DECIZIE Nr.
356 din 2 mai 2006
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 185 alin. (3 1) lit. b) din Legea
nr. 571/2003 privind Codul fiscal
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 491 din 7 iunie 2006
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae
Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu -
judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Ion Tiucă - procuror
Cristina Cătălina Turcu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstitu-ţionalitate a dispoziţiilor art. 185 alin. (31) lit. b) din Legea nr. 571/2003
privind Codul fiscal, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Dunga Corn" - S.R.L. din Brăila în
Dosarul nr. 653/CAF/2005 al Curţii de Apel Galaţi - Secţia contencios
administrativ şi fiscal.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare este legal îndeplinită.
Preşedintele dispune să se facă apelul şi în Dosarul
nr. 131 D/2006, având ca obiect aceeaşi excepţie de neconstitutionalitate,
ridicată de Societatea Comercială „Quasar" - S.R.L. din Botoşani în
Dosarul nr. 2.929/2005 al Curţii de Apel Suceava - Secţia comercială şi de
contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare este legal îndeplinită.
Curtea, din oficiu, pune în
discuţie conexarea dosarelor sus-menţionate, având în vedere obiectul identic
al excepţiilor ridicate.
Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu
conexarea.
Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 53 alin. (5) din
Legea nr. 47/1992, dispune conexarea Dosarului nr. 131
D/2006 la Dosarul nr. 130 D/2006, care este primul înregistrat.
Preşedintele constată cauza în stare de judecată şi
acordă cuvântul pe fond.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, apreciind că se impune
păstrarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale în materie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului,
reţine următoarele:
Prin încheierile din 10 ianuarie 2006 şi din 7
decembrie 2005, pronunţate în dosarele nr. 653/CAF/2005 şi nr. 2.929/2005, Curtea
de Apel Galaţi - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi Curtea de Apel
Suceava - Secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal au sesizat
Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor
art. 185 alin. (31) lit. b) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Dunga Corn" -
S.R.L. din Brăila şi de Societatea Comercială „Quasar" - S.R.L. din
Botoşani în cauze având ca obiect acţiuni în anulare a unor decizii prin care
s-a dispus suspendarea autorizaţiilor de antrepozit fiscal.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că prevederile art. 185 alin. (31) lit. b) din Legea nr. 571/2003 aduc atingere dispoziţiilor constituţionale ale art. 23 alin. (11),
ale art. 45 şi ale art. 53. In acest sens arată că „prin reglementarea [...]
dreptului autorităţii fiscale competente de a suspenda autorizaţia unui
antrepozit fiscal doar pe baza unei simple sesizări penale [...], se încalcă în
mod evident prevederile constituţionale referitoare la prezumţia de
nevinovăţie" întrucât „se îndreptăţeşte Ministerul Finanţelor Publice să
ia măsuri sancţionatorii anterior stabilirii comiterii unei infracţiuni prin
hotărâre judecătorească".
Totodată, se consideră că dispoziţiile „art. 185 alin. (31) lit. b) din Legea 571/2003
contravin şi prevederilor art. 45 din Constituţie deoarece, atât timp cât
instanţa judecătorească nu a «confirmat» încălcarea condiţiilor legale de
exercitare a activităţii economice, nu se poate lua măsura anulării, chiar temporară,
a dreptului de a exercita activitatea economică".
De asemenea, se mai arată că textul de lege criticat
contravine şi prevederilor art. 53 din Constituţie, întrucât „autorizează
Ministerul Finanţelor Publice de a restrânge exercitarea dreptului nostru şi în
alte situaţii decât cele prevăzute de art. 53 din Constituţie".
Curtea de Apel Galaţi - Secţia contencios
administrativ şi fiscal, contrar prevederilor art.
29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, nu şi-a exprimat
opinia asupra excepţiei ridicate. In temeiul dispoziţiilor legale menţionate,
precum şi în conformitate cu art. 17 alin. (2) din regulamentul său de
organizare şi funcţionare, Curtea Constituţională a solicitat completarea
actului de sesizare cu opinia instanţei de judecată, dar aceasta nu a dat curs
solicitării până la data pronunţării prezentei decizii.
Curtea de Apel Suceava - Secţia comercială şi de
contencios administrativ şi fiscal apreciază că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului apreciază
că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale, în sensul în care a
statuat Curtea în jurisprudenţa sa.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalittate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere
ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor,
concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la
prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2),ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 185 alin. (31) lit. b) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 927 din 23
decembrie 2003, introdus prin art. I pct. 94 din
Ordonanţa Guvernului nr. 83/2004 pentru modificarea şi completarea Legii nr.
571/2003 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 793 din 27
august 2004, aprobată cu modificări prin Legea nr. 494/2004, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.092 din
24 noiembrie 2004.
Textul criticat are următorul cuprins:
- Art. 185 alin. (31) lit. b): „(31 ) La propunerea organelor de control, autoritatea fiscală
competentă suspendă autorizaţia pentru un antrepozit fiscal astfel:[...J
b) până la soluţionarea definitivă a cauzei penale
în cazul în care a fost făcută o sesizare penală referitoare la faptele
incriminate ca infracţiuni la regimul produselor accizabile."
Autorii excepţiei consideră că aceste dispoziţii aduc
atingere prevederilor constituţionale ale art. 23 alin. (11) privitoare la
prezumţia de nevinovăţie, art. 45 referitor la libertatea economică şi art. 53
privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
reţine următoarele:
Prevederile legale criticate au mai format obiectul
controlului de constituţionalitate, prin raportare la dispoziţiile art. 23
alin. (11) din Legea fundamentală. Astfel, prin Decizia nr. 154 din 23
februarie 2006, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 216 din 9 martie 2006, Curtea
a reţinut, în esenţă, că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată
deoarece „prezumţia de nevinovăţie este un principiu ce guvernează procesul
penal, fără a se aplica şi procedurii contenciosului fiscal".
Intrucât nu au intervenit elemente noi care să
determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, soluţia şi
considerentele cuprinse în decizia menţionată îşi menţin valabilitatea şi în
cauza de faţă.
Cât priveşte critica de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 185 alin. (31) lit. b) din Legea' nr. 571/2003
privind Codul fiscal în raport cu prevederile constituţionale ale art. 45 şi
53, Curtea constată că nici aceasta nu poate fi reţinută, pentru următoarele considerente:
Pentru eliberarea unei autorizaţii de antrepozit
fiscal, antrepozitarul trebuie să îndeplinească mai multe condiţii, printre
care şi cele prevăzute de art. 180 lit. d): „în cazul unei persoane fizice [...]
aceasta să nu fi fost condamnată în mod definitiv pentru evaziune fiscală, abuz
de încredere, fals, uz de fals, înşelăciune, delapidare, mărturie mincinoasă,
dare sau luare de mită, în România sau în oricare din statele străine în care
aceasta a avut domiciliul/rezidenţa în ultimii 5 ani" şi ,,e) în cazul
unei persoane juridice [...] administratorii acestor persoane juridice să nu fi
fost condamnaţi în mod definitiv pentru evaziune fiscală, abuz de încredere,
fals, uz de fals, înşelăciune, delapidare, mărturie mincinoasă, dare sau luare
de mită, în România sau în oricare din statele străine în care aceasta a avut
domiciliul/rezidenţa în ultimii 5 ani".
Totodată, potrivit art. 184 alin. (1) din Codul fiscal
„autorizaţiile sunt emise numai pentru antrepozitarii autorizaţi numiţi si nu
sunt transferabile".
Aşa fiind, Curtea constată că intenţia legiuitorului a
fost eliminarea oricărui risc în ceea ce priveşte regimul de antrepozitare a
produselor accizabile, inclusiv a riscurilor ce ar rezulta ca urmare a săvârşirii
unor fapte penale de către antrepozitar.
In acest context, prevederile legale criticate sunt pe
deplin justificate şi nu aduc atingere dispoziţiilor art. 45 din Constituţie,
potrivit cărora „accesul liber al persoanei la o activitate economică, libera
iniţiativă şi exercitarea acestora în condiţiile legii sunt garantate".
Măsura dispusă prin textul de lege criticat, respectiv
adoptarea unei proceduri specifice de preîntâmpinare şi sancţionare a faptelor
care generează sau ar putea genera fenomene economice negative, este
justificată de imperativul apărării ordinii publice, textul de lege criticat
fiind, aşadar, în acord cu art. 53 alin. (1) din Constituţie potrivit cărora
exerciţiul unor drepturi sau al unor libertăţi poate fi restrâns numai prin
lege şi numai dacă se impune, după caz, pentru apărarea ordinii publice.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 185 alin. (31) lit. b) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, excepţie
ridicată de Societatea Comercială „Dunga Corn" - S.R.L. din Brăila în
Dosarul nr. 653/CAF/2005 al Curţii de Apel Galaţi - Secţia contencios
administrativ şi fiscal şi de Societatea Comercială „Quasar" - S.R.L. din
Botoşani în Dosarul nr. 2.929/2005 al Curţii de Apel Suceava - Secţia
comercială şi de contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă şi general
obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 2 mai 2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Cristina Cătălina Turcu