Decizia Nr.349 din 23.05.2019

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Luminiţa Nicolescu.1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2016 privind unele măsuri pentru salarizarea personalului plătit din fonduri publice, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare, excepţie ridicată de Constantin Pavăl în Dosarul nr. 14.756/3/2016 al Curţii de Apel Cluj - Secţia a IV-a pentru litigii de muncă şi asigurări sociale şi care constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.541D/2017.2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de citare este legal îndeplinită.3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul pe fond reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată. În acest sens, invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:4. Prin Încheierea civilă din 27 septembrie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 14.756/3/2016, Curtea de Apel Cluj - Secţia a IV-a pentru litigii de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2016 privind unele măsuri pentru salarizarea personalului plătit din fonduri publice, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare. Excepţia a fost ridicată de Constantin Pavăl cu prilejul soluţionării recursului formulat împotriva Sentinţei civile nr. 3.530 din 21 noiembrie 2016, pronunţată de Tribunalul Cluj în Dosarul nr. 14.756/3/2016, având ca obiect pretenţii.5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că dispoziţiile art. 10 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2016 sunt contrare prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (3) şi (5). În acest sens, arată că suspendarea repetată, pentru mai mulţi ani la rând, a dreptului bănesc acordat cu prilejul trecerii în rezervă, prevăzut de art. 20 din anexa nr. VII la Legea-cadru nr. 284/2010, afectează caracterul previzibil al legii şi lipseşte de eficienţă dispoziţiile acestui articol de lege. Lipsa de previzibilitate conduce la afectarea caracterului de lex certa al normei aplicabile şi, implicit, în condiţiile unei legi despre care nu se ştie momentul la care va fi aplicată, la relativizarea garanţiilor care însoţesc dreptul la un proces echitabil, prevăzute de art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.6. Prin folosirea procedeului de suspendare repetată a unui drept legiuitorul a adus atingere, în final, demnităţii umane, „care presupune două dimensiuni inerente, respectiv relaţiile dintre oameni, ceea ce vizează dreptul şi obligaţia oamenilor de a le fi respectate şi, în mod corelativ, de a respecta drepturile şi libertăţile fundamental ale semenilor săi." De asemenea, se creează o situaţie mai favorabilă statului român prin emiterea şi aplicarea unui nou act normativ într-un litigiu pendinte, astfel că se încalcă principiul egalităţii de arme.7. Curtea de Apel Cluj - Secţia a IV-a pentru litigii de muncă şi asigurări sociale consideră că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată, deoarece drepturile băneşti solicitate reprezintă beneficii acordate anumitor categorii socioprofesionale în virtutea statutului special al acestora, fără a avea însă un temei constituţional.8. În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.9. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată şi arată că instanţa de contencios constituţional s-a mai pronunţat cu privire la constituţionalitatea unor dispoziţii de lege prin care s-a dispus neacordarea ajutoarelor sau, după caz, a indemnizaţiilor la ieşirea la pensie, retragere, încetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea în rezervă. În acest sens, aminteşte Decizia nr. 170 din 19 martie 2015 şi Decizia nr. 443 din 21 iunie 2016, prin care Curtea Constituţională a reţinut că „nu există o obligaţie constituţională a legiuitorului de a reglementa acordarea de ajutoare sau indemnizaţii la ieşirea la pensie, retragere, încetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea în rezervă." Cu privire la caracterul previzibil al dispoziţiilor de lege criticate, Guvernul invocă cele reţinute de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 541 din 14 iulie 2015, potrivit cărora „persoanele care se pensionează se supun dispoziţiilor legale în vigoare la data deschiderii dreptului la pensie, potrivit principiului tempus regit actum."10. Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale şi invocă, în acest sens, jurisprudenţa Curţii Constituţionale prin Decizia nr. 170 din 19 martie 2015 şi Decizia nr. 541 din 14 iulie 2015. De asemenea, invocă jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului prin Hotărârea pronunţată în Cauza Dumitru Daniel şi alţii contra României, paragraful 41, şi Decizia din 7 mai 2013, pronunţată în cauzele Ioanna Koufaki şi Adedy împotriva Greciei.11. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele de vedere solicitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:12. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.13. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, dispoziţiile art. 10 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2016 privind unele măsuri pentru salarizarea personalului plătit din fonduri publice, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1035 din 22 decembrie 2016 şi aprobată prin Legea nr. 152/2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 487 din 27 iunie 2017. Analizând critica de neconstituţionalitate, Curtea constată că aceasta vizează doar dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2016, astfel că numai acestea vor fi supuse controlului de constituţionalitate. Dispoziţiile de lege criticate au următoarea redactare: „(1) În perioada 1 ianuarie-28 februarie 2017, dispoziţiile legale privind acordarea ajutoarelor sau, după caz, indemnizaţiilor la ieşirea la pensie, retragere, încetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea în rezervă nu se aplică."14. Autorul excepţiei susţine că aceste dispoziţii de lege aduc atingere prevederilor art. 1 alin. (3) şi (5) din Constituţie, care consacră statul de drept şi prevăd obligaţia respectării Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor.15. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că s-a mai pronunţat asupra constituţionalităţii dispoziţiilor de lege criticate raportat la critici asemănătoare celor invocate în prezenta cauză, prin Decizia nr. 616 din 2 octombrie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 89 din 5 februarie 2019. Astfel, respingând excepţia de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, Curtea, prin paragraful 48 al deciziei mai sus amintite, a reţinut că drepturile băneşti acordate cu prilejul ieşirii la pensie, retragerii, încetării raporturilor de serviciu ori trecerii în rezervă reprezintă beneficii acordate anumitor categorii socioprofesionale în virtutea statutului special al acestora, fără a avea însă un temei constituţional, aşa încât legiuitorul este liber să dispună cu privire la conţinutul, limitele şi condiţiile de acordare a acestora, precum şi să dispună diminuarea ori chiar încetarea acordării acestora, fără a fi necesară întrunirea condiţiilor stabilite de art. 53 din Legea fundamentală.16. De asemenea, prin paragraful 55 din Decizia nr. 616 din 2 octombrie 2018, Curtea, referindu-se la caracterul previzibil al dispoziţiilor de lege analizate, a reţinut că persoanele care se pensionează se supun dispoziţiilor legale în vigoare la data deschiderii dreptului la pensie, potrivit principiului tempus regit actum.17. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice reconsiderarea jurisprudenţei în materie a Curţii Constituţionale, soluţia şi considerentele Deciziei nr. 616 din 2 octombrie 2018 îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.18. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Constantin Pavăl în Dosarul nr. 14.756/3/2016 al Curţii de Apel Cluj - Secţia a IV-a pentru litigii de muncă şi asigurări sociale şi constată că dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2016 privind unele măsuri pentru salarizarea personalului plătit din fonduri publice, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Curţii de Apel Cluj - Secţia a IV-a pentru litigii de muncă şi asigurări sociale şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunţată în şedinţa din data de 23 mai 2019.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALEprof. univ. dr. VALER DORNEANUMagistrat-asistent,Patricia Marilena Ionea