Decizia Nr.359 din 23.05.2019

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Luminiţa Nicolescu.1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 83 alin. (2) din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Florentina Gabriela Barbir, prin mandatar Gabriel Dănuţ Barbir, în Dosarul nr. 6.391/86/2017 al Curţii de Apel Suceava - Secţia I civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 925D/2018.2. La apelul nominal se prezintă mandatarul autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, lipsind celelalte părţi. Procedura de citare este legal îndeplinită.3. Magistratul-asistent referă asupra faptului că la dosarul cauzei este depusă o procură judiciară din care rezultă că mandatarul este soţul autoarei excepţiei de neconstituţionalitate şi că este împuternicit să o reprezinte în faţa instanţelor judecătoreşti şi a instituţiilor statului, asistat la nevoie de un avocat ales, însă nu rezultă că mandatarul este licenţiat în drept. De asemenea, magistratul-asistent referă asupra faptului că mandatarul autoarei excepţiei de neconstituţionalitate a formulat o cerere de aprobare a înregistrării şedinţei cu mijloace proprii, iar în cazul în care această cerere va fi respinsă solicită eliberarea unei copii electronice a înregistrării şedinţei.4. La întrebarea preşedintelui cu privire la faptul dacă are studii juridice, partea prezentă susţine că în faţa Curţii Constituţionale nu se aplică dispoziţiile art. 83 alin. (2) din Codul de procedură civilă.5. Curtea, având în vedere că mandatarul autoarei excepţiei de neconstituţionalitate nu are studii juridice, în temeiul art. 83 din Codul de procedură civilă coroborat cu art. 14 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, învederează acestuia că nu poate pune concluzii în faţa Curţii Constituţionale, eventual poate depune concluzii scrise.6. Având cuvântul cu privire la cererea formulată, reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea cererii de înregistrare a şedinţei prin mijloace proprii şi aprobarea eliberării unei copii electronice a înregistrării şedinţei.7. În legătură cu cererea formulată, Curtea, în temeiul art. 53 alin. (2) coroborat cu art. 14 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, respinge cererea de înregistrare a şedinţei prin mijloace proprii şi aprobă eliberarea unei copii electronice a înregistrării şedinţei.8. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, având în vedere jurisprudenţa Curţii în această materie.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:9. Prin Încheierea din 5 iunie 2018, pronunţată în Dosarul nr. 6.391/86/2017, Curtea de Apel Suceava - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 83 alin. (2) din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Florentina Gabriela Barbir, prin mandatar Gabriel Dănuţ Barbir, într-o cauză având ca obiect soluţionarea recursului formulat împotriva unei decizii civile prin care a fost respinsă contestaţia în anulare.10. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că dispoziţiile legale criticate sunt neconstituţionale, întrucât limitează posibilitatea de a pune concluzii în faţa instanţei doar la mandatarii licenţiaţi în drept. Totodată, în motivarea excepţiei este menţionată şi Decizia Curţii Constituţionale nr. 462 din 17 septembrie 2014.11. Curtea de Apel Suceava - Secţia I civilă apreciază că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale.12. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.13. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:14. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.15. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă dispoziţiile art. 83 alin. (2) din Codul de procedură civilă, care au următorul cuprins: „În cazul în care mandatarul persoanei fizice este soţ sau o rudă până la gradul al doilea inclusiv, acesta poate pune concluzii în faţa oricărei instanţe, fără să fie asistat de avocat, dacă este licenţiat în drept."16. În opinia autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, dispoziţiile legale criticate încalcă dispoziţiile art. 20 alin. (2) referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului din Constituţie şi ale art. 1 privind interzicerea generală a discriminării din Protocolul nr. 12 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Totodată, din analiza excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea reţine că autoarea excepţiei de neconstituţionalitate a înţeles să se refere în susţinerea acesteia şi la art. 16 privind egalitatea în drepturi din Constituţie, astfel cum acesta se interpretează potrivit art. 20 din Legea fundamentală şi prin prisma art. 1 privind interzicerea discriminării din Protocolul nr. 12 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.17. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că prin Decizia nr. 111 din 3 martie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 373 din 16 mai 2016, paragraful 18, sau Decizia nr. 361 din 30 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 615 din 31 iulie 2017, paragrafele 19-22, a analizat prevederile art. 83 alin. (2) din Codul de procedură civilă prin prisma pretinsei nesocotiri a egalităţii în drepturi, constatând că atât condiţiile de exercitare a mandatului de reprezentare în instanţă dat unei persoane care nu are calitatea de avocat, cât şi limitele în care acesta poate fi exercitat, inclusiv posibilitatea mandatarului de a pune sau nu concluzii în instanţă în numele părţii, reprezintă opţiuni ale legiuitorului, care, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie, stabileşte regulile privind procedura de judecată.18. Prin oferirea posibilităţii mandatarului care nu este avocat, dar are studii juridice şi, în acelaşi timp, este şi soţ sau rudă până la gradul al doilea inclusiv cu partea pe care o reprezintă de a pune concluzii personal, iar nu prin intermediul unui avocat, legiuitorul a stabilit o derogare de la regula instituită prin art. 83 alin. (1) din Codul de procedură civilă. Curtea a constatat că această prevedere a fost edictată în considerarea unor situaţii deosebite şi nu este de natură a încălca principiul egalităţii în faţa legii, ci reprezintă o opţiune a legiuitorului, care se încadrează în marja sa de apreciere în configurarea procedurii de judecată, justificată în mod obiectiv şi rezonabil de caracterul proxim al gradului de rudenie sau de calitatea de soţ a mandatarului (Decizia nr. 111 din 3 martie 2016, paragraful 21).19. Potrivit jurisprudenţei constante a Curţii Constituţionale (Decizia Plenului nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial a României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994), instituirea unor reguli speciale nu este contrară principiului egalităţii atât timp cât ele asigură egalitatea juridică a cetăţenilor în utilizarea lor. Principiul egalităţii în faţa legii presupune instituirea unui tratament egal pentru situaţii care, în funcţie de scopul urmărit, nu sunt diferite şi de aceea el nu exclude, ci, dimpotrivă, presupune soluţii diferite pentru situaţii diferite.20. Pentru toate aceste argumente, Curtea, prin deciziile mai sus menţionate, a respins, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 83 alin. (2) din Codul de procedură civilă.21. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a schimba jurisprudenţa Curţii, considerentele şi soluţiile deciziilor menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.22. În ceea ce priveşte invocarea Deciziei nr. 462 din 17 septembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 775 din 24 octombrie 2014, Curtea reţine că aceasta nu are incidenţă în cauză, întrucât considerentele care au justificat admiterea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 83 alin. (3) din Codul de procedură civilă se referă la obligativitatea exercitării căii de atac a recursului exclusiv prin intermediul unui avocat.23. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Florentina Gabriela Barbir, prin mandatar Gabriel Dănuţ Barbir, în Dosarul nr. 6.391/86/2017 al Curţii de Apel Suceava - Secţia I civilă şi constată că dispoziţiile art. 83 alin. (2) din Codul de procedură civilă sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.Definitivă şi general obligatorie.Decizia se comunică Curţii de Apel Suceava - Secţia I civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunţată în şedinţa din data de 23 mai 2019.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALEprof. univ. dr. VALER DORNEANUMagistrat-asistent,Andreea Costin