DECIZIE   Nr. 349 din 18 aprilie 2006

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 43, ale art. 46, ale art. 48, ale art. 49, ale art. 52 alin. (1) lit. e), alin. (2) lit. a) si alin. (3), ale art. 56, ale art. 80 alin. (1), ale art. 83 alin. (2), ale art. 84 alin. (1) si (6), ale art. 86, ale art. 89 alin. (2) si ale art. 90 alin. (1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 421 din 16 mai 2006

Ioan Vida                               -  preşedinte

Nicolae Cochinescu              -  judecător

Aspazia Cojocaru                  -  judecător

Acsinte Gaspar                     -  judecător

Kozsokar Gabor                    -  judecător

Petre Ninosu                         -  judecător

Ion Predescu                         -  judecător

Mihaela Cîrstea                     -  procuror

Benke Karoly                         -  magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 43, 46, 49, ale art. 53 alin. (1) lit. e) şi alin. (3) raportat la alin. (1) lit. e), ale art. 86, ale art. 89 alin. (2) şi ale art. 90 alin. (1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, precum şi ale art. 43 alin. (1) lit. a), ale art. 48, ale art. 52 alin. (1) lit. e), alin. (2) lit. a) şi alin. (3), ale art. 56, ale art. 80 alin. (1), ale art. 83 alin. (2) şi ale art. 84 alin. (1) şi (6) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 138/2004 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, excepţie    ridicată   de   Gheorghe    Mârşu   în    Dosarul  nr. 41.418/3/2005 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a de conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ şi fiscal.

La apelul nominal răspunde autorul excepţiei, precum şi Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, prin consilier juridic, celelalte părţi fiind lipsă, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Autorul excepţiei solicită admiterea acesteia, arătând, în esenţă, că prevederile legale criticate nu sunt corelate cu cele ale Ordonanţei Guvernului nr. 65/1994. Totodată, consideră că sunt încălcate prevederile art. 45 şi 56 din Constituţie.

Reprezentantul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală consideră că excepţia este inadmisibilă, nefiind motivată, ceea ce este contrar dispoziţiilor art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate, arătând că autorul excepţiei nu şi-a motivat excepţia, contrar art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, şi că acesta de fapt solicită o interpretare a unor texte legale, ceea ce excedează competenţei Curţii, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Incheierea din 23 ianuarie 2006, pronunţată în Dosarul nr. 41.418/3/2005, Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a de conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 43, 46, 49, ale art. 53 alin. (1) lit. e) şi alin. (3) raportat la alin. (1) lit. e), ale art. 86, ale art. 89 alin. (2) şi ale art. 90 alin. (1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, precum şi ale art. 43 alin. (1) lit. a), ale art. 48, ale art. 52 alin. (1) lit. e), alin. (2) lit. a) şi alin. (3), ale art. 56, ale art. 80 alin. (1), ale art. 83 alin. (2) şi ale art. 84 alin. (1) şi (6) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 138/2004 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, excepţie ridicată de Gheorghe Mârşu într-o cauză având ca obiect anularea unei decizii a Direcţiei generale a finanţelor publice.

In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile legale criticate sunt neconstituţionale faţă de Ordonanţa Guvernului nr. 65/1994 privind organizarea activităţii de expertiză contabilă şi a contabililor autorizaţi şi Ordonanţa Guvernului nr. 2/2000 privind organizarea activităţii de expertiză tehnică judiciară şi extrajudiciară. Totodată, se apreciază că însuşi conceptul de „reţinere la sursă a impozitului din venitul brut încasat, în cazul activităţilor de expertiză contabilă, tehnică judiciară şi extrajudiciară", este neconstituţional.

Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a de conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate ridicată este neîntemeiată. Totodată, se arată că excepţia de neconstituţionalitate ridicată nu este motivată.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

Avocatul Poporului consideră că excepţia de neconstituţionalitate ridicată este inadmisibilă.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, susţinerile părţilor prezente, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), precum şi ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum rezultă din motivarea acesteia, îl constituie dispoziţiile art. 43, 46, 48, 49, ale art. 52 alin. (1) lit. e), alin. (2) lit. a) şi alin. (3), ale art. 56, ale art. 80 alin. (1), ale art. 83 alin. (2), ale art. 84 alin. (1) şi (6), ale art. 86, ale art. 89 alin. (2) şi ale art. 90 alin. (1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 927 din 23 decembrie 2003, cu modificările şi completările ulterioare, şi privesc cotele de impozitare, definirea veniturilor din activităţi independente, stabilirea venitului anual net realizat din activităţi independente, reţinerea la sursă a impozitului reprezentând plăţi anticipate pentru unele venituri din activităţi independente, deducerile personale, stabilirea venitului net anual impozabil, declaraţiile speciale, stabilirea şi plata impozitului pe venitul net anual impozabil, regulile privind asocierile fără personalitate juridică, alte venituri ale persoanelor nerezidente, precum şi veniturile obţinute în străinătate.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea reţine următoarele:

In esenţă, autorul excepţiei susţine că există anumite neconcordanţe între dispoziţiile legale criticate şi Ordonanţa Guvernului nr. 65/1994, respectiv Ordonanţa Guvernului nr. 2/2000, dar nu indică textele constituţionale încălcate şi nici în ce constă neconstituţionalitatea textelor criticate.

Curtea reţine că excepţia de neconstituţionalitate ridicată este nemotivată, având în vedere că autorul acesteia nu face referire la nici un text ori principiu constituţional pretins încălcat, ceea ce este contrar dispoziţiilor art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, potrivit cărora „Sesizările trebuie făcute în formă scrisă şi motivate". In consecinţă, Curtea constată că excepţia este inadmisibilă, nefiind îndeplinită o cerinţă imperativă în ceea ce priveşte sesizarea Curţii.

Curtea reţine că motivarea excepţiei, prin indicarea textelor constituţionale invocate, trebuie să fie făcută chiar prin actul de sesizare al Curţii, pentru a fi posibilă exercitarea controlului de constituţionalitate. In consecinţă, invocarea în susţinerea excepţiei a unor dispoziţii constituţionale direct în faţa Curţii şi nu în faţa instanţei de judecată care a sesizat Curtea cu excepţia de neconstituţionalitate contravine textului imperativ al art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 şi nu este de natură să înlăture această cauză de inadmisibilitate a excepţiei, neacoperindu-se astfel cerinţa imperativă a motivării excepţiei drept condiţie cu privire la legala sesizare a Curţii.

Totodată, Curtea observă că prin critica sa autorul excepţiei susţine că ar exista anumite neconcordanţe între textele   criticate   şi   alte   acte   normative,   precum   şi neaplicarea corespunzătoare, în speţă, a unor texte legale. In legătură cu această susţinere Curtea constată că, în conformitate cu prevederile art. 2 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, instanţa de contencios constituţional realizează un control de constituţionalitate a legilor şi a altor acte normative, în timp ce problemele care ţin de coordonarea legislativă revin autorităţii legiuitoare, iar cele referitoare la interpretarea şi aplicarea legii, instanţei de judecată.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA   CONSTITUŢIONALĂ

In numele legii

DECIDE:

Respinge ca inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 43, 46, 48, 49, ale art. 52 alin. (1) lit. e), alin. (2) lit. a) şi alin. (3), ale art. 56, ale art. 80 alin. (1), ale art. 83 alin. (2), ale art. 84 alin. (1) şi (6), ale art. 86, ale art. 89 alin. (2) şi ale art. 90 alin. (1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, excepţie ridicată de Gheorghe Mârşu în Dosarul nr. 41.418/3/2005 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a de conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 18 aprilie 2006.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Benke Karoly