu poate fi pusă în discuţie încălcarea
dispoziţiilor art. 16 alin. (1) din Constituţie.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1)
lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge, ca fiind neîntemeiată, excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 102 teza a doua din Legea nr.
188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, excepţie ridicată de
Consiliul Local Mera, prin reprezentantul său legal, domnul primar Ion
Sticlaru, în Dosarul nr. 2.804/91/2008 al Tribunalului Vrancea - Secţia
comercială şi de contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă şi general
obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 17 martie
2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Patricia Marilena Ionea