Decizia Nr.350 din 22.03.2011

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 219 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) lit. a) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Nord Conforest“ - S.A. din Cluj-Napoca în Dosarul nr. 5.688/211/2008 al Tribunalului Cluj - Secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, de conflicte de muncă şi asigurări sociale.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 2 aprilie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 5.688/211/2008, Tribunalul Cluj - Secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, de conflicte de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 219 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) lit. a) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Nord Conforest“ - S.A. din Cluj-Napoca, cu prilejul soluţionării recursului declarat împotriva unei sentinţe civile a Judecătoriei Cluj-Napoca.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că prevederile criticate contravin dispoziţiilor constituţionale în măsura în care acestea se aplică şi contribuabililor faţă de care inspecţia fiscală s-a extins în „mod nelegal“. Aşa cum rezultă din art. 98 din Codul de procedură fiscală, inspecţia fiscală poate fi extinsă numai în anumite condiţii strict prevăzute de lege, astfel că extinderea inspecţiei fiscale în alte condiţii este nelegală, iar sancţiunea prevăzută în dispoziţiile legale, considerate a fi neconstituţionale, rămâne valabilă chiar dacă contestaţia va fi admisă, în urma contestării titlului de creanţă, a altor acte administrative fiscale, inclusiv a actului în baza căruia s-a extins în mod nelegal inspecţia fiscală.Tribunalul Cluj - Secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, de conflicte de muncă şi asigurări sociale opinează în sensul că dispoziţiile criticate sunt constituţionale având în vedere jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile criticate sunt constituţionale.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 219 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) lit. a) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 513 din 31 iulie 2007, cu modificările şi completările ulterioare, care au următorul cuprins:– Art. 219 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) lit. a): „(1) Constituie contravenţii următoarele fapte:[...] c)nerespectarea obligaţiilor prevăzute la art. 56 şi art. 57 alin. (2);[...] (2) Contravenţiile prevăzute la alin. (1) se sancţionează astfel:a)cu amendă de la 6.000 lei la 8.000 lei, pentru persoanele fizice, şi cu amendă de la 25.000 lei la 27.000 lei, pentru persoanele juridice, în cazul săvârşirii faptelor prevăzute la alin. (1) lit. c);“.În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, aceste texte de lege contravin prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (5) privind obligativitatea respectării Constituţiei şi a legilor, art. 16 alin. (1) şi (2) privind egalitatea în drepturi, art. 44 alin. (1) şi (2) referitor la dreptul de proprietate privată, art. 56 alin. (2) privind aşezarea justă a sarcinilor fiscale şi ale art. 135 referitoare la economia României şi libertatea comerţului. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine următoarele: Autorul excepţiei este nemulţumit de faptul că sancţiunea prevăzută în dispoziţiile legale criticate rămâne valabilă chiar dacă, în urma contestării titlului de creanţă, a altor acte administrative fiscale, inclusiv a actului în baza căruia s-a extins inspecţia fiscală, contestaţia va fi admisă. Prevederile art. 219 alin. (1) lit. c) se referă la fapta de nerespectare a obligaţiilor prevăzute la art. 56 şi art. 57 alin. (2) din Codul de procedură fiscală, care constituie contravenţie, iar cele ale art. 219 alin. (2) lit. a) se referă la aplicarea sancţiunii amenzii pentru săvârşirea acestei fapte. Potrivit art. 56 din Codul de procedură fiscală, cu denumirea marginală „Prezentarea de înscrisuri“, în vederea stabilirii stării de fapt fiscale, contribuabilul are obligaţia să pună la dispoziţie organului fiscal registre, evidenţe, documente de afaceri şi orice alte înscrisuri. În acelaşi scop, organul fiscal are dreptul să solicite înscrisuri şi altor persoane cu care contribuabilul are sau a avut raporturi economice sau juridice. Organul fiscal poate solicita punerea la dispoziţie a înscrisurilor la sediul său ori la domiciliul fiscal al persoanei obligate să le prezinte. Organul fiscal are dreptul să reţină, în scopul protejării împotriva înstrăinării sau distrugerii, documente, acte, înscrisuri, registre şi documente financiar-contabile sau orice element material care face dovada stabilirii, înregistrării şi achitării obligaţiilor fiscale de către contribuabili, pe o perioadă de maximum 30 de zile. În cazuri excepţionale, cu aprobarea conducătorului organului fiscal, perioada de reţinere poate fi prelungită cu maximum 90 de zile. Iar, potrivit art. 57 alin. (2) din acelaşi cod, cu denumirea marginală „Cercetarea la faţa locului“, contribuabilii au obligaţia să permită funcţionarilor împuterniciţi de organul fiscal pentru a efectua o cercetare la faţa locului, precum şi experţilor folosiţi pentru această acţiune intrarea acestora pe terenuri, în încăperi şi în orice alte incinte, în măsura în care acest lucru este necesar pentru a face constatări în interes fiscal. Prevederile criticate dispun doar sancţionarea nerespectării unei obligaţii legale. Reglementarea unor sancţiuni ce decurg din încălcarea obligaţiei de punere la dispoziţie a organelor de control fiscal a actelor necesare efectuării controlului nu are legătură cu însăşi legalitatea sau nelegalitatea respectivului control, prin textele criticate fiind sancţionată doar nerespectarea unei obligaţii legale. Pe de altă parte, legalitatea respectivului control poate fi analizată pe cale procesuală, autorul având dreptul de a se adresa justiţiei, potrivit art. 205 şi următoarelor din Codul de procedură fiscală, care conferă posibilitatea contestării titlului de creanţă şi a altor acte administrative fiscale, inclusiv a actului în baza căruia s-a extins inspecţia fiscală. Prin urmare, Curtea constată că dispoziţiile legale criticate, respectiv art. 219 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) lit. a) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, nu contravin prevederilor constituţionale invocate, astfel că excepţia urmează a fi respinsă ca neîntemeiată. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 219 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) lit. a) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Nord Conforest“ - S.A. din Cluj-Napoca în Dosarul nr. 5.688/211/2008 al Tribunalului Cluj - Secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, de conflicte de muncă şi asigurări sociale. Definitivă şi general obligatorie. Pronunţată în şedinţa publică din data de 22 martie 2011. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Ioniţa Cochinţu