DECIZIE   Nr. 36 din 22 septembrie 2008

privind incidenta legii de gratiere in cazul pedepselor aplicate pentru fapte a caror incadrare juridica in infractiuni a evoluat in timp, respectiv in cazul infractiunilor la regimul vamal, prevazute in art. 72 si 73 din Legea nr. 30/1978, iar, ulterior, in art. 175-181 din Legea nr. 141/1997.

ACT EMIS DE: INALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 177 din 23 martie 2009

Dosar nr. 19/2008

Sub preşedinţia domnului prof. univ. dr. Nicolae Popa, preşedintele Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie,

Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constituită în Secţii Unite, în conformitate cu dispoziţiile art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, s-a întrunit pentru a examina recursul în interesul legii, declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie, privind incidenta legii de gratiere in cazul pedepselor aplicate pentru fapte a caror incadrare juridica in infractiuni a evoluat in timp, respectiv in cazul infractiunilor la regimul vamal, prevazute in art. 72 si 73 din Legea nr. 30/1978, iar, ulterior, in art. 175-181 din Legea nr. 141/1997.

Secţiile Unite au fost constituite cu respectarea dispoziţiilor art. 34 din Legea nr. 304/2004, republicată, fiind prezenţi 81 de judecători din totalul de 115 aflaţi în funcţie.

Procurorul general al Parchetului de pe lângă Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost reprezentat de procurorul Gabriela Scutea, adjunct al procurorului general.

Reprezentanta procurorului general al Parchetului de pe lângă Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie a susţinut recursul în interesul legii, punând concluzii pentru admiterea acestuia în sensul că dispoziţiile Legii nr. 543/2002 privind graţierea unor pedepse şi înlăturarea unor măsuri şi sancţiuni nu sunt aplicabile pedepselor stabilite, în condiţiile art. 13 din Codul penal, pentru săvârşirea infracţiunii de contrabandă în reglementarea dată prin Legea nr. 30/1978.

SECŢIILE UNITE,

deliberând asupra recursului în interesul legii, constată următoarele:

Instanţele judecătoreşti nu au un punct de vedere unitar cu privire la aplicabilitatea dispoziţiilor Legii nr. 543/2002 privind graţierea unor pedepse şi înlăturarea unor măsuri şi sancţiuni, stabilite în cazul infracţiunilor la regimul vamal prevăzute în art. 72 şi 73 din Legea nr. 30/1978, respectiv în art. 175-181 din Legea nr. 141/1997.

Astfel, unele instanţe au considerat că dispoziţiile Legii nr. 543/2002 privind graţierea unor pedepse şi înlăturarea unor măsuri şi sancţiuni sunt aplicabile şi în cazul pedepselor stabilite, în condiţiile art. 13 din Codul penal, pentru săvârşirea infracţiunii de contrabandă în reglementarea Legii nr. 30/1978.

S-a argumentat în acest sens că, în asemenea cauze, pedepsele aplicate în condiţiile art. 13 din Codul penal pentru săvârşirea infracţiunii de contrabandă în reglementarea Legii nr. 30/1978 trebuie constatate graţiate în baza Legii nr. 543/2002, deoarece infracţiunile prevăzute de art. 72 şi 73 din Legea nr. 30/1978 nu sunt exceptate expres de la graţiere.

S-a mai relevat că în cadrul dispoziţiilor Legii nr. 543/2002 legiuitorul a indicat în mod expres infracţiunile exceptate de la graţiere, incluzând şi infracţiuni săvârşite în perioade când legea penală în vigoare reglementa în redactări diferite conţinutul constitutiv al acestora, ca în cazul furtului calificat.

Alte instanţe, dimpotrivă, au considerat că pentru infracţiunile de contrabandă prevăzute de art. 72 şi 73 din Legea nr. 30/1978, reţinute în condiţiile aplicării art. 13 din Codul penal, nu sunt incidente dispoziţiile Legii nr. 543/2002 privind graţierea unor pedepse şi înlăturarea unor măsuri şi sancţiuni.

Aceste din urmă instanţe au interpretat şi aplicat corect dispoziţiile legii.

In adevăr, actele de clemenţă, inclusiv cele de graţiere, se aplică în cazul pedepselor stabilite pentru unele infracţiuni, respectiv sancţiuni, şi exclud pe altele.

Prima categorie (aceea a infracţiunilor/sancţiunilor cărora le este incident actul de clemenţă) a fost denumită lista pozitivă sau obiectul pozitiv, iar cea de-a doua categorie, aceea a excepţiilor de la beneficiul clemenţei, reprezintă obiectul negativ.

Astfel, Legea nr. 30/1978 privind Codul vamal al României, cu modificările şi completările ulterioare, a fost abrogată prin Legea nr. 141/1997 privind Codul vamal, cu modificările şi completările ulterioare, lege care, la rândul ei, a fost abrogată de art. 288 din Legea nr. 86/2006.

Or, este de observat că infracţiunea de contrabandă a fost exceptată de la graţiere, atât prin Legea nr. 137/1997, cât şi prin Legea nr. 543/2002.

Astfel, Legea de graţiere nr. 137/1997 a exceptat de la graţiere infracţiunile de contrabandă prevăzute de art. 72 şi 73 din Legea nr. 30/1978 - Codul vamal al României, iar Legea de graţiere nr. 543/2002 exceptează şi aceasta de la graţiere infracţiunile de contrabandă prevăzute în art. 175-181 din Legea nr. 141/1997 privind Codul vamal al României.

Aşa fiind, din textele de lege arătate rezultă voinţa neîndoielnică a legiuitorului de a excepta de la graţiere aceste infracţiuni, indiferent dacă ele sunt încadrate în dispoziţiile legale anterioare sau în noua reglementare.

In fine, în legătură cu succesiunea decretelor de graţiere, nu este aplicabilă legea penală mai favorabilă în momentul judecării, atâta vreme cât ambele legi exceptează de la graţiere infracţiunile de contrabandă cuprinse în textele de lege care au intervenit succesiv.

Prin cele două acte normative, care s-au succedat în timp, au fost instituite norme cu privire la regimul vamal al României şi, chiar dacă Legea nr. 30/1978 a fost abrogată prin art. 191 din Legea nr. 141/1997, iar dispoziţiile de incriminare din vechea lege au fost preluate de legea abrogatoare, în realitate nu a avut loc o dezincriminare, ci numai o schimbare a sediului de incriminare.

In atare condiţii, diferenţele de incriminare existente între cele două coduri vamale succesive (cu excepţia cuantumului sau naturii sancţiunii) nu reprezintă noi incriminări.

Imprejurarea că în reglementarea excepţiilor de la graţiere se fac referiri la legi penale în vigoare nu poate duce la concluzia că pedeapsa aplicată în condiţiile art. 13 din Codul penal pentru infracţiunile de contrabandă, în baza Codului vamal anterior, ar fi graţiată, întrucât tehnica legislativă impune menţionarea în cadrul excepţiilor numai a normei penale active, iar incriminarea aceleiaşi fapte se regăseşte şi în actul normativ ce a înlocuit legea veche, respectiv în Legea nr. 141/1997.

In consecinţă, în temeiul dispoziţiilor art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu referire la art. 4142 alin. 3 din Codul de procedură penală, urmează a se admite recursul în interesul legii şi a se stabili că dispoziţiile Legii nr. 543/2002 privind graţierea unor pedepse şi înlăturarea unor măsuri şi sancţiuni nu sunt aplicabile pedepselor stabilite pentru infracţiunile privind regimul vamal prevăzute de art. 72 şi 73 din Legea nr. 30/1978, cu aplicarea art. 13 din Codul penal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

In numele legii

DECID:

Admit recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi stabilesc că:

Dispoziţiile Legii nr. 543/2002 privind graţierea unor pedepse şi înlăturarea unor măsuri şi sancţiuni nu sunt aplicabile pedepselor stabilite pentru infracţiunile privind regimul vamal prevăzute de art. 72 şi 73 din Legea nr. 30/1978, cu aplicarea art. 13 din Codul penal.

Obligatorie, potrivit art. 4142 alin. 3 din Codul de procedură penală.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 22 septembrie 2008.

PREŞEDINTELE ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE,

prof. univ. dr. NICOLAE POPA

Prim-magistrat-asistent,

Victoria Maftei