DECIZIE   Nr. 362 din 4 mai 2006

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. II alin. (4) din Legea nr. 219/2005 privind aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea si completarea Codului de procedura civila

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 462 din 29 mai 2006

Ioan Vida                               -  preşedinte

Nicolae Cochinescu               -  judecător

Aspazia Cojocaru                   -  judecător

Acsinte Gaspar                       -  judecător

Kozsokar Gabor                     -  judecător

Petre Ninosu                          -  judecător

Ion Predescu                          -  judecător

Şerban Viorel Stănoiu           -  judecător

Ion Tiucă                               -  procuror

Valentina Bărbăţeanu            -  magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. II alin. (4) din Legea nr. 219/2005 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă, excepţie ridicată de Ileana Madeleine Simion, Gabriel Alexandru Cârstea, Nicolae Petrescu, Mircea Ionuţ Petrescu şi Carmen Mihaela Petrescu în Dosarul nr. 2.606/2005 al Curţii de Apel Bucureşti -Secţia a IV-a civilă.

La apelul nominal răspund, personal, Carmen Mihaela Petrescu, Gabriel Alexandru Cârstea, Nicolae Petrescu şi Mircea Dan Vasiliu, iar Mircea Ionuţ Petrescu se prezintă personal, fiind asistat şi de doamna avocat Ileana Frigioiu, apărător cu delegaţie la dosar. Se constată lipsa celorlalte părţi, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza aflându-se în stare de judecată, Curtea acordă cuvântul părţilor prezente.

Mircea Ionuţ Petrescu, prin apărător, solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate. Arată, în esenţă, că textul de lege criticat încalcă dreptul la apărare, garantat constituţional, întrucât părţile nu au posibilitatea de a formula obiecţiuni la măsura trimiterii pe cale administrativă a dosarelor către instanţele devenite competente ca urmare a noilor reglementări legale. Precizează că litigiul în care sunt implicaţi autorii excepţiei de neconstituţionalitate prezintă o particularitate, constând în faptul că a fost judecat atât în fond, cât şi în apel de către Curtea de Apel Bucureşti, urmând ca şi calea de atac a recursului să fie soluţionată de aceeaşi instanţă.

Celelalte părţi prezente solicită, de asemenea, admiterea excepţiei, pentru aceleaşi motive.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Incheierea din 10 noiembrie 2005, pronunţată în Dosarul nr. 2.606/2005, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. II alin. (4) din Legea nr. 219/2005 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de recurenţii Ileana Madeleine Simion, Gabriel Alexandru Cârstea, Nicolae Petrescu, Mircea Ionuţ Petrescu şi Carmen Mihaela Petrescu într-o cauză civilă având ca obiect soluţionarea recursului împotriva deciziei prin care Curtea de Apel Bucureşti a schimbat în apel soluţia pronunţată în primă instanţă de Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti într-o acţiune în revendicare imobiliară.

In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că dispoziţiile art. II alin. (4) din Legea nr. 219/2005 contravin prevederilor art. 24 din Constituţie, care garantează dreptul la apărare, întrucât prin trimiterea pe cale administrativă a dosarelor către instanţele competente să le soluţioneze, partea interesată este lipsită de posibilitatea contestării acestei măsuri. Se consideră că această restrângere a dreptului la apărare nu se încadrează în nici unul dintre cazurile prevăzute de art. 49 din Constituţie [devenit, după republicare, art. 53]. Se mai arătă că, în anumite dosare, părţile au fost în mod discriminatoriu lipsite de dreptul de apărare, nefiind pusă în discuţie, în şedinţă publică, competenţa materială a instanţei, astfel încât părţile să îşi poată susţine punctul de vedere. De asemenea, autorii excepţiei consideră că textul de lege criticat este contrar şi prevederilor art. 123 alin. (1) şi (2) din Constituţie [devenit art. 124 alin. (1) şi (2)].

Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilă nu şi-a exprimat opinia asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Avocatul Poporului apreciază că textul de lege criticat este constituţional, făcând referire la jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţilor prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie şi ale art. 1 alin. (2), art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art.  II alin. (4) din Legea nr. 219/2005 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 609 din 14 iulie 2005, al căror conţinut este următorul:

- Art. II alin. (4): „In cazurile prevăzute la alin. (1)-(3), trimiterea dosarelor se va face, pe cale administrativă, instanţelor devenite competente să le judece."

In opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, art. II alin. (4) din Legea nr. 219/2005 contravine dispoziţiilor constituţionale ale art. 24, privind dreptul la apărare, ale art. 53, privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, şi ale art. 124 alin. (1) şi (2), potrivit cărora justiţia se înfăptuieşte în numele legii şi este unică, imparţială şi egală pentru toţi.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că art. II alin. (4) din Legea nr. 219/2005 a mai format obiect al controlului de constituţionalitate, prin raportare la aceleaşi prevederi constituţionale ca şi în cauza de faţă, precum şi cu o motivare similară. Astfel,prin Decizia nr. 90 din 7 februarie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 193 din 1 martie 2006, Curtea a respins excepţia ca neîntemeiată, constatând că „Reglementarea criticată de autorii excepţiei are menirea să înlăture o gravă disfuncţie în sistemul judiciar, cauzată de supraîncărcarea Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu sarcini privind judecarea unor căi de atac, consecinţa fiind prelungirea duratei proceselor dincolo de limitele rezonabile cerute de art. 21 alin. (3) din Constituţie şi de tratatele internaţionale". In continuare, Curtea a reţinut că „soluţia trimiterii pe cale administrativă a dosarelor s-a impus pentru a se evita pe cât posibil tergiversarea soluţionării cauzelor".

Argumentele şi soluţia pronunţată în decizia menţionată îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauză, neintervenind elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA    CONSTITUŢIONALĂ

In numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. II alin. (4) din Legea nr. 219/2005 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă, excepţie ridicată de Ileana Madeleine Simion, Gabriel Alexandru Cârstea, Nicolae Petrescu, Mircea Ionuţ Petrescu şi Carmen Mihaela Petrescu în Dosarul nr. 2.606/2005 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilă.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 4 mai 2006.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Valentina Bărbăţeanu