DECIZIE   Nr. 365 din  5 iulie 2005

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 171 alin. 2 si 3 si art. 172 alin. 1 din Codul de procedura penala

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 735 din 12 august 2005

    Ioan Vida               - presedinte
    Nicolae Cochinescu      - judecator
    Constantin Doldur       - judecator
    Acsinte Gaspar          - judecator
    Kozsokar Gabor          - judecator
    Petre Ninosu            - judecator
    Ion Predescu            - judecator
    Serban Viorel Stanoiu   - judecator
    Iuliana Nedelcu         - procuror
    Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent

    Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 171 alin. 2 si 3 si art. 172 alin. 1 din Codul de procedura penala, exceptie ridicata de Eugenia Peptu in Dosarul nr. 15.701/2004 al Judecatoriei Iasi.
    La apelul nominal lipsesc partile, fata de care procedura de citare a fost legal indeplinita.
    Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neintemeiata, deoarece dispozitiile legale criticate nu aduc atingere dreptului la aparare si principiului egalitatii in drepturi. De altfel, asupra prevederilor art. 171 alin. 2 si 3 din Codul de procedura penala, Curtea s-a mai pronuntat statuand, prin Decizia nr. 7/2000, ca sunt constitutionale.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
    Prin Incheierea din 8 martie 2005, pronuntata in Dosarul nr. 15.701/2004, Judecatoria Iasi a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 171 alin. 2 si 3 si art. 172 alin. 1 din Codul de procedura penala.
    Exceptia a fost ridicata de Eugenia Peptu in dosarul cu numarul de mai sus, avand ca obiect solutionarea unei cauze penale.
    In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate, autoarea acesteia sustine ca potrivit art. 171 alin. 2 din Codul de procedura penala invinuitul ori inculpatul care are o anumita calitate beneficiaza, in faza de urmarire penala, de asistenta juridica obligatorie, iar potrivit alin. 3 al aceluiasi articol, in faza de cercetare judecatoreasca, asistenta juridica este obligatorie atunci cand pedeapsa prevazuta de lege pentru infractiunea savarsita este detentiunea pe viata ori inchisoarea de 5 ani sau mai mare. Ca urmare a acestor dispozitii, in faza a doua a procesului penal inculpatul beneficiaza de asistenta juridica obligatorie, dupa ce, in prima faza a procesului, a fost privata de acest drept intrucat nu are calitatea circumstantiata prevazuta de alin. 2 al articolului criticat. Or, aceste imprejurari sunt, in opinia autoarei exceptiei, de natura sa instituie o inegalitate de tratament juridic pe parcursul celor doua faze - de urmarire penala si de cercetare judecatoreasca - cu consecinta directa a prejudicierii dreptului la aparare de care trebuie sa beneficieze orice cetatean in tot cursul procesului penal.
    In ceea ce priveste dispozitiile art. 172 alin. 1 din Codul de procedura penala, autoarea exceptiei sustine ca acestea sunt neconstitutionale in masura in care dreptul de a asista la efectuarea actelor de urmarire penala apartine doar aparatorului invinuitului si inculpatului, nu si acestora din urma. Astfel, in situatia in care persoana cercetata nu are posibilitatea angajarii unui aparator si nu se incadreaza in conditiile legale pentru a beneficia de un aparator din oficiu, este discriminat si tratat inegal fata de un altul care-si poate permite un avocat sau care beneficiaza de asistenta juridica obligatorie. Ca urmare a acelorasi ratiuni, aceste prevederi aduc atingere si dreptului consacrat de art. 6 pct. 3 lit. d) din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale.
    Judecatoria Iasi opineaza ca exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 171 alin. 2 si 3 din Codul de procedura penala este neintemeiata, deoarece dreptul la aparare garantat de Legea fundamentala nu trebuie confundat cu asistenta juridica obligatorie prevazuta de legiuitor pentru situatii limitativ enumerate. Persoana indreptatita se poate prevala sau nu de dreptul la aparare care nu poate fi convertit in virtutea garantarii constitutionale intr-o obligatie a organelor judiciare de a asigura asistenta juridica obligatorie. Desi instanta apreciaza ca exceptia este nefondata, considera ca, din punctul de vedere al asistentei juridice obligatorii, dispozitiile art. 171 alin. 2 din Codul de procedura penala, fata de dispozitiile art. 171 alin. 3 din acelasi cod, ar putea fi interpretate ca discriminatorii, in ceea ce priveste persoana invinuitului sau inculpatului, in faza de urmarire penala, in raport cu persoana inculpatului, in faza cercetarii judecatoresti.
    In ceea ce priveste exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 172 alin. 1 din Codul de procedura penala, instanta de judecata opineaza ca si aceasta este neintemeiata, deoarece dispozitiile legale mai sus criticate transpun, in norme procedurale, pentru inculpat, invinuit si celelalte parti, dupa caz, pe tot parcursul derularii procesului penal declansat, principiul constitutional al garantarii dreptului la aparare, inclusiv sub aspectul si din perspectiva dreptului acestora la asistenta juridica, respectiv al dreptului oricarei parti, indiferent de stadiul procesual, de a fi asistate de un aparator.
    Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
    Guvernul apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata, deoarece atat Legea fundamentala, cat si Codul de procedura penala consacra regula potrivit careia partile au dreptul la asistenta juridica, drept de care persoana indreptatita se poate prevala sau nu. Prin urmare, este un drept al persoanei si nu o obligatie a organelor judiciare de a asigura asistenta juridica. Exista insa situatii in care legea impune asistenta juridica obligatorie a invinuitului sau inculpatului, considerandu-se ca apararea este o institutie de interes social, care functioneaza atat in interesul acestor persoane, cat si in interesul bunei desfasurari a procesului penal. Or, tocmai aceste situatii sunt prevazute in art. 171 alin. 2 din Codul de procedura penala care au aplicabilitate pe tot parcursul procesului penal, precum si in art. 171 alin. 3 din acelasi cod care sunt incidente numai pentru faza de cercetare judecatoreasca. Regula este ca asistenta juridica este facultativa, iar cazurile in care aceasta este obligatorie sunt, in virtutea dispozitiei art. 126 alin. (2) din Constitutie, prevazute expres de legiuitor. In aceste conditii sustinerea ca limitarea asistentei juridice obligatorii in faza de judecata, in anumite situatii determinate, incalca dreptul la aparare este neintemeiata, cata vreme regula consacrata de Legea fundamentala este cea a asistentei juridice facultative.
    In ceea ce priveste dispozitiile art. 172 alin. 1 din Codul de procedura penala, Guvernul considera ca nici aceste prevederi nu contravin principiilor egalitatii in drepturi si garantarii dreptului la aparare, intrucat nu au rolul de a limita drepturile invinuitului sau inculpatului, ci de a preciza intinderea drepturilor aparatorului acestora. Totodata, legiuitorul stabileste, in temeiul art. 126 alin. (2) din Constitutie, modalitatea de exercitare a dreptului la aparare, drept care, odata garantat, trebuie exercitat cu respectarea dispozitiilor privind desfasurarea procesului penal.
    Avocatul Poporului considera ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata, deoarece dreptul la aparare nu poate fi confundat cu dreptul la asistenta juridica obligatorie, primul fiind garantat in toate cazurile, iar cel de-al doilea fiind creat de legiuitor. De asemenea, prevederile art. 172 alin. 1 din Codul de procedura penala nu instituie privilegii sau discriminari intre persoanele prevazute de ipoteza normei. De altfel, Curtea Constitutionala a statuat ca principiul egalitatii nu inseamna uniformitate, asa incat, daca la situatii egale trebuie sa corespunda un tratament egal, la situatii diferite tratamentul juridic nu poate fi decat diferit.
    Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

    CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    Curtea Constitutionala constata ca a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
    Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art. 171 alin. 2 si 3 si art. 172 alin. 1 din Codul de procedura penala, cu urmatorul continut:
    - Art. 171 alin. 2 si 3: "Asistenta juridica este obligatorie cand invinuitul sau inculpatul este minor, militar in termen, militar cu termen redus, rezervist concentrat sau mobilizat, elev al unei institutii militare de invatamant, internat intr-un centru de reeducare sau intr-un institut medical educativ, cand este arestat chiar in alta cauza ori cand organul de urmarire penala sau instanta apreciaza ca invinuitul ori inculpatul nu si-ar putea face singur apararea, precum si in alte cazuri prevazute de lege.
    In cursul judecatii, asistenta juridica este obligatorie si in cauzele in care legea prevede pentru infractiunea savarsita pedeapsa detentiunii pe viata sau pedeapsa inchisorii de 5 ani sau mai mare.";
    - Art. 172 alin. 1: "In cursul urmaririi penale, aparatorul invinuitului sau inculpatului are dreptul sa asiste la efectuarea oricarui act de urmarire penala si poate formula cereri si depune memorii. Lipsa aparatorului nu impiedica efectuarea actului de urmarire penala, daca exista dovada ca aparatorul a fost incunostintat de data si ora efectuarii actului."
    Autoarea exceptiei de neconstitutionalitate sustine ca prin dispozitiile legale criticate sunt incalcate prevederile constitutionale ale art. 16 referitoare la Egalitatea in drepturi, ale art. 24 referitoare la Dreptul la aparare, precum si cele ale art. 6 pct. 3 lit. d) din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale care reglementeaza dreptul oricarui acuzat de a solicita audierea martorilor acuzarii si de a obtine citarea si audierea martorilor apararii in aceleasi conditii ca si martorii acuzarii.
    Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constata ca asupra constitutionalitatii dispozitiilor art. 171 alin. 2 si 3 din Codul de procedura penala aceasta s-a mai pronuntat, de exemplu, prin Decizia nr. 7 din 20 ianuarie 2000, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 161 din 18 aprilie 2000, intr-o cauza in care, de asemenea, se indica incalcarea dispozitiilor constitutionale referitoare la dreptul la aparare. Prin acea decizie Curtea a constatat ca dreptul la aparare prevazut in art. 24 din Constitutie este pe deplin respectat prin dispozitiile art. 171 din Codul de procedura penala, care, prin alin. 1, prevede dreptul invinuitului sau al inculpatului de a fi asistat de aparator in tot cursul urmaririi penale si al judecatii, iar organele judiciare sunt obligate sa-i aduca la cunostinta acest drept.
    In anumite cazuri, in care invinuitul sau inculpatul se afla in situatii deosebite, legea a prevazut, in alin. 2 al art. 171 din Codul de procedura penala, 8 cazuri de asistenta juridica obligatorie, atat in faza urmaririi penale, cat si in faza judecatii, iar in alin. 3, alte doua cazuri, dar numai pentru faza judecatii.
    Curtea constata ca dreptul la aparare nu poate fi confundat cu dreptul la asistenta juridica obligatorie, primul fiind garantat in toate cazurile, iar cel de-al doilea fiind creat de legiuitor, care stabileste si cazurile in care se considera ca este necesar. Intrucat legea fundamentala garanteaza dreptul la aparare, iar nu si pe cel la asistenta juridica obligatorie, Curtea considera ca stabilirea cazurilor in care aceasta din urma este obligatorie constituie atributul exclusiv al legiuitorului. Astfel, nu se poate sustine ca dispozitiile art. 171 alin. 2 si 3 din Codul de procedura penala sunt neconstitutionale numai pentru ca nu prevad ca asistenta juridica este obligatorie in toate cazurile, iar in ceea ce priveste alin. 3, si in cursul urmaririi penale, cata vreme exercitarea dreptului la asistenta juridica este garantata.
    Considerentele deciziei mai sus amintite isi pastreaza valabilitatea si in prezenta cauza, deoarece nu au intervenit elemente noi de natura sa determine schimbarea acestei jurisprudente.
    Cat priveste critica referitoare la art. 172 alin. 1 din Codul de procedura penala, Curtea constata ca aceste dispozitii ofera, in cursul urmaririi penale, aparatorului invinuitului sau inculpatului posibilitatea concreta de a asista la efectuarea oricarui act de urmarire penala si de a formula cereri ori depune memorii. Or, de vreme ce aparatorul este reprezentantul intereselor invinuitului sau inculpatului, nu se poate sustine ca acesta din urma ar fi impiedicat sa participe, in masura in care isi manifesta in mod expres aceasta optiune, la efectuarea unui anumit act de urmarire penala. De altfel, prima faza a procesului penal se finalizeaza cu prezentarea materialului de urmarire penala, ocazie cu care cel cercetat poate formula cereri noi si poate face declaratii suplimentare. Prin urmare, textul legal criticat se constituie intr-o norma de protectie de natura a asigura persoanei cercetate dreptul la aparare care implica, printre altele, si respectarea dreptului consacrat de art. 6 pct. 3 lit. d) din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, potrivit caruia orice persoana acuzata are posibilitatea de a solicita "audierea martorilor acuzarii si sa obtina citarea si audierea martorilor apararii in aceleasi conditii ca si martorii acuzarii".
    Pe de alta parte, prevederile contestate de autor sunt dispozitii referitoare la procedura in materie penala pe care, potrivit art. 126 alin. (2) din Constitutie, legiuitorul are deplina libertate de a o reglementa.
    De asemenea, atat art. 171 alin. 2 si 3, cat si art. 172 alin. 1 din Codul de procedura penala nu aduc atingere dispozitiilor constitutionale ale art. 16 referitoare la principiul egalitatii, intrucat acesta presupune un tratament identic pentru toate persoanele aflate in aceeasi situatie juridica si nu uniformizarea situatiilor in care se poate afla o persoana.

    Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1 - 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

    CURTEA CONSTITUTIONALA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 171 alin. 2 si 3 si art. 172 alin. 1 din Codul de procedura penala, exceptie ridicata de Eugenia Peptu in Dosarul nr. 15.701/2004 al Judecatoriei Iasi.
    Definitiva si general obligatorie.
    Pronuntata in sedinta publica din data de 5 iulie 2005.

          PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
              prof. univ. dr. IOAN VIDA

                              Magistrat asistent,
                              Afrodita Laura Tutunaru