Decizia Nr.345 din 10.03.2011

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 26 alin. (3) din Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor şi a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, excepţie invocată de Florin Iţu în Dosarul nr. 1.176/256/2010 al Judecătoriei Medgidia, excepţie ce face obiectul Dosarului nr. 3.477 D/2010 al Curţii Constituţionale.La apelul nominal lipseşte autorul excepţiei, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Preşedintele dispune să se facă apelul şi în Dosarul nr. 3.478 D/ 2010, având ca obiect aceeaşi excepţie de neconstituţionalitate, ridicată de Ionel Rizan în Dosarul nr. 2.415/256/2010 al Judecătoriei Medgidia.La apelul nominal lipseşte autorul excepţiei, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Curtea, având în vedere obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 3.477 D/2010 şi nr. 3.478 D/2010, pune în discuţie, din oficiu, problema conexării cauzelor.Reprezentantul Ministerului Public apreciază ca fiind întrunite condiţiile conexării dosarelor.Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea Dosarului nr. 3.478 D/2010 la Dosarul nr. 3.477 D/2010, care a fost primul înregistrat.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, referindu-se la jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine următoarele:Prin Încheierea din 4 mai 2010, pronunţată în Dosarul nr. 1.176/256/2010, şi Încheierea din 25 mai 2010, pronunţată în Dosarul nr. 2.415/256/2010, Judecătoria Medgidia a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 26 alin. (3) din Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor şi a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, excepţie invocată de Florin Iţu şi, respectiv, Ionel Rizan.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, similară în dosarele conexate, se susţine, în esenţă, că textul de lege criticat încalcă prevederile constituţionale referitoare la egalitatea în faţa legii, precum şi pe cele care consacră dreptul la viaţă şi la integritate fizică şi psihică, prin aceea că permite o stabilire arbitrară a regimului de executare a pedepsei pe care urmează să îl suporte deţinutul. Se arată că aprecierea în sensul că „decizia o are judecătorul delegat este neconformă cu dreptul la integritate psihică, întrucât acesta ia decizia pe baza raportului Comisiei, care poate dispune «în mod excepţional», fără stabilirea unor limite, ce înseamnă regimul pe care urmează să îl suporte deţinutul“. De asemenea, „o atare reglementare încalcă grav principiul prezumţiei de nevinovăţie, care poate fi răsturnat doar printr-o hotărâre definitivă de condamnare“. Or, Comisia sau judecătorul delegat pot dispune mai înainte de existenţa unei asemenea decizii.Judecătoria Medgidia consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Se face referire şi la jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie art. 26 alin. (3) din Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor şi a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, având următorul cuprins:– Art. 26 alin. (3): „Schimbarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate într-unul mai sever se poate dispune dacă persoana condamnată a comis o infracţiune sau o abatere disciplinară gravă, care o fac incompatibilă cu regimul în care executa pedeapsa privativă de libertate, şi dacă, prin conduita sa, afectează grav convieţuirea normală în penitenciar sau siguranţa acestuia.“Dispoziţiile constituţionale invocate în susţinerea excepţiei sunt cele ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, ale art. 22 alin. (1) potrivit cărora dreptul la viaţă, precum şi dreptul la integritate fizică şi psihică ale persoanei sunt garantate şi ale art. 23 alin. (11) privind prezumţia de nevinovăţie. Examinând excepţia de neconstituţionalitate astfel cum a fost formulată, se constată că aceasta este neîntemeiată şi urmează a fi respinsă. Astfel, textul de lege ce face obiectul excepţiei prevede circumstanţele în care se poate realiza schimbarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate, în considerarea scopului Legii nr. 275/2006, care constă tocmai în stabilirea unui sistem de reguli şi criterii care stau la baza executării pedepselor privative de libertate. În acest sens, art. 18 alin. (2) din actul normativ menţionat stabileşte că „Regimurile de executare a pedepselor privative de libertate sunt bazate pe sistemele progresiv şi regresiv, persoanele condamnate trecând dintr-un regim în altul, în condiţiile prevăzute de prezenta lege“. Reglementarea criticată se aplică în mod egal tuturor subiecţilor aflaţi în ipoteza normei, fără nicio discriminare pe criterii arbitrare, şi nu este de natură să aducă în vreun fel atingere dreptului la integritatea fizică şi psihică a acestora, astfel cum neîntemeiat susţin autorii excepţiei de neconstituţionalitate. În plus, potrivit art. 26 alin. (1) şi (5) din Legea nr. 275/2006, schimbarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate se dispune de judecătorul delegat, prin încheiere motivată, iar nu de comisia din cadrul penitenciarului. De asemenea, în temeiul art. 26 alin. (8) din acelaşi act normativ, împotriva acestei încheieri persoana condamnată poate introduce contestaţie la judecătoria în a cărei circumscripţie se află penitenciarul, cadru în care, beneficiind de garanţiile stabilite de lege, poate formula toate apărările pe care le consideră necesare. În ceea ce priveşte invocarea încălcării prezumţiei de nevinovăţie, se constată că prevederile legale contestate se circumscriu celei de-a treia faze a procesului penal, şi anume fazei de executare, şi reglementează cu privire la regimul de executare al pedepsei privative de libertate. Prin urmare, cadrul general de reglementare vizează o activitate ulterioară fazei de judecată în care s-a stabilit deja existenţa vinovăţiei în materie penală. Aşa fiind, aspectele criticate de autorul excepţiei excedează procedurii penale speciale care guvernează numai fazele de urmărire penală şi de judecată, deoarece situaţia juridică a condamnatului nu este identică cu cea a făptuitorului, învinuitului ori cu cea a inculpatului. Curtea constată, totodată, că s-a mai pronunţat asupra constituţionalităţii dispoziţiilor art. 26 din Legea nr. 275/2006, de exemplu, prin Decizia nr. 180 din 12 februarie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 158 din 13 martie 2009, şi Decizia nr. 827 din 2 octombrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 721 din 25 octombrie 2007. Considerentele care au fundamentat soluţia de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate pronunţată de Curtea Constituţională cu acele prilejuri sunt valabile şi în prezenta cauză, deoarece nu au intervenit elemente noi. Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 26 alin. (3) din Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor şi a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, excepţie invocată de Florin Iţu şi, respectiv, Ionel Rizan în dosarele nr. 1.176/256/2010 şi, respectiv, nr. 2.415/256/2010 ale Judecătoriei Medgidia. Definitivă şi general obligatorie. Pronunţată în şedinţa publică din data de 10 martie 2011. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, AUGUSTIN ZEGREAN Prim-magistrat-asistent, Marieta Safta