DECIZIE Nr.
350 din 20 martie 2008
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 278 1 alin. 8 lit. c) si alin. 9 din
Codul de procedura penala
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 342 din 2 mai 2008
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Ninosu
-judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Marinela Mincă - procuror
Patricia Marilena Ionea -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea
excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2781 alin. 8 lit. c) şi alin. 9 din
Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Ioan Ceucă în Dosarul nr.
2.891/314/2007 al Judecătoriei Suceava.
La apelul nominal lipsesc
părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, sens în care arată că
aspectele invocate de autorul excepţiei ţin de modul de aplicare a legii şi nu
constituie probleme de constituţionalitate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările
dosarului, constată următoarele:
Prin Incheierea din 7 septembrie 2007, pronunţată în
Dosarul nr. 2.891/314/2007, Judecătoria Suceava a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2781 alin. 8 lit. c) şi alin. 9
din Codul de procedură penală. Excepţia a fost
ridicată de Ioan Ceucă în cadrul unei cauze penale.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în
esenţă, că textele de lege criticate sunt contrare art. 124 şi 131 din
Constituţie, încălcându-se principiile separaţiei funcţiilor judiciare, al
imparţialităţii instanţelor de judecată şi al sesizării instanţei. In acest
sens, arată că exerciţiul acţiunii publice aparţine, în exclusivitate,
procurorului, iar nu persoanei care a făcut plângere potrivit art. 2781 din Codul de procedură penală. Prin
interpretarea coroborată a dispoziţiilor art. 2781 alin. 9 din Codul de procedură penală,
care prevăd că, „în cazul prevăzut la alin. 8 lit. c), actul de sesizare a
instanţei îl constituie plângerea persoanei la care se referă alin. 1", cu
cele ale art. 264 din acelaşi cod, potrivit cărora actul de sesizare a
instanţei este rechizitoriul prin care procurorul dispune punerea în mişcare a
acţiunii penale şi trimiterea în judecată, rezultă, în opinia autorului
excepţiei, că plângerea persoanei prevăzute la art. 2781 alin. 1 din Codul de procedură
penală are valoarea juridică a unui rechizitoriu şi, prin urmare, se încalcă
principiul oficialităţii procesului penal şi, implicit, cel al separaţiei
funcţiilor judiciare şi al sesizării instanţei. Dacă, din contră, se consideră
că învestirea instanţei se face prin însăşi încheierea întocmită de instanţă,
atunci se ajunge la încălcarea unui alt principiu constituţional, şi anume cel
privind imparţialitatea instanţei de judecată, întrucât instanţa ajunge să
cumuleze funcţia de acuzare cu cea de judecată.
Judecătoria Suceava consideră
că excepţia de neconstituţionalitate a art. 2781 alin. 8 lit. c) din Codul de procedură penală nu este întemeiată.
De asemenea, arată că este neîntemeiată şi critica de neconstituţionalitate a
art. 2781 alin. 9
din Codul de procedură penală dacă se interpretează în sensul că plângerea
persoanei la care se referă alin. 1 al acestui articol constituie atât act de sesizare a instanţei, cât şi act de
inculpare. Insă, dacă se consideră că actul de sesizare îl reprezintă
încheierea instanţei, instanţa va cumula, într-adevăr, două funcţii
incompatibile, respectiv pe cea de acuzare şi cea de judecată, aducându-se atingere
astfel principiului separaţiei funcţiilor judiciare.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului,
pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de
neconstituţionalitate.
Guvernul apreciază că
excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată. In acest sens, arată că
prin încheierea pronunţată în temeiul art. 2781 alin. 8 lit. c) din Codul de procedură penală, instanţa nu
dezleagă fondul pricinii, ci apreciază numai cu privire la legalitatea actului
atacat. Soluţionarea fondului cauzei constituie o etapă procesuală distinctă,
guvernată de regulile procedurale aplicabile judecării în primă instanţă şi în
căile de atac, reguli cu privire la care textele criticate stipulează în mod
expres că se aplică „în mod corespunzător". De altfel, judecătorul, chiar
dacă reţine cauza spre judecare, nu are obligaţia să pronunţe o hotărâre de condamnare,
el trebuind să efectueze cercetarea judecătorească şi să pronunţe soluţia ce se
impune potrivit legii după finalizarea acesteia şi pe parcursul căreia părţile
beneficiază de toate garanţiile procesuale.
Avocatul Poporului consideră
că prevederile art. 2781 alin. 8 lit. c) şi alin. 9 din Codul de procedură penală sunt
constituţionale. In acest sens, arată că judecarea cauzei de către instanţă
după desfiinţarea rezoluţiei de netrimitere în judecată implică participarea
procurorului la judecarea cauzei în calitate de titular al acţiunii publice şi
exercitarea tuturor atribuţiilor decurgând din această calitate. In acelaşi
timp, arată că administrarea de probe noi sau refacerea probelor administrate
de procuror nu sunt acte de urmărire penală, ci acte judiciare prevăzute de
lege pentru stabilirea adevărului şi a elementelor răspunderii penale. In
sfârşit, arată că prin plângerea formulată împotriva rezoluţiilor sau
ordonanţelor procurorului nu se judecă însăşi cauza, ci temeinicia şi
legalitatea soluţiilor pronunţate de procuror, pe baza probelor administrate în
cursul urmăririi penale şi a eventualelor probe scrise înfăţişate instanţei de
părţile în proces.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au transmis punctele lor de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de
sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul
întocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de
lege criticate, prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2,3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de
neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 2781 alin. 8 lit. c) şi alin. 9 din
Codul de procedură penală, aşa cum au fost modificate prin art. I pct. 139 din Legea nr. 356/2006, publicată
în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 677 din 7 august 2006, dispoziţii potrivit cărora: „Judecătorul
pronunţă una dintre următoarele soluţii: [...]
c) admite plângerea, prin încheiere, desfiinţează
rezoluţia sau ordonanţa atacată şi, când probele existente la dosar sunt
suficiente, reţine cauza spre judecare, în complet legal constituit,
dispoziţiile privind judecata în primă instanţă şi căile de atac aplicându-se
în mod corespunzător.
In cazul prevăzut în alin. 8 lit. c), actul de
sesizare a instanţei îl constituie plângerea persoanei la care se referă alin.
1."
Autorul excepţiei consideră că aceste texte de lege
sunt contrare prevederilor art. 124 şi 131 din Constituţie, privind înfăptuirea
justiţiei şi rolul Ministerului Public.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că a mai analizat constituţionalitatea textelor de lege criticate în
raport cu aceleaşi dispoziţii din Legea fundamentală şi aceleaşi motive ca şi
cele invocate în prezenta cauză. Astfel, prin Decizia nr. 985 din 6 noiembrie
2007, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 786 din 20 noiembrie 2007, Curtea a
respins ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor de
lege criticate, reţinând, în esenţă, că soluţionarea fondului cauzei, în
situaţia în care instanţa, în temeiul art. 2781 alin. 8 lit. c) din Codul de procedură penală, admite plângerea,
prin încheiere, desfiinţează rezoluţia sau ordonanţa atacată, reţinând cauza
spre judecare, constituie o etapă procesuală distinctă, guvernată de regulile
procedurale aplicabile judecării în primă instanţă şi în căile de atac, astfel
că părţile au posibilitatea de a formula apărări, de a propune probe şi de a
recurge la căile de atac prevăzute de lege, prevalându-se aşadar de toate
garanţiile procesuale care condiţionează un proces echitabil, în deplină
concordanţă cu prevederile constituţionale. De asemenea, Curtea a arătat că nu
se poate pune la îndoială imparţialitatea judecătorului, care, desfiinţând
rezoluţia sau ordonanţa atacată, reţine cauza spre judecată, întrucât judecata
finalizată prin pronunţarea încheierii de admitere a plângerii are alt obiect
decât judecata fondului cauzei. In plus, după învestirea instanţei în
condiţiile prevăzute de art. 2781 alin. 8 lit. c) din Codul de procedură penală, acţiunea penală se
exercită tot de către procuror, care, în funcţie de probele administrate şi de
dispoziţiile legale aplicabile în cauză, poate să ceară condamnarea
inculpatului, achitarea acestuia sau încetarea procesului penal. Aşa fiind,
instanţa, nici în judecarea plângerii şi nici în judecarea în fond a cauzei, nu
îndeplineşte acte de urmărire penală specifice fazei urmăririi penale şi
procurorului, ci numai acte de judecată şi dă numai soluţii judiciare de
competenţa instanţei, a judecătorului. Administrarea de probe noi, refacerea
probelor administrate de procuror nu sunt acte de urmărire penală, ci acte
judiciare, prevăzute de lege pentru stabilirea adevărului şi a elementelor
răspunderii penale - pentru a da o hotărâre temeinică şi legală.
De altfel, aşa cum a reţinut Curtea cu acelaşi prilej,
judecătorul are posibilitatea să îşi manifeste rolul activ şi să efectueze o
cercetare judecătorească eficientă în vederea aflării adevărului, nefiind
afectate în niciun fel garanţiile de independenţă şi imparţialitate a justiţiei
consacrate de art. 124 din Legea fundamentală.
In sfârşit, după cum s-a statuat prin aceeaşi decizie,
„faptul că, în conformitate cu dispoziţiile alin. 9 al art. 2781 din Codul de procedură penală, în
situaţia admiterii plângerii cu reţinerea cauzei spre judecare, actul de
sesizare a instanţei îl constituie plângerea persoanei, iar nu rechizitoriul
procurorului, este determinat de specificul acestei căi de atac, care vizează
chiar actele procurorului de netrimitere în judecată şi nu încalcă dispoziţiile
art. 124 şi art. 131 din Constituţie".
Intrucât nu au intervenit elemente noi de natură să
justifice reconsiderarea jurisprudenţei în materie a Curţii, soluţia şi
considerentele deciziei amintite îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta
cauză.
Pentru considerentele expuse,
în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art.
1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 2781 alin. 8
lit. c) şi alin. 9 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Ioan
Ceucă în Dosarul nr. 2.891/314/2007 al Judecătoriei Suceava.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 20 martie 2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Patricia Marilena Ionea