DECIZIE   Nr. 354 din 23 septembrie 2004

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 278^1 alin. 7 din Codul de procedura penala

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 959 din 19 octombrie 2004

    Ioan Vida               - presedinte
    Nicolae Cochinescu      - judecator
    Aspazia Cojocaru        - judecator
    Constantin Doldur       - judecator
    Acsinte Gaspar          - judecator
    Kozsokar Gabor          - judecator
    Petre Ninosu            - judecator
    Ion Predescu            - judecator
    Serban Viorel Stanoiu   - judecator
    Nicoleta Grigorescu     - procuror
    Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent

    Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 278^1 alin. 7 din Codul de procedura penala, exceptie ridicata de Dumitru Lozneanu in Dosarul nr. 282/2004 al Judecatoriei Orastie.
    La apelul nominal lipsesc partile, fata de care procedura de citare a fost legal indeplinita.
    Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neintemeiata.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
    Prin Incheierea din 22 aprilie 2004, pronuntata in Dosarul nr. 282/2004, Judecatoria Orastie a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 278^1 alin. 7 din Codul de procedura penala, exceptie ridicata de Dumitru Lozneanu cu prilejul solutionarii unei plangeri impotriva solutiei procurorului de netrimitere in judecata.
    In motivarea exceptiei autorul acesteia sustine ca textul de lege criticat, prevazand ca solutionarea plangerii se face pe baza actelor dosarului si a eventualelor inscrisuri noi prezentate, ingradeste dreptul de acces liber si plenar la justitie, precum si dreptul la aparare. Considera ca aceste dispozitii legale sunt contrare prevederilor art. 21 si 24 din Constitutie, precum si celor ale art. 7 si 8 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului, art. 14 din Pactul international cu privire la drepturile civile si politice si ale art. 6 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale.
    Judecatoria Orastie opineaza in sensul ca exceptia ridicata nu este intemeiata, intrucat dispozitiile legale criticate "nu contravin prevederilor Constitutiei Romaniei, care obliga statul roman sa indeplineasca obligatiile ce-i revin din tratatele la care este parte, la interpretarea acestor tratate in concordanta cu Declaratia Universala a Drepturilor Omului, accesul liber la justitie al persoanelor, precum si dreptul la aparare.
    In conformitate cu dispozitiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului, iar in conformitate cu art. 18^1 din Legea nr. 35/1997, cu modificarile ulterioare, a fost solicitat punctul de vedere al institutiei Avocatului Poporului.
    Presedintele Camerei Deputatilor apreciaza ca dispozitiile art. 278^1 alin. 7 din Codul de procedura penala nu incalca prevederile constitutionale si reglementarile internationale invocate, deoarece "Prin verificarea de catre instanta de judecata a rezolutiei sau ordonantei atacate, pe baza lucrarilor si a materialului din dosarul cauzei si a oricaror inscrisuri noi prezentate, se asigura multiple garantii procesuale, actul de justitie capata un caracter obiectiv, iar hotararea judecatoreasca este pronuntata doar de instanta de judecata". De asemenea, arata ca, in cadrul judecarii plangerii facute, "instanta analizeaza legalitatea si temeinicia ordonantei sau a rezolutiei procurorului" si, in consecinta, este firesc ca instanta sa se raporteze la lucrarile si la materialul existent in dosarul cauzei, care au fost avute in vedere de catre procuror si pe care se intemeiaza solutia data.
    Guvernul considera ca prevederile legale criticate nu aduc atingere dreptului la aparare ori accesului liber la justitie. Astfel, in opinia sa, plangerea prevazuta la art. 278^1 din Codul de procedura penala reprezinta o cale de atac in cadrul careia instanta analizeaza legalitatea si temeinicia rezolutiei sau ordonantei de netrimitere in judecata fata de continutul dosarului de urmarire penala. Nici una dintre solutiile pe care judecatorul le poate pronunta cu prilejul solutionarii acestei plangeri nu aduce atingere dreptului de aparare. In acest sens arata ca, in cazul trimiterii cauzei procurorului in vederea inceperii sau redeschiderii urmaririi penale, procurorul este obligat sa se conformeze dispozitiilor date de instanta, in timp ce, in situatia in care instanta desfiinteaza rezolutia sau ordonanta atacata si retine cauza spre judecare, dispozitiile privind judecata in prima instanta se aplica in mod corespunzator, petentul avand posibilitate sa solicite administrarea oricarei probe. In concluzie, avand in vedere obiectul plangerii reglementate in art. 278^1 din Codul de procedura penala, Guvernul apreciaza ca este necesar ca instanta sa se raporteze la "lucrarile si materialul din dosarul cauzei" care au fost avute in vedere de procuror si pe care se intemeiaza solutia.
    Avocatul Poporului apreciaza ca fiind neintemeiate criticile de neconstitutionalitate aduse dispozitiilor art. 278^1 din Codul de procedura penala. Astfel, considera ca textul de lege criticat nu contravine prevederilor art. 21 din Constitutie, ci "asigura tocmai accesul liber la justitie, in conditiile in care reglementeaza procedura de solutionare a plangerii in fata instantei de judecata impotriva acelor acte ale procurorului prin care s-a dispus clasarea, neinceperea urmaririi penale, scoaterea de sub urmarire penala sau incetarea urmaririi penale". De asemenea, in opinia sa, art. 278^1 din Codul de procedura penala nu aduce atingere nici dreptului la aparare, atat timp cat partile se bucura de toate garantiile procesuale, inclusiv dreptul de a fi asistate de un aparator in tot cursul procesului penal. In ceea ce priveste sustinerea autorului exceptiei referitoare la contrarietatea dintre prevederile art. 278^1 din Codul de procedura penala si dispozitiile art. 11 si 20 din Constitutie, raportate la art. 7 si 8 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului, art. 14 din Pactul international cu privire la drepturile civile si politice si art. 6 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, Avocatul Poporului apreciaza ca aceasta nu poate fi retinuta, intrucat prevederile constitutionale ale art. 20 alin. (1) se refera la concordanta dintre dispozitiile constitutionale privind drepturile si libertatile omului si dispozitiile instrumentelor internationale ratificate de Romania vizand aceeasi materie, iar nu la concordanta cu dispozitiile legii interne.
    Presedintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

    CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale presedintelui Camerei Deputatilor, Avocatului Poporului si Guvernului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, republicata, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, republicata, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, republicata, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
    Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art. 278^1 alin. 7 din Codul de procedura penala, dispozitii ce au fost introduse prin art. I pct. 168 din Legea nr. 281/2003 privind modificarea si completarea Codului de procedura penala si a unor legi speciale, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 468 din 1 iulie 2003, in urmatoarea redactare: "Instanta, judecand plangerea, verifica rezolutia sau ordonanta atacata, pe baza lucrarilor si a materialului din dosarul cauzei si a oricaror inscrisuri noi prezentate."
    In sustinerea neconstitutionalitatii acestor texte de lege, autorul exceptiei invoca incalcarea urmatoarelor dispozitii constitutionale:
    - Art. 11: "(1) Statul roman se obliga sa indeplineasca intocmai si cu buna-credinta obligatiile ce-i revin din tratatele la care este parte.
    (2) Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern.
    (3) In cazul in care un tratat la care Romania urmeaza sa devina parte cuprinde dispozitii contrare Constitutiei, ratificarea lui poate avea loc numai dupa revizuirea Constitutiei.";
    - Art. 20: "(1) Dispozitiile constitutionale privind drepturile si libertatile cetatenilor vor fi interpretate si aplicate in concordanta cu Declaratia Universala a Drepturilor Omului, cu pactele si cu celelalte tratate la care Romania este parte.
    (2) Daca exista neconcordante intre pactele si tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care Romania este parte, si legile interne, au prioritate reglementarile internationale, cu exceptia cazului in care Constitutia sau legile interne contin dispozitii mai favorabile.";
    - Art. 21: "(1) Orice persoana se poate adresa justitiei pentru apararea drepturilor, a libertatilor si a intereselor sale legitime.
    (2) Nici o lege nu poate ingradi exercitarea acestui drept.
    (3) Partile au dreptul la un proces echitabil si la solutionarea cauzelor intr-un termen rezonabil.
    (4) Jurisdictiile speciale administrative sunt facultative si gratuite.";
    - Art. 24: "(1) Dreptul la aparare este garantat.
    (2) In tot cursul procesului, partile au dreptul sa fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu."
    De asemenea, autorul exceptiei isi intemeiaza critica de neconstitutionalitate si pe dispozitiile urmatoarelor reglementari internationale:
    Declaratia Universala a Drepturilor Omului
    - Art. 7: "Toti oamenii sunt egali in fata legii si au dreptul fara deosebire la o protectie egala a legii. Toti oamenii au dreptul la o protectie egala impotriva oricarei discriminari care ar incalca prezenta Declaratie si impotriva oricarei provocari la o astfel de discriminare.";
    - Art. 8: "Orice persoana are dreptul sa se adreseze in mod efectiv instantelor judiciare competente impotriva actelor care violeaza drepturile fundamentale ce ii sunt recunoscute prin constitutie sau prin lege."
    Pactul international cu privire la drepturile civile si politice
    - Art. 14: "Toti oamenii sunt egali in fata tribunalelor si a curtilor de justitie. Orice persoana are dreptul ca litigiul in care se afla sa fie examinata in mod echitabil si public de catre un tribunal competent, independent si impartial, stabilit prin lege, care sa decida fie asupra temeiniciei oricarei invinuiri penale indreptate impotriva ei, fie asupra contestatiilor privind drepturile si obligatiile sale cu caracter civil. [...]"
    Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale
    - Art. 6 alin. 1: "1. Orice persoana are dreptul la judecarea in mod echitabil, in mod public si intr-un termen rezonabil a cauzei sale, de catre o instanta independenta si impartiala, instituita de lege, care va hotari fie asupra incalcarii drepturilor si obligatiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricarei acuzatii in materie penala indreptate impotriva sa. [...]"
    Examinand exceptia de neconstitutionalitate si dispozitiile legale criticate, cu raportare la prevederile constitutionale si reglementarile internationale invocate, Curtea constata ca, potrivit prevederilor art. 126 alin. (2) din Constitutie, republicata, stabilirea competentei instantelor judecatoresti si procedurii de judecata reprezinta atributul exclusiv al legiuitorului.
    In virtutea acestei competente, legiuitorul a conceput art. 278^1 din Codul de procedura penala ca un raspuns la necesitatea garantarii unei neingradite exercitari a dreptului de acces liber la justitie al oricarei persoane, pentru apararea drepturilor, a libertatilor si a intereselor sale legitime si a dreptului la aparare, prevazute atat in Constitutie, cat si in reglementarile internationale invocate de autorul exceptiei. Astfel, acest text de lege stabileste dreptul persoanei vatamate si al oricarei alte persoane ale carei interese legitime sunt vatamate de a face plangere impotriva solutiilor de netrimitere in judecata date de procuror, la instanta judecatoreasca careia i-ar reveni competenta sa judece cauza in prima instanta, si reglementeaza procedura de judecare si de solutionare a plangerii.
    Conform principiului oficialitatii procesului penal, instanta judecatoreasca poate fi legal sesizata pentru judecarea unei infractiuni, de regula, numai prin rechizitoriul parchetului. Cand procurorul refuza trimiterea in judecata, adoptand o solutie de clasare a cauzei, de neincepere a urmaririi penale, de scoatere de sub urmarire penala sau de incetare a urmaririi penale, iar procurorul ierarhic superior respinge plangerea formulata impotriva solutiei, persoana vatamata ori alta persoana lezata in interesele sale legitime se poate adresa cu plangere justitiei. In cadrul judecarii unei asemenea plangeri, instanta judecatoreasca competenta urmeaza sa examineze legalitatea si temeinicia solutiei atacate. Asa fiind, este evident ca o asemenea examinare se poate face numai pe baza lucrarilor si a materialului dosarului cauzei, pe care s-a intemeiat si solutia data de procuror, precum si pe baza eventualelor inscrisuri noi prezentate. Instanta, nefiind sesizata pentru judecarea cauzei in fond, nu poate administra noi probe.
    Judecand plangerea, instanta poate pronunta una dintre cele trei solutii prevazute de art. 278^1 alin. 8:
    a) respinge plangerea, prin sentinta, mentinand solutia data de procuror, cand constata ca aceasta este legala si temeinica;
    b) admite plangerea, prin sentinta, desfiinteaza solutia atacata si trimite cauza procurorului in vederea inceperii sau redeschiderii urmaririi penale, care urmeaza sa completeze urmarirea penala inainte de solutionarea finala a acesteia;
    c) admite plangerea, prin incheiere, desfiinteaza solutia atacata si, considerandu-se legal sesizata prin plangere, intrucat la dosar sunt suficiente probe pentru judecarea cauzei, retine aceasta spre judecare. In acest caz se aplica, in mod corespunzator, dispozitiile procedurale privind judecarea in prima instanta si caile de atac.
    De asemenea, Curtea apreciaza ca posibilitatea pe care art. 278^1 alin. 10 o da celui interesat de a ataca cu recurs sentinta prin care s-a respins ori s-a admis plangerea reprezinta o garantie in plus pentru liberul acces la justitie si dreptul la aparare.

    Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, republicata, precum si al art. 1, 2, 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992, republicata,

    CURTEA CONSTITUTIONALA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 278^1 alin. 7 din Codul de procedura penala, exceptie ridicata de Dumitru Lozneanu in Dosarul nr. 282/2004 al Judecatoriei Orastie.
    Definitiva si obligatorie.
    Pronuntata in sedinta publica din data de 23 septembrie 2004.

         PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
              prof. univ. dr. IOAN VIDA

                              Magistrat asistent,
                              Patricia Marilena Ionea