Decizia Nr.350 din 24.09.2013

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 2.158 din Codul civil din 2009, excepţie ridicată de Cornel Gabriel Burcea în Dosarul nr. 27.649/4/2012 al Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti - Secţia civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 348D/2013.La apelul nominal se constată lipsa părţilor.Procedura de citare este legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilă, arătând că modul de formulare a criticilor de neconstituţionalitate, şi anume prin compararea mai multor acte normative între ele, nu reprezintă o veritabilă motivare a excepţiei de neconstituţionalitate, în sensul art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 10 mai 2013, pronunţată în Dosarul nr. 27.649/4/2012, Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 2.158 din Codul civil, excepţie ridicată de Cornel Gabriel Burcea într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei acţiuni în pretenţii, întemeiate pe neexecutarea unui contract de împrumut de consumaţie.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia nu arată în ce constă neconstituţionalitatea textelor de lege criticate, susţinând doar că acestea contravin Legii medierii, precum şi „obligaţiei legale de notificare a persoanei în cauză“.Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti - Secţia civilă arată că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2.158 din Codul civil trebuie respinsă, nefiind motivată, în fapt şi în drept.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate invocate.Avocatul Poporului consideră că prevederile art. 2.158 din Codul civil sunt constituţionale, nefiind în contradicţie cu prevederile constituţionale referitoare la liberul acces la justiţie sau dreptul de proprietate. Pe de altă parte, se apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este în mod formal motivată, iar motivarea în sine nu are nicio legătură cu textul de lege criticat, ceea ce contravine prevederilor art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă, potrivit încheierii de sesizare, prevederile art. 2.158 cuprins în Titlul IX - Diferite contracte speciale, Capitolul XIII - Contractul de împrumut, Secţiunea a 3-a - Împrumutul de consumaţie din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 505 din 15 iulie 2011.Analizând motivarea autorului excepţiei, Curtea reţine că obiectul criticii de neconstituţionalitate îl reprezintă atât prevederile art. 2.158 din Codul civil, cât şi cele cuprinse în art. 2.164 alin. (3) şi art. 2.165 din acelaşi act normativ.În lipsa unei dispoziţii exprese în încheierea de sesizare a Curţii Constituţionale din data de 10 mai 2013, cu privire la dispoziţiile art. 2.164 alin. (3) şi art. 2.165 din Codul civil, Curtea urmează a se considera legal învestită şi cu privire la aceste din urmă prevederi legale, având în vedere faptul că, în acord cu jurisprudenţa sa (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 527 din 11 octombrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 990 din 8 noiembrie 2005), în cazul în care Curtea nu s-ar pronunţa asupra acestei excepţii, omisiunea s-ar răsfrânge în mod inadmisibil asupra dreptului autorului excepţiei de neconstituţionalitate ca aceasta să fie examinată şi nu ar duce decât la o întârziere nejustificată în soluţionarea cauzei.Textele de lege criticate au următorul conţinut:

– Art. 2.158 - Noţiune. Capacitate: „(1) Împrumutul de consumaţie este contractul prin care împrumutătorul remite împrumutatului o sumă de bani sau alte asemenea bunuri fungibile şi consumptibile prin natura lor, iar împrumutatul se obligă să restituie după o anumită perioadă de timp aceeaşi sumă de bani sau cantitate de bunuri de aceeaşi natură şi calitate.
(2) Atunci când o persoană acordă un împrumut fără a o face cu titlu profesional, nu îi sunt aplicabile dispoziţiile legale privind instituţiile de credit şi instituţiile financiare nebancare.“

– Art. 2.164 alin. (3): „(3) Dacă nu este posibil să se restituie bunuri de aceeaşi natură, calitate şi în aceeaşi cantitate, împrumutatul este obligat să plătească valoarea lor la data şi locul unde restituirea trebuia să fie făcută.“

– Art. 2.165 - Titlul executoriu: „Dispoziţiile art. 2.157 alin. (1) se aplică în mod corespunzător şi împrumutului de consumaţie.“În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 21 - Accesul liber la justiţie şi art. 26 - Viaţa intimă, familială şi privată. De asemenea, prevederile legale criticate sunt considerate a fi contrare dispoziţiilor art. 6 - Dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi ale art. 1 - Protecţia proprietăţii cuprins în Protocolul nr. 1 adiţional la aceeaşi convenţie. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine următoarele: Autorul excepţiei de neconstituţionalitate invocă în mod formal încălcarea unor dispoziţii cuprinse în Constituţie, în Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi în Protocolul nr. 1 adiţional la acest tratat internaţional, fără a arăta, în mod concret, în ce constă contrarietatea dintre acestea şi textul de lege criticat. Mai mult, analizând conţinutul lor normativ explicit, nu se poate reţine nicio legătură între textele de lege criticate şi textele constituţionale invocate de natură a genera o potenţială încălcare a acestora din urmă. Curtea nu se poate substitui autorului acesteia în formularea unor critici de neconstituţionalitate, deoarece acest demers ar echivala cu un control efectuat din oficiu, inadmisibil însă în cazul verificării constituţionalităţii legilor sau ordonanţelor de Guvern pe cale incidentală, în cadrul pronunţării asupra excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial, cu atât mai mult cu cât art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 precizează că „sesizarea Curţii Constituţionale se dispune de către instanţa în faţa căreia s-a ridicat excepţia de neconstituţionalitate, printr-o încheiere care va cuprinde punctele de vedere ale părţilor, opinia instanţei asupra excepţiei, şi va fi însoţită de dovezile depuse de părţi“, (a se vedea, în acest sens, şi deciziile nr. 198 din 12 februarie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 151 din 11 martie 2009, nr. 919 din 6 iulie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 504 din 15 iulie 2011, sau nr. 1313 din 4 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 6 ianuarie 2012). Astfel, Curtea reţine că simpla enumerare a unor dispoziţii constituţionale sau convenţionale nu poate fi considerată o veritabilă critică de neconstituţionalitate, cu atât mai mult cu cât prevederile constituţionale invocate nu susţin prin ele însele neconstituţionalitatea textelor de lege criticate, fiind evidentă lipsa de legătură între conţinutul lor normativ. Prin urmare, nefiind îndeplinită condiţia motivării excepţiei de neconstituţionalitate, cuprinsă în art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2.158, art. 2.164 alin. (3) şi art. 2.165 din Codul civil, excepţie ridicată de Cornel Gabriel Burcea în Dosarul nr. 27.649/4/2012 al Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti - Secţia civilă. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti - Secţia civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 24 septembrie 2013. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Irina Loredana Gulie