DECIZIE   Nr. 345 din 28 iunie 2005

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 5 pct. 2 din Ordonanta Guvernului nr. 102/2000 privind statutul si regimul refugiatilor in Romania

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 775 din 25 august 2005

    Ioan Vida              - presedinte
    Nicolae Cochinescu     - judecator
    Aspazia Cojocaru       - judecator
    Constantin Doldur      - judecator
    Acsinte Gaspar         - judecator
    Kozsokar Gabor         - judecator
    Petre Ninosu           - judecator
    Ion Predescu           - judecator
    Serban Viorel Stanoiu  - judecator
    Ion Tiuca              - procuror
    Claudia Margareta Nita - magistrat-asistent

    Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 5 pct. 2 din Ordonanta Guvernului nr. 102/2000 privind statutul si regimul refugiatilor in Romania, exceptie ridicata de Huang Juqin, Yang Yaofen, Liu Miaoyan si He Wangfen in dosarele nr. 12.110/2004, nr. 12.659/2004, nr. 12.920/2004 si nr. 14.500/2004 ale Judecatoriei Sectorului 5 Bucuresti. Aceste cauze au fost inregistrate la Curtea Constitutionala sub nr. 301D/2005, 303D/2005, 304D/2005 si nr. 305D/2005 si au fost conexate in cadrul dezbaterilor din sedinta publica din 14 iunie 2005, conform incheierii din acea data.
    La apelul nominal lipsesc partile, fata de care procedura de citare este legal indeplinita.
    Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neintemeiata. Textul de lege criticat reprezinta tocmai expresia prevederilor art. 22 alin. (2) din Constitutie, acesta continand, asadar, suficiente elemente de natura sa puna in clar persoanei careia i se adreseaza conditiile in functie de care i se poate acorda una dintre formele de protectie umanitara solicitata.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, retine urmatoarele:
    Prin incheierile din 1, 24 si 28 februarie 2005, pronuntate in dosarele nr. 12.110/2004, nr. 12.659/2004 si nr. 14.500/2004, respectiv prin Incheierea din 1 martie 2005, pronuntata in Dosarul nr. 12.920/2004, Judecatoria Sectorului 5 Bucuresti a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 5 pct. 2 din Ordonanta Guvernului nr. 102/2000 privind statutul si regimul refugiatilor in Romania. Exceptia a fost ridicata de Huang Juqin, Yang Yaofen, He Wangfen si Liu Miaoyan in cauze civile avand ca obiect solutionarea unor plangeri impotriva unor hotarari ale Oficiului National pentru Refugiati de respingere a cererilor de acordare a statutului de refugiat sau a protectiei umanitare conditionate.
    In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate, avand un continut identic, se arata ca dispozitiile "art. 5 alin. 1 si ale art. 5 lit. b) din Ordonanta Guvernului nr. 102/2000, modificate prin art. 2 din Ordonanta Guvernului nr. 43/2004", incalca prevederile art. 20 alin. (2) si ale art. 22 alin. (2) din Constitutie, precum si pe cele ale art. 3 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale. Textul de lege criticat nu este "suficient de accesibil si precis incat sa inlature orice risc de arbitrariu" si nu indeplineste astfel criteriul de calitate consacrat atat in Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, cat si in jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului.
    "Lipsa de calitate" a textului de lege atacat "permite arbitrariul, in sensul posibilitatii limitarii conditiilor de acordare a protectiei umanitare conditionate numai la situatiile in care riscul de tortura, pedepse sau tratamente inumane sau degradante ar surveni dintr-o temere bine intemeiata de persecutie, pentru unul sau mai multe din cele cinci motive prevazute in definitia Conventiei de la Geneva: rasa, religia, nationalitatea, opinii politice, apartenenta la un anumit grup social". Arbitrariul priveste, totodata, si "natura pedepselor si tratamentelor ce pot fi considerate ca inumane si degradante", incalcandu-se astfel si jurisprudenta in materie a Curtii Europene a Drepturilor Omului, potrivit careia tratamentele inumane sunt cele care "au fost aplicate cu premeditare si au cauzat, daca nu o suferinta fizica, cel putin o suferinta psihica si mentala intensa", iar cele degradante sunt cele care "au fost de asa natura incat sa provoace victimei un sentiment de teama, de inferioritate si de umilinta (cauza B. contra Frantei, hotararea din 25 martie 1992)". Se precizeaza ca, "cel mai adesea, Curtea Europeana a Drepturilor Omului se abtine a face aprecieri cu privire la dispozitiile legii nationale", insa in ceea ce priveste calitatea legii interne, aceasta instanta exercita "un control de conventionalitate" asupra respectivei legi, iar constatarea nerespectarii acestui criteriu din prisma incalcarii caracterului absolut al protectiei instituite de art. 3 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale "o determina sa declare ca neconventionala o lege represiva".
    In continuare, se sustine in fapt ca, intorcandu-se in tara de origine, autorii exceptiei ar risca sa fie supusi la pedepse si tratamente de natura celor prevazute in Regulamentul privind planificarea natalitatii, in vigoare in China, cum ar fi aplicarea unor amenzi excesive sau sterilizarea fortata, iar cel de-al doilea copil, nascut in Romania, ar fi lipsit de "cele mai elementare drepturi social-politice", intrucat nasterea si existenta nu ii sunt recunoscute de catre statul chinez.
    Judecatoria Sectorului 5 Bucuresti apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata, deoarece "dispozitiile art. 5 alin. (1) si ale art. 5 lit. b) din Ordonanta Guvernului nr. 102/2000, astfel cum a fost modificata, sunt clare in stabilirea criteriilor pentru acordarea protectiei umanitare conditionate". Textul face vorbire de tortura, pedepse si tratamente inumane, degradante, care urmeaza a se aprecia in mod concret, in functie de atingerile aduse persoanei petente, drepturilor si libertatilor acesteia.
    In concluzie, se arata ca textul de lege criticat corespunde pe deplin reglementarii cuprinse in art. 22 alin. (2) din Constitutie.
    Potrivit dispozitiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, incheierile de sesizare au fost comunicate presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si formula punctele de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
    Guvernul, in punctul sau de vedere, apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate a art. 5 lit. b) din Ordonanta Guvernului nr. 102/2000 privind statutul si regimul refugiatilor in Romania, devenit, in urma republicarii acesteia, art. 5 pct. 2, este neintemeiata.
    Textul de lege atacat "nu numai ca nu incalca art. 22 alin. (2) din Constitutie, ci, dimpotriva, in spiritul dispozitiilor constitutionale, garanteaza protectia oricarei persoane, fara nici o discriminare, impotriva torturii, tratamentelor si pedepselor inumane si degradante". Dispozitiile art. 5 pct. 2 din ordonanta criticata "instituie tocmai o masura de protectie suplimentara a strainilor care, neindeplinind conditiile pentru acordarea statutului de refugiat, solicita protectie umanitara conditionata", acordata "in situatia in care exista motive serioase sa se creada ca, daca ar fi returnati in tara de origine, ar putea fi vatamati prin tortura, tratamente sau pedepse inumane ori degradante". Pentru aceleasi considerente, se apreciaza ca nu au fost incalcate nici prevederile art. 3 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale.
    Totodata, se observa ca sustinerile autorilor exceptiei vizeaza, in realitate, "lipsa de claritate" a textului de lege criticat, si nu constitutionalitatea sa, astfel ca, sub acest aspect, exceptia este inadmisibila. Potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, Curtea Constitutionala "se pronunta numai asupra constitutionalitatii actelor cu privire la care a fost sesizata", aplicarea si interpretarea unei legi constituind in exclusivitate atribute ale instantelor judecatoresti, iar controlul acestei interpretari realizandu-se prin exercitarea cailor de atac. In acest sens este invocata si jurisprudenta in materie a Curtii Constitutionale, de exemplu, Decizia nr. 102/1994, Decizia nr. 64/1997 si Decizia nr. 183/1998.
    Avocatul Poporului apreciaza ca dispozitiile art. 5 pct. 1 si 2 din Ordonanta Guvernului nr. 102/2000 privind statutul si regimul refugiatilor in Romania, republicata, sunt constitutionale. "Protectia umanitara conditionata se poate acorda strainului care nu indeplineste conditiile pentru acordarea statutului de refugiat si cu privire la care exista motive serioase sa se creada ca, daca va fi returnat in tara de origine, risca sa sufere o vatamare a drepturilor sale." Dispozitiile de lege criticate sunt in deplina concordanta cu prevederile constitutionale prin care se defineste dreptul la viata si la integritate fizica si psihica, sens in care a statuat si Curtea Constitutionala prin Decizia nr. 151/2003.
    Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

    CURTEA,
examinand incheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, rapoartele intocmite de judecatorul-raportor, concluziile procurorului si dispozitiile de lege criticate raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
    Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie, potrivit incheierii de sesizare, dispozitiile "art. 5 alin. (1) si ale art. 5 lit. b) din Ordonanta Guvernului nr. 102/2000 privind statutul si regimul refugiatilor in Romania, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 436 din 3 septembrie 2000, aprobata prin Legea nr. 323/2001, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 342 din 27 iunie 2001, modificate prin art. 2 din Ordonanta Guvernului nr. 43/2004". Anterior sesizarii Curtii Constitutionale, Ordonanta Guvernului nr. 102/2000 a fost republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 1.136 din 1 decembrie 2004, astfel ca, in urma renumerotarii textelor, obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il reprezinta, in realitate, dispozitiile art. 5 pct. 2 din ordonanta mentionata, acestea avand urmatorul cuprins:
    - Art. 5: "Protectia umanitara conditionata se poate acorda strainului care nu indeplineste conditiile prevazute la art. 2 alin. (1) si cu privire la care exista motive serioase sa se creada ca, daca va fi returnat in tara de origine, risca sa sufere o vatamare a drepturilor sale, constand in: (...);
    2. tortura, tratamente sau pedepse inumane ori degradante;".
    In motivarea exceptiei ridicate, autorul acesteia invoca incalcarea art. 20 si a art. 22 alin. (2) din Constitutie, care prevad urmatoarele:
    - Art. 20: "(1) Dispozitiile constitutionale privind drepturile si libertatile cetatenilor vor fi interpretate si aplicate in concordanta cu Declaratia Universala a Drepturilor Omului, cu pactele si cu celelalte tratate la care Romania este parte.
    (2) Daca exista neconcordante intre pactele si tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care Romania este parte, si legile interne, au prioritate reglementarile internationale, cu exceptia cazului in care Constitutia sau legile interne contin dispozitii mai favorabile.";
    - Art. 22 alin. (2): "Nimeni nu poate fi supus torturii si nici unui fel de pedeapsa sau de tratament inuman ori degradant."
    De asemenea, autorul exceptiei invoca si dispozitiile art. 3 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, conform carora "Nimeni nu poate fi supus torturii, nici pedepselor sau tratamentelor inumane ori degradante".
    Examinand textul de lege criticat, raportat la dispozitiile din Constitutie invocate ca fiind incalcate, Curtea Constitutionala constata ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata si urmeaza a fi respinsa, pentru urmatoarele considerente:
    Critica de neconstitutionalitate vizeaza, in esenta, lipsa de "calitate" si "claritate" a dispozitiilor art. 5 pct. 2 din Ordonanta Guvernului nr. 102/2000 privind statutul si regimul refugiatilor in Romania, in sensul ca acestea nu sunt "suficient de accesibile si precise incat sa inlature orice risc de arbitrariu" asupra posibilitatii de limitare a conditiilor de acordare a protectiei umanitare numai la situatiile in care riscul de tortura, pedepse sau tratamente inumane ar surveni dintr-o temere bine intemeiata pe persecutie, pentru unul sau mai multe dintre cele cinci motive prevazute de Conventia din 1951 privind statutul refugiatilor, respectiv rasa, religia, nationalitatea, apartenenta la un anumit grup social sau opiniile politice. Pe de alta parte, riscul priveste si posibilitatea aprecierii in mod subiectiv a pedepselor si tratamentelor ca fiind inumane sau degradante, ceea ce contravine art. 22 alin. (2) din Constitutie, ale carui prevederi nu permit nici un fel de limitari, ele fiind incidente pentru toate cazurile existentei riscului de tortura, pedepse sau tratamente inumane ori degradante, indiferent de motive.
    Curtea Constitutionala retine ca, potrivit dispozitiilor art. 5 pct. 2 din Ordonanta Guvernului nr. 102/2000 privind statutul si regimul refugiatilor in Romania, protectia umanitara conditionata se poate acorda strainului care nu indeplineste conditiile pentru acordarea statutului de refugiat si cu privire la care exista motive serioase sa se creada ca, daca va fi returnat in tara de origine, risca sa sufere o vatamare a drepturilor sale constand in tortura, tratamente sau pedepse inumane ori degradante. Norma juridica criticata nu incalca sub nici un aspect prevederile art. 22 alin. (2) din Constitutie, conform carora "Nimeni nu poate fi supus torturii si nici unui fel de pedeapsa sau de tratament inuman ori degradant" sau pe cele ale art. 3 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale referitoare la interzicerea torturii, ci, dimpotriva, este chiar in sensul acestor principii fundamentale de aparare a drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului.
    In plus, prin Decizia nr. 151 din 17 aprilie 2003, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 290 din 25 aprilie 2003, Curtea Constitutionala a respins exceptia de neconstitutionalitate a art. 5 din Ordonanta Guvernului nr. 102/2000, retinand ca nu sunt incalcate prevederile art. 22 din Constitutie. Curtea a retinut cu acest prilej ca "textele de lege criticate, reglementand conditiile in care se poate acorda protectia umanitara conditionata, sunt in deplina concordanta cu aceste prevederi constitutionale prin care se consfinteste dreptul la viata si la integritate fizica si psihica". De asemenea, prin Decizia nr. 281 din 7 iunie 2005, nepublicata, Curtea Constitutionala a constatat constitutionalitatea art. 5 pct. 2 din Ordonanta Guvernului nr. 102/2000 fata de aceleasi dispozitii din Legea fundamentala si din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, invocate ca fiind incalcate si in prezenta cauza, astfel ca, fara a interveni elemente noi de natura sa schimbe aceasta jurisprudenta, considerentele si solutia retinute in decizia indicata isi mentin valabilitatea.
    In ceea ce priveste sustinerile referitoare la lipsa de claritate si precizie a textului de lege criticat, Curtea Constitutionala retine ca autorii exceptiei nu indica o jurisprudenta a Curtii Europene a Drepturilor Omului in sensul practicii instantei amintite de a impune legislatiilor nationale respectarea cerintelor de claritate si precizie a normelor interne. Intr-adevar, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a statuat in jurisprudenta sa ca "individul trebuie sa fie in masura sa prevada consecintele ce pot decurge dintr-un act determinat", insa "asemenea consecinte nu au nevoie sa fie previzibile cu o certitudine absoluta. O atare certitudine (absoluta), oricat de dorita ar fi, este imposibil de realizat si, mai mult, poate da nastere la o rigiditate excesiva a reglementarii" (cauza Rekvenyi impotriva Ungariei, 1999).
    In considerarea celor aratate mai sus, Curtea Constitutionala observa ca textul de lege criticat ofera suficiente repere si elemente pentru ca persoana careia acesta i se adreseaza sa inteleaga conditiile in functie de care i se poate acorda forma solicitata de protectie umanitara. Determinarea circumstantelor specifice fiecarei situatii in parte, a riscurilor la care ar fi expusa o persoana in cazul returnarii sale in tara de origine, precum si aplicarea sau interpretarea textului de lege criticat sunt aspecte ce excedeaza obiectului controlului de constitutionalitate, acestea fiind atribute ale organelor competente in aceasta materie sau instantei de judecata.

    Pentru considerentele expuse mai sus, in temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1 - 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

    CURTEA CONSTITUTIONALA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 5 pct. 2 din Ordonanta Guvernului nr. 102/2000 privind statutul si regimul refugiatilor in Romania, exceptie ridicata de Huang Juqin, Yang Yaofen, Liu Miaoyan si He Wangfen in dosarele nr. 12.110/2004, nr. 12.659/2004, nr. 12.920/2004 si nr. 14.500/2004 ale Judecatoriei Sectorului 5 Bucuresti.
    Definitiva si general obligatorie.
    Pronuntata in sedinta publica din data de 28 iunie 2005.

          PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
              prof. univ. dr. IOAN VIDA

                              Magistrat asistent,
                              Claudia Margareta Nita