DECIZIE Nr.
340 din 18 aprilie 2006
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 10 lit. c) din Legea nr. 78/2000
pentru prevenirea, descoperirea si sanctionarea faptelor de coruptie
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 416 din 15 mai 2006
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Marinela Mincă - procuror
Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstitutionalitate a
dispoziţiilor art. 10 lit. c) din Legea nr. 78/2000
pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea
faptelor de corupţie, excepţie ridicată de Daniela Dorina Bradea, Ioan Pirtea
şi Florina Ramona Vîlcanu în Dosarul nr. 3.188/2005 al Judecătoriei Oradea.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată, invocând în
acest sens jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.
CURTEA,
având în vedere actele şi
lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Incheierea din 8 februarie 2006, pronunţată în
Dosarul nr. 3.188/2005, Judecătoria Oradea a sesizat Curtea Constituţională
cu excepţia de neconstitu-ţionalitate a prevederilor art. 10 lit. c) din Legea
nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de
corupţie, excepţie ridicată de Daniela Dorina Bradea, Ioan Pirtea şi
Florina Ramona Vîlcanu în dosarul cu numărul de mai sus, având ca obiect
soluţionarea unei cauze penale.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că din momentul virării în cont, cu titlu
de credit ori subvenţie, a anumitor sume de bani acestea devin proprietatea
debitorului şi, în consecinţă, ar trebui să se bucure de toate prerogativele
dreptului de proprietate, care implică nu numai posesia, ci şi folosinţa şi
dispoziţia. Or, limitarea folosinţei ori a dispoziţiei cu privire la aceste
sume în sensul utilizării lor doar în scopul pentru care au fost acordate
constituie, în opinia autorilor, o încălcare a dreptului de proprietate, care,
în această reglementare, este ştirbit de două atribute.
De asemenea, dispoziţiile legale criticate induc o
discriminare implicită sub aspectul apărării dreptului de proprietate privată
în funcţie de titularul dreptului, deoarece o persoană care a contractat un împrumut
poate dispune în mod liber de acesta, pe când persoana aflată în ipoteza normei
incriminate este limitată la folosirea creditului ori a subvenţiei numai în
scopul pentru care a fost acordat. Această restricţie produce consecinţe şi în
ceea ce priveşte garantarea constituţională a accesului liber la o activitate
economică.
Judecătoria Oradea opinează
că excepţia de neconstitu-ţionalitate este neîntemeiată, deoarece acordarea
creditelor şi a subvenţiilor se face în anumite condiţii prevăzute de lege şi
acceptate de părţi. Or, dispoziţiile art. 10 lit. c) din Legea nr. 78/2000 nu
fac altceva decât să sancţioneze nerespectarea unor astfel de condiţii.
Potrivit art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece
prin incriminarea faptei de utilizare a creditelor sau a subvenţiilor în alte
scopuri decât cele pentru care au fost acordate nu se aduce atingere dreptului
de proprietate publică sau privată şi nici nu este îngrădită libertatea
economică. Dimpotrivă, persoana aflată în ipoteza normei legale criticate
exercită abuziv şi cu rea-credinţă dreptul de proprietate, motiv pentru care,
în considerarea obligaţiei statului de a asigura protejarea intereselor
naţionale în activitatea economică, financiară şi valutară, apare firească
intervenţia legiuitorului de sancţionare a unei asemenea conduite.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi
Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere
asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile
procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională constată că a fost legal
sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din
Constituţie, ale art. 1 alin. (2) şi ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr.
47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 10 lit. c) din Legea nr. 78/2000 pentru
prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 219 din 18 mai 2000, cu următorul conţinut: „Sunt pedepsite
cu închisoare de la 5 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi următoarele
fapte, dacă sunt săvârşite în scopul obţinerii pentru sine sau pentru altul de
bani, bunuri sau alte foloase necuvenite: [...]
c) utilizarea creditelor sau a subvenţiilor în alte
scopuri decât cele pentru care au fost acordate."
Autorii excepţiei de neconstituţionalitate susţin că
prin dispoziţiile legale criticate sunt încălcate prevederile constituţionale
ale art. 44 alin. (1) şi alin. (2) referitoare la garantarea şi ocrotirea
dreptului de proprietate în mod egal, indiferent de titular, ale art. 45
privind Libertatea economică şi ale art. 135 alin. (1) şi alin. (2) lit.
a) privind asigurarea libertăţii comerţului în cadrul unei economii de piaţă
bazate pe libera iniţiativă şi concurenţă.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că dispoziţiile art. 10 lit. c) din Legea nr. 78/2000 au mai fost
supuse controlului de constituţionalitate, prin raportare la aceleaşi
dispoziţii constituţionale şi convenţionale invocate şi în prezenta cauză şi cu
motivări similare. Astfel, de exemplu, prin deciziile nr. 384 din 7 iulie 2005
şi nr. 489 din 29 septembrie 2005, publicate în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 757 din
19 august 2005 şi, respectiv, nr. 959 din 28 octombrie 2005, Curtea
Constituţională a respins aceste excepţii de neconstituţionalitate ca
neîntemeiate, pentru considerentele acolo arătate.
Intrucât nu au intervenit elemente noi care să
justifice schimbarea jurisprudenţei Curţii, cele statuate prin decizia
menţionată îşi păstrează valabilitatea.
Curtea constată că dispoziţiile art. 135 alin. (1) şi
alin. (2) lit. a) din Legea fundamentală dau suficientă claritate principiilor
constituţionale cardinale referitoare la economia de piaţă concurenţială, al
cărei motor îl constituie libera iniţiativă. Or, obligaţiile instituite în
sarcina statului sunt în strânsă interdependenţă cu exercitarea liberei
iniţiative şi accesul persoanei la o activitate economică care trebuie exercitate
în condiţiile stabilite de lege. Prin urmare, prin incriminarea faptei de
utilizare a creditelor sau a subvenţiilor în alte scopuri decât cele pentru
care au fost acordate nu se aduce atingere dispoziţiilor constituţionale
referitoare la economia de piaţă, ci, dimpotrivă, se asigură crearea cadrului
favorabil dezvoltării economiei bazate pe libera iniţiativă şi concurenţă.
Pentru considerentele expuse,
în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum si
al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 10 lit. c) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea,
descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, excepţie ridicată de Daniela
Dorina Bradea, Ioan Pirtea şi Florina Ramona Vîlcanu în Dosarul nr. 3.188/2005
al Judecătoriei Oradea.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 18 aprilie
2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Afrodita Laura Tutunaru