DECIZIE Nr.
346 din 18 martie 2008
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 31 alin. (1) si art. 33 din Legea
nr. 85/2006 privind procedura insolventei
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 259 din 2 aprilie 2008
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Ninosu -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Simona Ricu - procuror
Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 31 alin. (1) şi art. 33 din Legea
nr. 85/2006 privind procedura insolventei, excepţie ridicată de Societatea
Comercială „Prod Export Matca" - S.R.L. în Dosarul nr. 3.604/104/2007 al
Tribunalului Olt -Secţia comercială şi de contencios administrativ.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, ca neîntemeiată, considerând că textele legale criticate
nu încalcă prevederile constituţionale invocate în susţinerea excepţiei.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 21 ianuarie 2008, pronunţată în
Dosarul nr. 3.604/104/2007, Tribunalul Olt - Secţia comercială şi de contencios administrativ a
sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 31 alin. (1) şi art. 33 din Legea nr. 85/2006, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Prad Export Matca"
- S.R.L. în cauza ce are ca obiect judecarea procedurii de insolvenţă.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile art. 31 alin. (1) şi art.
33 din Legea nr. 85/2006 sunt neconstituţionale în raport cu dispoziţiile art.
16 alin. (1), art. 21 alin. (1),'(2) şi (3), art. 44 şi art. 135 alin. (1) din
Constituţie. Se arată că prevederile legale „restrâng egalitatea în
drepturi" dintre creditori şi debitori. Totodată, obligaţia creditorului
de a depune o cauţiune reprezintă o garanţie ineficientă faţă de abuzul de
drept al creditorului.
Prevederile legale criticate contravin principiului
constituţional al liberului acces la justiţie, prin aceea că îl obligă pe
debitor să conteste în termen de 10 zile starea de insolvenţă.
Sunt încălcate şi dispoziţiile art. 44 şi art. 135
alin. (1) din Constituţie, deoarece permit ca orice creditor să poată cere
deschiderea procedurii insolvenţei pe baza unei simple prezumţii, în sensul că
debitorul poate fi în stare de insolvenţă întrucât nu şi-a achitat o datorie
într-un anumit termen.
Tribunalul Olt - Secţia comercială şi de contencios
administrativ apreciază că excepţia este
neîntemeiată. Se arată că nu sunt încălcate niciunul din textele
constituţionale invocate în susţinerea excepţiei.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
formula punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului consideră
că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale. Se arată că prevederile
legale criticate nu aduc atingere dispoziţiilor constituţionale invocate în
susţinerea excepţiei.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi
Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere
asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor,
concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la
prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2,3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei îl constituie dispoziţiile art. 31
alin. (1) şi art. 33 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 21 aprilie 2006, dispoziţii potrivit cărora:
- Art. 31 alin. (1): „(1)
Orice creditor îndreptăţit să solicite deschiderea procedurii prevăzute de
prezenta lege împotriva unui debitor prezumat în insolvenţă poate introduce o
cerere introductivă, în care va preciza:
a) cuantumul şi temeiul creanţei;
b) existenţa unei
garanţii reale, constituite de către debitor sau instituite potrivit legii;
c) existenţa unor
măsuri asigurătorii asupra bunurilor
debitorului;
d) declaraţia privind
eventuala intenţie de a participa la reorganizarea debitorului, caz în care va
trebui să precizeze, cel puţin la nivel de principiu, modalitatea în care
înţelege să participe la reorganizare.";
- Art. 33: „(1) In termen de
48 de ore de la înregistrarea cererii creditorului îndreptăţit să solicite
deschiderea procedurii insolvenţei, judecătorul-sindic va comunica cererea, în
copie, debitorului.
(2) In termen de 10 zile de la primirea copiei,
debitorul trebuie fie să conteste, fie să
recunoască existenţa stării de insolvenţă. Dacă debitorul contestă starea de
insolvenţă, iar contestaţia sa este ulterior respinsă, el nu va mai avea
dreptul să solicite reorganizarea judiciară.
(3)La cererea debitorului, judecătorul-sindic îi poate obliga pe creditorii care au introdus
cererea să consemneze, în termen de 15 zile, la o bancă, o cauţiune de cel mult
10% din valoarea creanţelor. Cauţiunea va fi restituită creditorilor, dacă
cererea lor va fi admisă. Dacă cererea va fi respinsă, cauţiunea va fi folosită
pentru a acoperi pagubele suferite de debitori. Dacă nu este consemnată în termen
cauţiunea, cererea introductivă va fi respinsă.
(4) Dacă judecătorul-sindic stabileşte că debitorul
este în stare de insolvenţă, îi va respinge contestaţia şi va deschide,
printr-o sentinţă, procedura generală, situaţie în care un plan de reorganizare
poate fi formulat numai de către administratorul judiciar sau de către
creditorii deţinând împreună sau separat minimum 20% din valoarea masei credale
şi numai dacă aceştia îşi exprimă intenţia de a depune un plan în termenul
prevăzut la art. 59 alin. (1), respectiv la art.
60 alin. (2).
(5) Dacă judecătorul-sindic stabileşte că debitorul
nu este în stare de insolvenţă, respinge cererea creditorilor, care va fi
considerată ca lipsită de orice efect chiar de la înregistrarea ei.
(6)Dacă debitorul nu contestă, în termenul prevăzut
la alin. (2), că ar fi în stare de insolvenţă şi îşi exprimă intenţia de a-şi
reorganiza activitatea, judecătorul-sindic va da o sentinţă de deschidere a
procedurii generale. In cazul în care, din declaraţia debitorului, făcută până
la data pronunţării sentinţei, rezultă că acesta se încadrează în una dintre
categoriile prevăzute la art. 1 alin. (2) sau a mai beneficiat de reorganizare
în ultimii 5 ani anteriori deschiderii procedurii, judecătorul-sindic va
pronunţa o sentinţă de deschidere a procedurii simplificate.
(7)Prin sentinţa de deschidere a procedurii,
judecătorul-sindic va dispune administratorului judiciar sau lichidatorului,
după caz, să efectueze notificările prevăzute la art. 61."
Autorul excepţiei susţine că dispoziţiile legale
criticate sunt neconstituţionale în raport cu următoarele dispoziţii din
Constituţie: art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, art. 21 alin.
(1)-(3) referitor la accesul liber la justiţie, art. 44 privind dreptul de
proprietate privată şi art. 135 alin. (1) referitor la economie.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată următoarele:
Prevederile art. 33 alin. (2) care stabilesc că
debitorul trebuie să conteste, sau să recunoască existenţa stării de insolvenţă
în termen de 10 zile de la primirea copiei nu semnifică o restrângere a
accesului la justiţie ori o discriminare a acestuia în raport cu alte părţi
care, potrivit altor dispoziţii procedurale beneficiază de termene mai mari.
Dispoziţiile legale menţionate, ca de altfel întreaga lege, prevăd o procedură
simplificată, prin care debitorul care îndeplineşte condiţiile prevăzute la
art. 1 alin. (2) intră direct în procedura falimentului, fie odată cu
deschiderea procedurii insolvenţei, fie după o perioadă de observaţie de
maximum 60 de zile, ceea ce justifică termenele procedurale reglementate. In
consecinţă, Curtea constată că dispoziţiile legale criticate nu restrâng accesul la justiţie al
debitorului aflat în stare de insolvenţă.
Prin Decizia nr. 381 din 17 aprilie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 353 din 24 mai 2007, Curtea a
respins excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 31 alin. (1) şi
art. 33 din Legea nr. 85/2006. Cu acel prilej, Curtea a constatat că dreptul de
proprietate privată prevăzut de art. 44 şi art. 135 din Constituţie nu este
încălcat. S-a reţinut că procedura specială a insolvenţei nu poate fi folosită
în mod arbitrar, deoarece legea prevede condiţii stricte pentru introducerea
cererii de deschidere a procedurii, legate de caracterul cert, lichid şi
exigibil al creanţelor, precum şi de starea de insolvenţă reală a debitorului.
Introducerea cererii nu determină automat deschiderea procedurii insolvenţei.
Debitorul se poate apăra faţă de orice solicitare în acest sens, beneficiind de
toate mijloacele şi garanţiile procedurale legale care condiţionează
desfăşurarea unui proces echitabil. El poate contesta şi dovedi inexistenţa
stării de insolvenţă, iar dacă judecătorul-sindic va constata că nu este în insolvenţă
va trebui să respingă cererea creditorului, continuând procedura numai când
constată netemeinicia contestaţiei. Garantarea şi ocrotirea prin lege a
proprietăţii private, precum şi obligaţia statului de a asigura libertatea
comerţului, protejarea concurenţei loiale şi crearea cadrului favorabil valorificării
tuturor factorilor de producţie sunt deopotrivă valabile atât în privinţa
apărării intereselor legitime ale debitorilor, cât şi în privinţa promovării
intereselor legitime ale creditorilor. In legătură cu acest aspect, Curtea a
arătat că procedura prevăzută de textele de lege criticate a fost instituită de
legiuitor tocmai ca un mijloc de constrângere a debitorului care nu şi-a
executat voluntar obligaţiile de plată, modalitate prin care nu a fost încălcat
dreptul de proprietate al acestuia, în condiţiile în care, în ceea ce îl
priveşte, era ţinut de existenţa unor creanţe certe, lichide şi exigibile, ci
s-a asigurat protecţia dreptului de proprietate al titularilor unor asemenea
creanţe, încălcat prin refuzul de executare din partea debitorilor
rău-platnici.
Prin Decizia nr. 606 din 19 iunie 2007, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 581 din 23 august 2007, referitoare la excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 33 din Legea nr. 85/2006, precum şi
prin alte decizii, Curtea a constatat că nu sunt încălcate prevederile
constituţionale ale art. 16 alin. (1) şi art. 21 alin. (1)-(3).
Deoarece nu au intervenit elemente noi, de natură să
justifice reconsiderarea jurisprudenţei în materie a Curţii Constituţionale,
atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în deciziile amintite îşi
păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 31 alin. (1) şi art. 33 din Legea nr. 85/2006 privind
procedura insolvenţei, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Prod Export
Matca" - S.R.L. în Dosarul nr. 3.604/104/2007 al Tribunalului Olt - Secţia
comercială şi de contencios administrativ.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 18 martie
2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mihai Paul Cotta