Decizia Nr.359 din 24.04.2012

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Iuliana Nedelcu.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 25 alin. (6), art. 26 alin. (8) şi art. 38 alin. (3) şi (9) din Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor şi a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, excepţie ridicată de Adrian Lupovici în Dosarul nr. 315/281/2011 al Tribunalului Prahova - Secţia penală şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 775D/2011.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Magistratul-asistent referă asupra faptului că partea Penitenciarul Ploieşti a depus concluzii scrise prin care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 6 aprilie 2011, pronunţată în Dosarul nr. 315/281/2011, Tribunalul Prahova - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 38 alin. (3) şi (9) din Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor şi a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, precum şi a dispoziţiilor art. I pct. 6 şi 7 din Legea nr. 83/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 275/2006, excepţie ridicată de Adrian Lupovici în dosarul de mai sus având ca obiect soluţionarea unei contestaţii formulate împotriva încheierii judecătorului delegat pentru executarea pedepselor, aflată în recurs.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile art. 38 alin. (3) şi (9) din Legea nr. 275/2006 încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 21 referitor la Accesul liber la justiţie, art. 24 referitor la Dreptul la apărare şi ale art. 129 referitor la Folosirea căilor de atac, deoarece este ascultat în mod obligatoriu la locul de deţinere, fără a fi asistat de un apărător. Totodată, petentul nu are dreptul de a formula recurs împotriva unei hotărâri prin care instanţa s-a pronunţat asupra contestaţiei formulate împotriva încheierii judecătorului delegat.Prevederile art. I pct. 6 şi 7 din Legea nr. 83/2010, prin care s-au modificat art. 25 alin. (6) şi art. 26 alin. (8) din Legea nr. 275/2006, contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 23 alin. (11) referitor la prezumţia de nevinovăţie, deoarece contestaţia formulată de condamnat nu este suspensivă de executare, sens în care încheierea pronunţată de judecătorul delegat este executorie.Tribunalul Prahova - Secţia penală opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile scrise depuse, concluziile procurorului şi dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulat în faţa instanţei de drept comun, îl constituie dispoziţiile art. 38 alin. (3) şi (9) referitor la Exercitarea drepturilor persoanelor condamnate la pedepse privative de libertate din Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor şi a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 627 din 20 iulie 2006 privind executarea pedepselor şi a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, precum şi dispoziţiile art. I pct. 6 şi 7 din Legea nr. 83/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 275/2006 privind executarea pedepselor şi a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 329 din 19 mai 2010, prin care s-au modificat art. 25 alin. (6) şi art. 26 alin. (8) din Legea nr. 275/2006. Ca atare, având în vedere prevederile legale criticate raportate la normele de tehnică legislativă consacrate de art. 62 din Legea nr. 24/2000, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2010, Curtea constată că, în realitate, obiectul excepţiei îl constituie dispoziţiile art. 25 alin. (6), art. 26 alin. (8) şi art. 38 alin. (3) şi (9) din Legea nr. 275/2006, texte asupra cărora urmează a se pronunţa prin prezenta decizie şi care au următorul conţinut:– Art. 25 alin. (6) din Legea nr. 275/2006: „(6) Împotriva încheierii judecătorului delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate persoana condamnată şi administraţia penitenciarului pot introduce contestaţie la judecătoria în a cărei circumscripţie se află penitenciarul, în termen de 3 zile de la comunicarea încheierii. Contestaţia nu este suspensivă de executare.“

– Art. 26 alin. (8) din Legea nr. 275/2006: „(8) Împotriva încheierii judecătorului delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate persoana condamnată şi administraţia penitenciarului pot introduce contestaţie la judecătoria în a cărei circumscripţie se află penitenciarul, în termen de 3 zile de la comunicarea încheierii. Contestaţia nu este suspensivă de executare.“

– Art. 38 alin. (3) şi alin. (9) din Legea nr. 275/2006: „(3) Persoana condamnată este ascultată, în mod obligatoriu, la locul de deţinere, de judecătorul delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate.[...]
(9) Hotărârea judecătoriei este definitivă.“Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că prin dispoziţiile legale criticate sunt încălcate prevederile constituţionale ale art. 21 referitor la Accesul liber la justiţie, art. 23 alin. (11) referitor la prezumţia de nevinovăţie, art. 24 referitor la Dreptul la apărare şi cele ale art. 129 referitor la Folosirea căilor de atac. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile legale criticate au mai fost supuse controlului său din perspectiva unor critici similare. Astfel, cu prilejul pronunţării Deciziei nr. 462 din 15 mai 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 384 din 7 iunie 2007, Curtea Constituţională a respins ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 38 din Legea nr. 275/2006, statuând că acestea se circumscriu celei de-a treia faze a procesului penal, şi anume fazei de executare, şi reglementează cu privire la regimul de executare al pedepsei privative de libertate, la exercitarea drepturilor persoanelor condamnate la pedepse privative de libertate şi la plângerea împotriva comisiei de disciplină. Prin urmare, cadrul general de reglementare vizează o activitate ulterioară fazei de judecată în care s-a stabilit deja existenţa vinovăţiei în materie penală. Aşa fiind, aspectele criticate de autorul excepţiei excedează procedurii penale speciale care guvernează numai fazele de urmărire penală şi de judecată, deoarece situaţia juridică a condamnatului nu este identică cu cea a făptuitorului, învinuitului ori cu cea a inculpatului. Nu poate fi primită nici critica referitoare la încălcarea liberului acces la justiţie, deoarece condamnatul are, în acord cu art. 21 din Constituţie, dreptul de a se adresa unei instanţe de judecată, după ce nemulţumirile acestuia au fost examinate de judecătorul delegat cu executarea pedepselor. În acest sens s-a pronunţat şi Curtea Europeană a Drepturilor Omului, care soluţionând cererea nr. 64088/00 şi, pronunţând Decizia de admitere din 23 septembrie 2004 în Cauza „Angelo Pilla împotriva Italiei“, a decis că, în măsura în care cererile reclamantului se referă la executarea pedepselor, art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale referitor la Dreptul la un proces echitabil este inaplicabil unei proceduri ce priveşte executarea unei pedepse. În plus, niciuna dintre prevederile contestate de autor nu suprimă dreptul la apărare, în sensul consfinţit de art. 24 din Legea fundamentală. Astfel, nimic nu îl opreşte pe condamnat să îşi angajeze un avocat pe tot cursul procesului ce vizează aspecte referitoare la executarea pedepsei. Împrejurarea că acesta este privat de libertate, urmare unei condamnări definitive, nu este de natură a atrage aplicabilitatea dispoziţiilor legale referitoare la asistenţa juridică obligatorie. De asemenea, prin Decizia nr. 702 din 31 mai 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 532 din 28 iulie 2011, Curtea Constituţională a respins ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 26 alin. (8) din Legea nr. 275/2006, aşa cum a fost modificat prin art. I pct. 7 din Legea nr. 83/2010, statuând că acestea reglementează procedura schimbării regimului de executare a pedepsei, la solicitarea persoanei condamnate sau la sesizarea Comisiei pentru individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate, şi nu aduc nicio atingere liberului acces la justiţie şi nici dreptului la apărare. Astfel, această procedură se desfăşoară sub supravegherea, controlul şi autoritatea judecătorului delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate, iar, în acord cu art. 21 din Constituţie, împotriva încheierii pronunţate de acesta, persoana condamnată poate introduce contestaţie la judecătoria în a cărei circumscripţie se află penitenciarul. De asemenea, nimic nu îl opreşte pe condamnat să îşi angajeze un avocat pe tot parcursul procesului ce vizează aspecte referitoare la executarea pedepsei. Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, argumentele şi soluţia deciziilor mai sus menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă. Totodată, cele reţinute de Curtea Constituţională în decizia menţionată se aplică mutatis mutandis şi prevederilor art. 25 alin. (6) din Legea nr. 275/2006. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 25 alin. (6), art. 26 alin. (8) şi art. 38 alin. (3) şi (9) din Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor şi a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, excepţie ridicată de Adrian Lupovici în Dosarul nr. 315/281/2011 al Tribunalului Prahova - Secţia penală. Definitivă şi general obligatorie. Pronunţată în şedinţa publică din data de 24 aprilie 2012. PREŞEDINTE, ACSINTE GASPAR Magistrat-asistent, Afrodita Laura Tutunaru