DECIZIE   Nr. 342 din 21 septembrie 2004

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 140^3 alin. 1 din Codul de procedura penala

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 1026 din  5 noiembrie 2004

    Ioan Vida             - presedinte
    Nicolae Cochinescu    - judecator
    Constantin Doldur     - judecator
    Acsinte Gaspar        - judecator
    Kozsokar Gabor        - judecator
    Petre Ninosu          - judecator
    Ion Predescu          - judecator
    Serban Viorel Stanoiu - judecator
    Nicoleta Grigorescu   - procuror
    Marieta Safta         - magistrat-asistent

    Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 140^3 alin. 1 din Codul de procedura penala, exceptie ridicata de Sergiu-Corneliu Malaxia in Dosarul nr. 674/2004 al Inaltei Curti de Casatie si Justitie - Sectia penala.
    La apelul nominal raspunde autorul exceptiei, personal si asistat de avocat Dumitru Radescu.
    Avand cuvantul pe fond, autorul exceptiei, prin avocat, solicita admiterea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 140^3 alin. 1 din Codul de procedura penala, numai in masura in care aceste prevederi legale ingradesc exercitarea oricarei cai extraordinare de atac impotriva unei incheieri de sedinta privind luarea masurii arestarii preventive direct, in urma exercitarii recursului de catre Ministerul Public. Se sustine ca, in situatia imposibilitatii atacarii cu recurs a unei incheieri de sedinta prin care, in urma admiterii recursului Ministerului Public, se dispune arestarea preventiva a inculpatului, se creeaza o inegalitate intre inculpatul arestat la solutionarea pe fond a cererii de arestare preventiva si cel arestat, in urma admiterii recursului promovat de Ministerul Public, acestia neavand la indemana aceleasi cai de atac impotriva masurii arestarii preventive. Astfel, inculpatii arestati in urma recursului Ministerului Public nu au deschisa calea accesului la justitie, intrucat, fata de dispozitiile art. 140^3 alin. 1 din Codul de procedura penala, acestia nu mai au posibilitatea exercitarii unui recurs lato sensu.
    Se mai sustine, invocandu-se principiul echipolentei, ca este legala sesizarea Curtii Constitutionale prin decizie, iar nu prin incheiere de sedinta, cata vreme incheierea de sedinta este o hotarare judecatoreasca, ca si decizia.
    Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neintemeiata, apreciind ca textul de lege criticat nu ingradeste liberul acces la justitie, ci, dimpotriva, constituie expresia garantiilor consacrate de prevederile art. 21 si art. 24 din Constitutie, republicata. In ceea ce priveste modalitatea de sesizare a Curtii Constitutionale, se apreciaza ca aceasta este nelegala, intrucat, potrivit dispozitiilor imperative ale art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, republicata, sesizarea Curtii Constitutionale se dispune prin incheiere. Or, in speta, actul de sesizare este chiar Decizia Inaltei Curti de Casatie si Justitie - Sectia penala.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
    Prin Decizia din 26 februarie 2004, pronuntata in Dosarul nr. 674/2004, Inalta Curte de Casatie si Justitie - Sectia penala a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 140^3 alin. 1 din Codul de procedura penala. Exceptia a fost ridicata de Sergiu-Corneliu Malaxia, inculpat recurent in dosarul mentionat.
    In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate, autorul acesteia sustine ca dispozitiile art. 140^3 alin. 1 din Codul de procedura penala, referitoare la calea de atac impotriva incheierii pronuntate de instanta in cursul urmaririi penale privind arestarea preventiva, sunt contrare prevederilor constitutionale ale art. 21, referitoare la accesul liber la justitie, precum si celor ale art. 23, referitoare la libertatea individuala.
    Inalta Curte de Casatie si Justitie - Sectia penala apreciaza ca prin dispozitiile criticate nu se incalca si nici nu se limiteaza dreptul la o judecata dreapta si echitabila, intrucat "stabilirea cailor de atac si a incheierilor care sunt supuse atacarii cu recurs, este un drept ce apartine exclusiv legiuitorului, care se aplica deopotriva tuturor celor ce se adreseaza justitiei".
    In conformitate cu dispozitiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate. De asemenea, potrivit dispozitiilor art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 privind organizarea si functionarea institutiei Avocatul Poporului, cu modificarile ulterioare, a fost solicitat punctul de vedere al acestei institutii.
    Guvernul considera ca exceptia este neintemeiata, intrucat, potrivit art. 23 alin. (7) din Constitutie, republicata, incheierile instantei privind masura arestarii preventive sunt supuse cailor de atac "prevazute de lege", stabilirea cailor de atac si a conditiilor in care acestea pot fi exercitate fiind de competenta exclusiva a legiuitorului.
    In opinia Guvernului, prevederile legale criticate nu ingradesc, ci, dimpotriva, permit accesul liber la justitie, in concordanta cu normele Constitutiei, precum si cu dispozitiile Conventiei pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, care consacra dreptul la doua grade de jurisdictie in materie penala. Se mai arata ca, potrivit jurisprudentei Curtii Europene a Drepturilor Omului, prevederile art. 5 paragraful 4 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, referitoare la obligatia statului de a acorda oricarei persoane private de libertate o cale de recurs prin care o instanta sa verifice legalitatea acestei masuri, vizeaza numai situatiile cand privarea de libertate este efectul unei masuri dispuse de o autoritate administrativa. In situatia in care masura privarii de libertate a fost dispusa de un organ judiciar, prevederile art. 5 paragraful 4 din Conventie impun numai verificarea, la intervale regulate de timp, a temeiurilor care au determinat arestarea initiala.
    In ceea ce priveste critica de neconstitutionalitate formulata in raport de dispozitiile art. 23 din Constitutie, republicata, se apreciaza ca este neintemeiata, intrucat inculpatul sau invinuitul dispune de suficiente garantii impotriva mentinerii unei arestari ilegale.
    Avocatul Poporului considera ca este neintemeiata critica dispozitiilor art. 140^3 alin. 1 din Codul de procedura penala in raport cu prevederile art. 21 din Constitutie, republicata, deoarece textul legal criticat, reglementand posibilitatea recursului impotriva incheierii prin care se dispune, in timpul urmaririi penale, luarea masurii arestarii invinuitului sau inculpatului, impotriva incheierii prin care se dispune revocarea, inlocuirea, incetarea sau mentinerea arestarii, precum si impotriva incheierii de respingere a propunerii de arestare, asigura tocmai accesul liber la justitie. Totodata, se arata ca accesul la justitie nu presupune accesul la toate structurile judecatoresti si la toate caile de atac, iar instituirea regulilor de desfasurare a procesului in fata instantelor judecatoresti, deci si reglementarea cailor ordinare sau extraordinare de atac, sunt de competenta exclusiva a legiuitorului.
    Prevederile legale criticate sunt in concordanta, in opinia Avocatului Poporului, si cu dispozitiile art. 24 din Legea fundamentala, intrucat acestea acorda partilor toate garantiile procesuale, inclusiv dreptul de a fi asistate de un aparator in tot cursul procesului penal.
    In concluzie, Avocatul Poporului considera ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata.
    Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate ridicata.

    CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, sustinerile autorului exceptiei si concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei republicate, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, republicata, retine urmatoarele;
    Curtea Constitutionala este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, republicata, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
    Obiectul exceptiei il constituie dispozitiile art. 140^3 alin. 1 din Codul de procedura penala, avand urmatorul continut: "Impotriva incheierii prin care se dispune, in timpul urmaririi penale, luarea masurii arestarii preventive a invinuitului sau inculpatului, impotriva incheierii prin care se dispune revocarea, inlocuirea, incetarea sau prelungirea arestarii preventive, precum si impotriva incheierii de respingere a propunerii de arestare preventiva, invinuitul sau inculpatul si procurorul pot face recurs la instanta superioara in termen de 24 de ore de la pronuntare, pentru cei prezenti, si de la comunicare, pentru cei lipsa."
    Autorul exceptiei considera ca aceste dispozitii legale sunt contrare prevederilor constitutionale ale art. 21, privind accesul liber la justitie, precum si celor ale art. 23, referitoare la libertatea individuala.
    In fapt, prin cererea inregistrata sub nr. 86/2004 la Curtea de Apel Ploiesti, inculpatul Sergiu-Corneliu Malaxia a solicitat constatarea nulitatii absolute a Incheierii de sedinta din 29 noiembrie 2003 a Curtii de Apel Ploiesti, prin care s-a admis recursul Parchetului de pe langa Tribunalul Buzau si s-a dispus arestarea sa preventiva, pe o durata de 29 de zile. Prin Incheierea din 12 ianuarie 2004, Curtea de Apel Ploiesti a respins ca inadmisibila cererea de constatare a nulitatii absolute, cu motivarea ca impotriva incheierii in cauza, pronuntata in solutionarea recursului, nu mai exista posibilitatea exercitarii nici unei cai de atac, deoarece este definitiva. Impotriva acestei hotarari a declarat recurs inculpatul, aratand ca in mod gresit s-a dispus respingerea ca inadmisibila a cererii sale de constatare a nulitatii, precum si faptul ca instanta a omis sa constate ca prin cererea formulata a mai solicitat si revocarea masurii arestarii preventive. In cadrul recursului, oral, prin aparator, inculpatul a ridicat exceptia de neconstitutionalitate, sustinand ca "in situatia data, respectiv a imposibilitatii de a ataca cu recurs o incheiere de natura celei in cauza, prevederile art. 140^3 alin. 1 din Codul de procedura penala sunt neconstitutionale, in cauza fiind incalcate prevederile art. 21 si 23 din Constitutia Romaniei".
    Inalta Curte de Casatie si Justitie - Sectia penala, prin Decizia nr. 1.123 din 26 februarie 2004, a admis recursul inculpatului, a casat incheierea atacata numai cu privire la omisiunea instantei de a se pronunta asupra cererii de revocare a masurii arestarii preventive formulate de inculpat, trimitand cauza spre rejudecare, numai sub acest aspect, Curtii de Apel Ploiesti. Prin aceeasi decizie, a dispus trimiterea dosarului Curtii Constitutionale, pentru solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 140^3 alin. 1 din Codul de procedura penala.
    Dupa solutionarea, prin Incheierea definitiva din 12 martie 2004, a cererii de revocare a masurii arestarii preventive formulate de inculpatul Sergiu-Corneliu Malaxia, Curtea de Apel Ploiesti, "urmare dispozitiilor cuprinse in Decizia penala nr. 1.123 din 26 februarie 2004 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie a Romaniei", a inaintat dosarul cauzei Curtii Constitutionale, pentru a se pronunta asupra exceptiei de neconstitutionalitate, astfel cum a fost ridicata aceasta in fata instantei de recurs.
    Examinand actul de sesizare, Curtea constata ca in cauza nu au fost respectate dispozitiile art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, republicata, potrivit carora "Sesizarea Curtii Constitutionale se dispune [...] printr-o incheiere [...]" si nici prevederile alin. (5) al aceluiasi articol, potrivit carora "Pe perioada solutionarii exceptiei de neconstitutionalitate judecarea cauzei se suspenda". Astfel, instanta in fata careia a fost ridicata exceptia de neconstitutionalitate, Inalta Curte de Casatie si Justitie - Sectia penala, a sesizat Curtea Constitutionala prin decizia pronuntata in solutionarea cauzei, iar nu printr-o incheiere, asa cum stabilesc dispozitiile legale mai sus mentionate.
    Asa fiind, Curtea constata ca textul de lege criticat nu mai are legatura cu solutionarea cauzei, exceptia de neconstitutionalitate fiind contrara dispozitiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, potrivit carora: "Curtea Constitutionala decide asupra exceptiilor [...] privind neconstitutionalitatea unei legi sau ordonante ori a unei dispozitii dintr-o lege sau dintr-o ordonanta [...] care are legatura cu solutionarea cauzei [...]."

    Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, republicata, precum si al art. 1, 2, 3, art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992, republicata,

    CURTEA CONSTITUTIONALA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge, ca fiind inadmisibila, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 140^3 alin. 1 din Codul de procedura penala, exceptie ridicata de Sergiu-Corneliu Malaxia in Dosarul nr. 674/2004 al Inaltei Curti de Casatie si Justitie - Sectia penala.
    Definitiva si general obligatorie.
    Pronuntata in sedinta publica din data de 21 septembrie 2004.

          PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
              prof. univ. dr. IOAN VIDA

                              Magistrat asistent,
                              Marieta Safta