DECIZIE   Nr. 344 din 21 septembrie 2004

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 63 alin. 2 teza a doua, ale art. 65 alin. 1 si ale art. 385^14 alin. 1 din Codul de procedura penala

ACT EMIS DE:     CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 975 din 22 octombrie 2004

    Ioan Vida             - presedinte
    Nicolae Cochinescu    - judecator
    Constantin Doldur     - judecator
    Acsinte Gaspar        - judecator
    Kozsokar Gabor        - judecator
    Petre Ninosu          - judecator
    Ion Predescu          - judecator
    Serban Viorel Stanoiu - judecator
    Nicoleta Grigorescu   - procuror
    Marieta Safta         - magistrat-asistent

    Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 63 alin. 2 teza a doua, ale art. 65 alin. 1 si ale art. 385^14 alin. 1 din Codul de procedura penala, exceptie ridicata de Nelu Cornila Preda in Dosarul nr. 2.371/2003 al Inaltei Curti de Casatie si Justitie - Sectia penala.
    La apelul nominal raspunde autorul exceptiei personal si asistat de avocat Mircea Dutu.
    Avand cuvantul pe fond, autorul exceptiei, prin avocat, arata ca textele de lege criticate contravin dispozitiilor constitutionale referitoare la dreptul la un proces echitabil, intrucat acorda probelor administrate in cursul urmaririi penale, in conditiile in care procurorul cumuleaza in mod nepermis functiile de urmarire si de instructie, aceeasi forta probanta cu a probelor administrate in cadrul cercetarii judecatoresti, in conditii de publicitate si contradictorialitate, in fata unui magistrat independent. In concluzie, solicita admiterea exceptiei de neconstitutionalitate asa cum a fost formulata.
    Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neintemeiata, aratand ca dispozitiile legale criticate nu contravin prevederilor constitutionale invocate de autorul exceptiei.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, retine urmatoarele:
    Prin Incheierea din 16 martie 2004, pronuntata in Dosarul nr. 2.371/2003, Inalta Curte de Casatie si Justitie - Sectia penala a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 63 alin. 2, ale art. 65 alin. 1 si ale art. 385^14 alin. 1 din Codul de procedura penala, ridicata de Nelu Cornila Preda, inculpat recurent in dosarul mentionat.
    In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine ca dispozitiile legale criticate incalca principiul separatiei puterilor in stat si dreptul la un proces echitabil prin faptul ca, stabilind in competenta procurorului administrarea probelor in cursul urmaririi penale, ii atribuie acestuia, deopotriva, functiile de urmarire penala si instrumentare, conferindu-i atat calitatea de reprezentant al Ministerului Public, cat si pe cea de judecator de instructie. Or, procurorul nu indeplineste exigenta de independenta fata de Executiv pentru a fi considerat "magistrat" in sensul Conventiei pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, asa cum s-a relevat si in jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului (cauza Vasilescu impotriva Romaniei, cauza Pantea impotriva Romaniei). Ca urmare, considera autorul exceptiei, instrumentarea probelor de catre procuror in cadrul urmaririi penale este neconstitutionala, iar probele astfel obtinute nu pot fi folosite in procesul penal.
    Inalta Curte de Casatie si Justitie - Sectia penala apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata, intrucat textele de lege criticate nu contravin prevederilor din Constitutie invocate de autorul acesteia. Se mentioneaza ca participarea procurorului la judecarea cauzei nu reprezinta o imixtiune in independenta justitiei, ci tocmai o indeplinire a atributiilor sale constitutionale, reglementate de dispozitiile art. 131 alin. (1) si (3) din Constitutie, republicata. Este obligatia constitutionala si legala a acuzarii sa administreze probele in cursul cercetarii penale, in cursul judecatii aceasta obligatie revenindu-i instantei. Totodata, se arata ca dispozitiile legale criticate sunt norme de procedura, a caror reglementare este, potrivit art. 126 alin. (2) din Constitutie, republicata, de nivelul legii.
    In conformitate cu dispozitiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate. De asemenea, potrivit dispozitiilor art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 privind organizarea si functionarea institutiei Avocatul Poporului, cu modificarile ulterioare, a fost solicitat punctul de vedere al acestei institutii.
    Guvernul considera ca textele legale criticate nu contravin prevederilor constitutionale invocate de autorul exceptiei. Se arata in acest sens ca nu poate fi retinuta critica de neconstitutionalitate formulata in raport de dispozitiile art. 1 alin. (4) din Constitutie, republicata, intrucat principiul separatiei puterilor in stat se refera la necesitatea separarii puterilor legislativa, executiva si judecatoreasca, iar nu la separarea functiilor de urmarire, de instructie si de judecata in procesele penale.
    Este neintemeiata, in opinia Guvernului, si critica formulata in raport de prevederile constitutionale ale art. 21 alin. (3), respectiv ale art. 6 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, intrucat dispozitiile legale referitoare la dreptul la un proces echitabil nu impun o delimitare stricta intre functiile de urmarire si instructie, ci separarea stricta intre functiile de urmarire si instructie, pe de o parte, si cea de judecata, pe de alta parte. Se mai arata ca exigentele dreptului la un proces echitabil impun, in ceea ce priveste raportul dintre functia de urmarire si cea de instructie, ca persoana care are competenta de a decide masuri ce afecteaza libertatile individuale sa nu poata desfasura acte de urmarire penala in acelasi dosar.
    Avocatul Poporului considera ca textele legale criticate sunt in concordanta cu prevederile constitutionale invocate de autorul exceptiei. Se arata in acest sens ca nu poate fi retinuta pretinsa neconstitutionalitate a acestora prin raportare la prevederile art. 1 alin. (4) din Constitutie, republicata, intrucat activitatea procurorului, de apreciere si administrare a probelor in cursul urmaririi penale, este conforma rolului sau de supraveghere a activitatii de urmarire penala si nu constituie o imixtiune in activitatea instantei de judecata. Aceasta deoarece instanta, si nu procurorul, este cea care urmeaza sa pronunte o solutie in cauza dedusa judecatii, iar, cu prilejul solutionarii recursului, realizarea verificarii hotararii atacate pe baza lucrarilor si a materialului cauzei este o activitate proprie instantei de judecata.
    Referitor la critica formulata in raport de prevederile art. 21 alin. (3) din Constitutie, republicata, se apreciaza ca textele de lege ce fac obiectul exceptiei de neconstitutionalitate nu ingradesc sub nici un aspect dreptul partilor interesate de a se adresa justitiei pentru apararea drepturilor, libertatilor si intereselor lor legitime. Aprecierea si administrarea probelor de catre procuror in cursul urmaririi penale au ca finalitate aflarea adevarului, lamurirea cauzei penale sub toate aspectele si justa solutionare a acesteia de catre instanta de judecata, aspecte care contribuie la indeplinirea exigentelor care conditioneaza, intr-o societate democratica, procesul echitabil.
    Se mai mentioneaza ca procedura de judecata, care cuprinde sistemul probator si obiectul judecatii in recurs, este atributul exclusiv al legiuitorului, textele de lege criticate fiind in acord cu prevederile art. 126 alin. (2) din Constitutie, republicata, potrivit carora procedura de judecata este stabilita prin lege.
    Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate ridicata.

    CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, sustinerile autorului exceptiei si concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, republicata, retine urmatoarele:
    Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, republicata, precum si ale art. 1 alin. (2), art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, republicata, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
    Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie, asa cum rezulta din notele scrise ale autorului exceptiei, dispozitiile art. 63 alin. 2 teza a doua, ale art. 65 alin. 1 si ale art. 385^14 alin. 1 din Codul de procedura penala, avand urmatorul continut:
    - Art. 63 alin. 2 teza a doua (Probele si aprecierea lor): "[...] Aprecierea fiecarei probe se face de organul de urmarire penala sau de instanta de judecata in urma examinarii tuturor probelor administrate, in scopul aflarii adevarului.";
    - Art. 65 alin. 1 (Sarcina administrarii probelor): "Sarcina administrarii probelor in procesul penal revine organului de urmarire penala si instantei de judecata.";
    - Art. 385^14 alin. 1 (Verificarea hotararii): "Instanta, judecand recursul, verifica hotararea atacata pe baza lucrarilor si materialului din dosarul cauzei si a oricaror inscrisuri noi, prezentate la instanta de recurs."
    Autorul exceptiei considera ca aceste texte legale sunt contrare prevederilor constitutionale ale art. 1 alin. (4) si ale art. 21 alin. (3), avand urmatorul continut:
    - Art. 1 alin. (4): "Statul se organizeaza potrivit principiului separatiei si echilibrului puterilor - legislativa, executiva si judecatoreasca - in cadrul democratiei constitutionale.";
    - Art. 21 alin. (3): "Partile au dreptul la un proces echitabil si la solutionarea cauzelor intr-un termen rezonabil."
    De asemenea, autorul exceptiei invoca si incalcarea prin dispozitiile legale criticate a prevederilor art. 6 pct. 1 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, privitoare la dreptul la un proces echitabil.
    Se sustine, in esenta, ca reglementarea prin dispozitiile art. 63 alin. 2 teza a doua si ale art. 65 alin. 1 din Codul de procedura penala a instrumentarii probelor in cadrul urmaririi penale de catre procuror, caruia ii este conferita astfel, in mod nepermis, atat calitatea de reprezentant al Ministerului Public, cat si cea de judecator de instructie, contravine prevederilor constitutionale ce consacra principiul separatiei puterilor in stat si dreptul la un proces echitabil. Din perspectiva acelorasi considerente si in temeiul acelorasi prevederi din Legea fundamentala sunt criticate si prevederile art. 385^14 alin. 1 din Codul de procedura penala, intrucat, arata autorul exceptiei, instanta, judecand recursul, verifica hotararea atacata inclusiv pe baza "lucrarilor si materialului" realizate de procuror, ca organ de instrumentare.
    Examinand exceptia de neconstitutionalitate ridicata, Curtea constata ca aceasta nu este intemeiata.
    Stabilirea de catre legiuitor in sarcina procurorului a administrarii si aprecierii probelor in cursul urmaririi penale reprezinta o expresie a rolului Ministerului Public, stabilit de prevederile art. 131 din Constitutie, republicata. Potrivit Constitutiei, Ministerul Public este o parte componenta a autoritatii judecatoresti si nu a puterii executive sau a administratiei publice. In calitatea sa de reprezentant al intereselor generale ale societatii si de aparator al ordinii de drept, al drepturilor si libertatilor cetatenilor, Ministerului Public, prin procurori, ii revine sarcina ca in faza de urmarire penala sa lamureasca sub toate aspectele cauza, pe baza de probe. Aceasta implica administrarea si aprecierea tuturor probelor care servesc la constatarea existentei sau inexistentei infractiunii, la identificarea persoanei care a savarsit-o si la cunoasterea imprejurarilor pentru justa solutionare a cauzei.
    Asa fiind si cata vreme instanta de judecata, iar nu procurorul, este cea care urmeaza sa pronunte o hotarare in cauza dedusa judecatii, atat cu prilejul solutionarii fondului litigiului, cat si in cadrul recursului, nu poate fi primita sustinerea potrivit careia prin textele de lege criticate se aduce atingere principiului separatiei puterilor in stat.
    Este neintemeiata si critica potrivit careia dispozitiile art. 63 alin. 2 teza a doua, ale art. 65 alin. 1 si ale art. 385^14 alin. 1 din Codul de procedura penala contravin dreptului constitutional la un proces echitabil. In acest sens Curtea retine ca dreptul invinuitului sau inculpatului de a propune probe si de a cere administrarea lor se pastreaza in tot cursul urmaririi penale, precum si in cursul judecatii, cand poate sa ceara respingerea probelor cerute de procuror si de parti, ca o consecinta a dreptului sau de a-si sustine nevinovatia. Mai mult, in faza de judecata, probele sunt cunoscute nemijlocit cu participarea activa a partilor si a procurorului, sunt completate si discutate in contradictoriu. Cu ocazia deliberarii, instanta judecatoreasca este cea care face aprecierea definitiva a probelor care, in conformitate cu dispozitiile art. 63 alin. 2 teza intai din Codul de procedura penala, nu au valoare dinainte stabilita. De asemenea, verificarea de catre instanta de recurs a hotararii atacate se realizeaza nu doar pe baza lucrarilor si materialului din dosarul cauzei (in care sunt incluse "lucrarile si materialul" care, in opinia autorului exceptiei, sunt "realizate de procuror actionand in mod neconstitutional ca organ de instrumentare"), ci si pe baza oricaror inscrisuri noi prezentate.
    De altfel, in ceea ce priveste critica de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 385^14 alin. 1 din Codul de procedura penala, in raport de prevederile art. 21 alin. (3) din Constitutie, republicata, respectiv de cele ale art. 6 pct. 1 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, Curtea Constitutionala s-a mai pronuntat in jurisprudenta sa, de exemplu prin Decizia nr. 135 din 23 martie 2004, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 344 din 20 aprilie 2004. Cu acel prilej, statuand asupra constitutionalitatii dispozitiilor art. 385^14 din Codul de procedura penala, Curtea a retinut ca acestea nu interzic in vreun fel partii sa-si sustina cauza in conditii care sa nu o dezavantajeze in raport cu partile adverse ori sa beneficieze de toate garantiile procesuale pentru apararea drepturilor si intereselor sale legitime, in concordanta cu prevederile referitoare la dreptul la un proces echitabil. Considerentele acestei decizii sunt valabile si in prezenta cauza, intrucat nu au intervenit elemente noi care sa determine reconsiderarea jurisprudentei Curtii.
    In sfarsit, Curtea mai retine ca procedura de judecata, care cuprinde si sistemul probator, respectiv obiectul judecatii in recurs, constituie atributul exclusiv al legiuitorului, asa cum a statuat in mod constant Curtea Constitutionala in jurisprudenta sa, textele de lege criticate fiind asadar o aplicare a prevederilor art. 126 alin. (2) din Constitutie, republicata.

    Pentru considerentele aratate, in temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, republicata, precum si al art. 1 - 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata,

    CURTEA CONSTITUTIONALA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 63 alin. 2 teza a doua, ale art. 65 alin. 1 si ale art. 385^14 alin. 1 din Codul de procedura penala, exceptie ridicata de Nelu Cornila Preda in Dosarul nr. 2.371/2003 al Inaltei Curti de Casatie si Justitie - Sectia penala.
    Definitiva si general obligatorie.
    Pronuntata in sedinta publica din data de 21 septembrie 2004.

          PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
              prof. univ. dr. IOAN VIDA

                              Magistrat asistent,
                              Marieta Safta