DECIZIE   Nr. 34 din 28 martie 1995

privind exceptia de neconstitutionalitate

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 86 din  8 mai 1995

    Vasile Gionea          -  presedinte
    Viorel Mihai Ciobanu   -  judecator
    Miklos Fazakas         -  judecator
    Antonie Iorgovan       -  judecator
    Florin Bucur Vasilescu -  judecator
    Ioan Griga             -  procuror
    Gabriela Dragomirescu  -  magistrat-asistent

    Pe rol solutionarea recursului declarat de Ministerul Public impotriva Deciziei Curtii Constitutionale nr. 128 nr. 16 noiembrie 1994, prin care a fost admisa in parte exceptia de neconstitutionalitate vizand art. 60 alin. 1 din Codul penal, invocata de Bularca Ion in Dosarul nr. 577/1994 al Judecatoriei Brasov.
    La apelul nominal facut de magistratul-asistent se constata ca partile sunt lipsa.
    Procedura este completa.
    Magistratul-asistent face referatul cauzei.
    Curtea Constitutionala constata ca dosarul este in stare de judecata si da cuvantul procurorului, care solicita admiterea recursului si casarea deciziei atacate, iar pe fond, respingerea exceptiei de neconstitutionalitate ca inadmisibila.

    CURTEA CONSTITUTIONALA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
    Prin Incheierea din 5 mai 1994, pronuntata in Dosarul nr. 577/1994 de catre Judecatoria Brasov, Curtea Constitutionala a fost sesizata cu exceptia de neconstitutionalitate a art. 60 din Codul penal, invocata de Bularca Ion.
    Curtea Constitutionala, retinind ca, potrivit art. 23 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il poate constitui prevederea dintr-o lege sau ordonanta, de care depinde judecarea cauzei, si intrucat in cauza in care s-a ridicat exceptia sunt incidente exclusiv prevederile art. 60 alin. 1 din Codul penal, prin Decizia nr. 128 din 16 noiembrie 1994 s-a pronuntat numai cu privire la aceasta dispozitie, admitind in parte exceptia de neconstitutionalitate si constatand ca prevederile art. 60 alin. 1 din Codul penal referitoare la condamnarile pentru infractiuni contra avutului obstesc sunt partial abrogate, potrivit art. 150 alin. (1) din Constitutie, urmand sa fie aplicate numai condamnarilor pentru infractiuni privind bunurile prevazute in art. 135 alin. (4) din Constitutie, bunuri ce formeaza obiectul exclusiv al proprietatii publice, cu aplicarea prealabila a art. 26 alin. (2) din Legea nr. 47/1992.
    Pentru a pronunta aceasta solutie, Curtea Constitutionala a retinut ca dispozitiile din Codul penal referitoare la infractiuni contra avutului obstesc sunt abrogate partial, urmand a se aplica numai cu privire la bunurile ce formeaza obiectul exclusiv al proprietatii publice, astfel cum s-a statuat prin Decizia Plenului Curtii Constitutionale nr. 1 din 7 septembrie 1993. Asa fiind, aceasta solutie este aplicabila si art. 60 alin. 1 din Codul penal, in partea referitoare la condamnarile pentru infractiuni contra avutului obstesc. In acelasi timp s-a retinut ca art. 224 din Codul penal, pe baza caruia Bularca Ion a fost condamnat definitiv, a fost abrogat partial, in sensul aratat, prin Decizia Curtii Constitutionale nr. 33/1993. Pe de alta parte, Curtea Constitutionala a retinut ca instanta de executare nu este ea cea competenta sa stabileasca calificarea juridica a faptelor si pedepselor, ci doar sa puna in executare, astfel ca este necesar in prealabil sa se recurga la dispozitiile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, potrivit carora, in procesele penale, decizia definitiva prin care se constata neconstitutionalitatea unei legi sau a unei ordonante constituie temei legal pentru rejudecarea cauzelor in care condamnarea s-a pronuntat pe baza prevederii legale, declarata ca neconstitutionala.
    Ministerul Public a declarat recurs impotriva deciziei, invocindu-se doua motive:
    a) Curtea s-a pronuntat cu incalcarea dispozitiilor art. 144 din Constitutie si ale art. 23 alin. (1) si art. 26 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 relative la competenta Curtii Constitutionale, deoarece atributiile ei sunt limitate exclusiv la legile si ordonantele adoptate dupa intrarea in vigoare a Constitutiei si la raporturile juridice stabilite dupa aceasta data, adica dupa 8 noiembrie 1991, or art. 60 din Codul penal si raportul juridic penal la care se refera acesta - nascut din infractiunile savarsite de catre inculpatul Bularca Ion inainte de 1 noiembrie 1991 - sunt anterioare adoptarii Constitutiei si deci exceptia trebuia respinsa ca inadmisibila;
    b) solutia pronuntata este gresita si pe fond, deoarece prin admiterea exceptiei s-a creat, implicit, posibilitatea de a se aduce atingere autoritatii de lucru judecat a hotararilor judecatoresti penale in ceea ce priveste pedeapsa aplicata in cauza definitiv judecata, ceea ce, evident, este de neconceput.

    CURTEA CONSTITUTIONALA,
examinind incheierea de sesizare, decizia atacata, cererea de recurs, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile recurentului, dispozitia legala atacata in raport cu prevederile Constitutiei si ale Legii nr. 47/1992, retine:
    Primul motiv de recurs urmeaza a fi inlaturat ca nefondat, deoarece, in legatura cu competenta Curtii de a examina constitutionalitatea legilor anterioare Constitutiei, constant s-a decis ca si Curtea Constitutionala este indreptatita sa examineze conformitatea acestora cu Constitutia din 1991 si sa decida daca sunt sau nu abrogate. Aceasta solutie rezulta cu claritate din art. 26 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, potrivit caruia neconstitutionalitatea unei legi se poate constata doar cu referire la raporturile juridice stabilite dupa intrarea in vigoare a Constitutiei din 1991. Aceasta prevedere, prin ipoteza, este aplicabila exclusiv legilor anterioare Constitutiei, deoarece, fata de legile posterioare, in mod inevitabil, raporturile juridice corespunzatoare nu se pot stabili decat dupa intrarea in vigoare a acesteia. Deci, cu referire la legile anterioare, fata de care art. 150 alin. (1) din Constitutie prevede ca ele sunt abrogate in masura in care vin in conflict cu o dispozitie constitutionala, art. 26 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 limiteaza efectul abrogator la data intrarii in vigoare a Constitutiei.
    Ministerul Public invoca faptul ca infractiunile pentru care Bularca Ion a fost condamnat au fost savarsite inainte de 1 noiembrie 1991, deci raportul juridic penal a fost anterior Constitutiei din 1991. Este de observat insa ca exceptia de neconstitutionalitate nu vizeaza art. 224 din Codul penal, text in baza caruia s-a facut condamnarea, ci art. 60 din Codul penal, care are in vedere liberarea conditionata, institutie complementara a regimului executarii pedepsei inchisorii. Nu este deci vorba de raportul juridic penal nascut inainte de intrarea in vigoare a Constitutiei, ci de un raport juridic, executional penal, care, fara indoiala, s-a nascut dupa intrarea in vigoare a Constitutiei din anul 1991 si deci dispozitia legala anterioara acesteia, pe baza careia s-a nascut raportul juridic, poate fi supusa controlului de constitutionalitate in fata Curtii Constitutionale. De altfel, ar fi si ilogic ca art. 60 alin. 1 din Codul penal, in partea referitoare la infractiunile contra avutului obstesc, sa-si produca in continuare efectele, nediferentiat, in conditiile in care dispozitiile care reglementeaza aceste infractiuni sunt abrogate partial, in temeiul art. 150 alin. (1) din Constitutie.
    Pe de alta parte, chiar daca s-ar accepta punctul de vedere al Ministerului Public, in sensul ca este vorba de raportul juridic penal initial, motivul de recurs ar urma sa fie, de asemenea, inlaturat, deoarece raportul juridic penal de conflict nascut din savarsirea unei infractiuni de definitiveaza prin intermediul raporturilor procesuale in momentul ramanerii definitive a hotararii judecatoresti prin care s-a aplicat sanctiunea penala, or in speta infractiunile au fost savarsite inainte de 1 noiembrie 1991, dar hotararea de condamnare nr. 2.826 este din 24 decembrie 1992, deci dupa intrarea in vigoare a Constitutiei din 1991.
    Nici al doilea motiv de recurs nu este fondat, deoarece Ministerul Public nu tine seama de dispozitiile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 47/1991, care permit rejudecarea proceselor penale in care condamnarea s-a pronuntat pe baza prevederii legale declarate ca neconstitutionala. Asa fiind, solutia de principiu, in sensul aplicarii art. 26 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, cuprinsa in decizia atacata, este legala. Urmeaza insa ca, in fiecare cauza, instanta judecatoreasca competenta sa procedeze la rejudecare, in temeiul art. 26 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, sa decida, in conditiile concrete ale spetei - intre care, desigur, si faptul daca la judecata s-a tinut seama de abrogarea partiala a textelor care reglementeaza infractiunile contra avutului obstesc si s-au aplicat pedepsele corespunzatoare - si tinand seama de dispozitiile art. 26 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, daca este sau nu cazul, sa modifice pedeapsa aplicata prin hotararea pronuntata in dosarul a carei rejudecare se solicita.
    Pentru motivele aratate, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 1, art. 3, art. 13 alin. (1) lit. A.c), art. 25 si art. 26 din Legea nr. 47/1992,

    CURTEA CONSTITUTIONALA,
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge recursul declarat de Ministerul Public impotriva Deciziei Curtii Constitutionale nr. 128 din 16 noiembrie 1994, pronuntata in Dosarul nr. 51C/1994.
    Definitiva.
    Decizia nr. 128/1994, cat si prezenta decizie se comunica celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului si se publica in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I.

            PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
            prof. dr. VASILE GIONEA

                      Magistrat-asistent,
                      Gabriela Dragomirescu